Épinay-sur-Orge este o comună franceză situată în departamentul Essonne, în regiunea Île-de-France.
Site de așezare preistorică și galo-romană la confluența râurilor Orge și Yvette, posedată de puternica din secolul al VIII-lea până în secolul al XVI-lea, ulterior de , protejată o perioadă de urbanizare datorită proprietății unei pătrimi din teritoriul său de către familia Carafa, dotată încă din 1843 și 1889 cu una, apoi două gări feroviare, comuna a cunoscut începând cu anii 1920 o succesiune de lotizări suburbane care i-au conferit fizionomia actuală, tipică de periferie, la jumătatea distanței dintre oraș și sat, cu câmpia sa agricolă.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare Épinay-sur-Orge este situată în regiunea Île-de-France, în nordul departamentului Essonne, fiind complet integrată în aglomerația pariziană, în cadrul fostului ținut și actualei regiuni naturale Hurepoix.
Situat între zone dens urbanizate și caracterul rural, Épinay-sur-Orge se află la douăzeci și unu de kilometri sud-vest de Paris-Notre-Dame, la zece kilometri nord-vest de Évry, cinci kilometri nord-est de Montlhéry, unsprezece kilometri nord-est de Arpajon, treisprezece kilometri nord-vest de Corbeil-Essonnes, douăzeci și unu de kilometri nord de La Ferté-Alais, douăzeci și opt de kilometri nord-est de Dourdan, treizeci de kilometri nord-est de Étampes și treizeci și doi de kilometri nord-vest de Milly-la-Forêt.
Comune limitrofe
Relief și geologie Teritoriul comunei formează aproximativ un trapez inversat cu o lungime de patru kilometri de la nord la sud și o lățime de doi kilometri de la vest la est, însumând patru sute patruzeci și patru de hectare.
Teritoriul localității Épinay-sur-Orge este așezat pe versanții a două văi: cea a râului Yvette, la nord, și cea a râului Orge, la est. Teritoriul se desfășoară între o altitudine maximă de optzeci și nouă de metri, în sud-vest, pe câmpia agricolă de la Grange du Breuil, în apropierea limitelor cu Ballainvilliers și Villiers-sur-Orge, și o altitudine minimă de treizeci și șase de metri, la est, la confluența dintre Yvette și Orge, lângă Villemoisson-sur-Orge, punctele extreme fiind situate la o distanță de trei kilometri unul de celălalt.
Centrul orașului este amplasat la o altitudine medie de optzeci de metri, iar gara principală se află în vale, la o altitudine de cincizeci de metri.
Situată în Bazinul parizian, comuna este amplasată pe un subsol compus din straturi de nisip, gresie dură, marnă, ghips și calcar.
Hidrografie
Teritoriul comunei este traversat de trei râuri: la extremitatea de nord curge de la vest la est râul Yvette pe o lungime de doi kilometri până la confluența cu râul Orge, care curge de la sud la nord de-a lungul frontierei estice a comunei, parcurgând trei kilometri. În apropiere de Les Rossay, aceasta formează un al doilea braț natural; chiar înainte de ieșirea de pe teritoriu, în amonte pe terenurile aluvionare de la Le Breuil, se formează mai multe brațe și iazuri, alimentate și mărite de pârâul La Boële din comuna vecină, Villemoisson-sur-Orge.
Râul Yvette alimentează, la rândul său, două iazuri în câmpia Sillery, la limita cu Longjumeau. Râul Rouillon curge în nord-vestul orașului, prin pădurea Bois des Templiers, la capătul drumului Chemin de la Grange du Breuil, pe o distanță de câțiva metri.
Un alt curs de apă, pârâul Grange du Breuil, izvorăște pe câmpia Croix Ronde, la marginea terenului de aeromodelism unde se afla fosta fermă Grange du Breuil, construită în secolul al XII-lea, și se varsă cinci sute de metri mai departe în râul Rouillon.
O stație hidrometrică este instalată din 1972 în cartierul Le Breuil, pe cursul principal al râului Orge.
Climă În 2010, clima comunei este de tipul climatului oceanic degradat al câmpiilor din Centru și Nord, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) pe baza unui set de date care acoperă perioada 1971-2000 bazat pe o serie de date din perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climatului pentru Franța metropolitană, în care comuna este expusă unui climat oceanic și se află în regiunea climatică Sud-vest a bazinului Parisian, caracterizată printr-o ploaie redusă, în special primăvara (120-150 mm) și un iarnă rece (3,5 °C).
Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 11,8 °C, cu o amplitudine termică anuală de 15,5 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 674 mm, cu 10,8 zile de precipitații în ianuarie și 7,7 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France situată în comună, este de 11,5 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 694,4 mm.
Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022.
Mediu natural și biodiversitate Parcul domeniului Sillery, amenajat inițial în 1837 de Louis-Sulpice Varé, restructurat între 1861 și 1867, și ulterior în anii 1880, este înscris în lista monumentelor istorice.
Alte câteva spații verzi sunt repartizate pe teritoriul comunei, printre care parcul primăriei din centrul orașului, esplanada, mai multe scuaruri, inclusiv place Gabriel-Péri, precum și două parcuri: parcul des Templiers situat în nordul comunei și parcul de Petit-Vaux în est. Parcul des Templiers dispune de o asociație de trenuri miniaturale pentru pasageri pe ecartament de 7" 1/4 (184 mm), care transportă voluntar copii și adulți pe un circuit de 400 de metri. Asociația „Petit train des templiers” este deschisă în anumite duminici din martie până în noiembrie.
O stupină municipală a fost instalată în parcul des Templiers în 2011, în colaborare cu consiliul municipal al copiilor. Aceasta a fost ulterior mutată în cimitirul comunal. Stupina este compusă din trei stupi gestionați de asociația locală „les Abeilles d'Epinay”. Orașul a primit eticheta „Apicité” cu calificativul „Trei albine - demers remarcabil”, acordată de Uniunea Națională a Apiculturii Franceze.
Pe teritoriul comunei, Consiliul General al departamentului Essonne a clasificat ca spații naturale sensibile parcurile Sillery și Perray-Vaucluse, malurile râului Yvette, precum și câmpia agricolă din vest.
Din 1990, comuna este traversată de traseul de mare drumeție (GRP) al „Centurii verzi” din Île-de-France, care trece prin gară și continuă spre nord de-a lungul râului Yvette și spre sud către valea râului Orge. Traseul de drumeție „Trois Rivières” (Trei Râuri) înconjoară comuna, trecând pe la cele trei râuri care mărginesc orașul, prin zonele rurale, păduri și pe lângă mai multe puncte de interes ale localității.
Urbanism Tipologie La data de 1 ianuarie 2024, Épinay-sur-Orge este clasificată drept centru urban șqre, conform noii grile comunale de densitate în șapte niveluri stabilite de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în anul 2022. Localitatea face parte din unitatea urbană Paris, o aglomerare interdepartamentală care reunește 407 comune, dintre care aceasta face parte din suburbie. În plus, comuna face parte din zona metropolitană a Parisului, din care este o comună periferică. Această zonă cuprinde 1.929 de comune.
Căi de comunicație și transporturi
Transporturi rutiere Urmând cursurile de apă, mai multe căi de comunicație deservesc comuna:
La extremitatea nordică se află autostrada A6, accesibilă direct prin nodul rutier nr. 6, care asigură accesul la limita de est a comunei către drumul departamental 257, acesta fiind la rândul său conectat la drumul departamental 117, care traversează teritoriul de la vest la est, urmând valea râului Yvette. Tot prin vest trece și drumul departamental 186, care duce către fostul drum național 20.
Transport aerian Aeroportul Paris-Orly este accesibil prin autostrada A6 și este situat la șase kilometri spre nord-est. Aeroportul Paris-Charles-de-Gaulle este situat la patruzeci și unu de kilometri spre nord-est. Aviația de afaceri este accesibilă, în general, de pe aeroportul Toussus-le-Noble, situat la optsprezece kilometri spre nord-vest.
Toponimie Localitatea este atestată sub denumirile Spinogilum în anul 637, Espinolium în 1136, Espinolium subtus Atyes și Spinetum ad Urbiam.
Atestată sub forma in Spinogilo la începutul secolului al IX-lea. Albert Dauzat și Charles Rostaing explică acest arhetip toponimic frecvent prin termenul roman „epinay”, care înseamnă „loc plantat cu spini” (sau arbori spinoși). În franceza veche se spunea un espinay, așa cum se spunea un chesnay (stejăriș), un saussay (sălciș) etc. Pentru aceștia, localitățile Épinay (cf. Épinay, Spinetum în secolul al XII-lea) din partea de nord a Franței și Épinoy din regiunea de Nord (cf. Épinoy, Spinetum în 880) provin toate din galo-romanul Spinetu, bazat pe două elemente de origine latină: spina (spin) și -etu(m), un sufix colectiv utilizat pentru a desemna un grup de arbori care aparțin aceleiași specii. Acest sufix explică terminațiile -ey, -ay (uneori -et și -oy). În franceza modernă, acesta a devenit feminin: -aie (de exemplu: chênaie - stejăriș, saulaie - sălciș etc.).
Totuși, pentru Ernest Nègre, diferitele localități Épinay din Île-de-France și din regiunea Centru au o altă explicație, bazată pe formele lor vechi latinizate. Într-adevăr, acolo se poate distinge o altă terminație, -gelo, -olium, -gilo, care trimite în mod evident la numele în -ueil / -euil (de tipul Verneuil „luminișul arinilor”), provenit din apelativul galic ialon, care înseamnă luminiș, defrișare, și ulterior, sat. Xavier Delamarre subliniază extinderea recentă a acestui apelativ în Galia, care ar fi putut foarte bine să se combine cu un element de origine latină. Totuși, este probabil ca acesta să nu mai fi fost înțeles în perioada Evului Mediu Timpuriu, ceea ce a dus la înlocuirea sa cu -ay. Comuna a fost creată în 1793 sub numele său actual.
Populația și societatea Date demografice Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comună începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare.
În 2023, comuna număra 10722 locuitori, în scădere cu -4,86 % față de 2017 (Essonne: +3,27 %, Franța fără Mayotte: +2,36 %).
Cultură locală și patrimoniu Locuri și monumente O bornă rutieră din secolul al XVIII-lea a fost înscrisă în lista monumentelor istorice la data de 6 noiembrie 1929. În cimitirul comunal se află un monument în memoria lui Léopold Pillot, împușcat de germani în septembrie 1870, și a altor trei franctirori, morți pentru patrie. Un mormânt comun al 39 de soldați germani, care au murit în timpul războiului din 1870, se află într-o parcelă destinată mormintelor militare din cadrul cimitirului. Biserica Saint-Leu-Saint-Gilles a fost construită între secolele al XIII-lea și al XVIII-lea, fiind extinsă în secolul al XV-lea cu capela dedicată sfinților Rochus și Sebastian, precum și între secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Mai multe reședințe burgheze au fost construite de parizienii care veneau în vacanță, printre care se numără și Castelul Tourelles.
Personalități , prima femeie medic licențiată în psihiatrie în Franța (în 1906), a fost ea însăși internată și a încetat din viață în Épinay-sur-Orge. Ea este, de asemenea, cunoscută pentru numeroasele sale angajamente politice și filosofice, fiind considerată una dintre cele mai radicale feministe în comparație cu majoritatea feministelor franceze din secolul al XX-lea.