Épône este o comună franceză situată în departamentul Yvelines, în regiunea Île-de-France. Aceasta este așezată de-a lungul Senei, pe malul stâng, la 45 km vest de Paris.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare Situată în nord-vestul departamentului Yvelines, la confluența râurilor Mauldre și Sena, comuna Épône se află în regiunea Mantois, la aproximativ 10 kilometri est de Mantes-la-Jolie și 36 de kilometri nord-vest de Versailles.
Comune limitrofe
Geologie și relief Teritoriul său, relativ extins, acoperă 1 300 de hectare (peste media departamentului Yvelines de 872 de hectare). Acesta este compus din trei părți: în sud, zona platourilor lutoase, cu o altitudine între 130 și 140 de metri, dedicată în principal culturii cerealelor și plantelor leguminoase; aici se află cătunul Vélannes; în nord, valea aluvială joasă, cu o altitudine între 20 și 25 de metri, corespunde albiei majore a Senei și, parțial, celei a râului Mauldre; zona este dedicată agriculturii, fiind parțial irigată (în special culturile legumicole), dar găzduiește, de asemenea, depozite, mici întreprinderi și spații comerciale, precum și marile căi de comunicație; aici se află zone rezidențiale în jurul gării și în cartierul Élisabethville. între cele două, pe versantul dealului, în jurul bisericii din secolul al X-lea, se află zona locuită veche a orașului, care își extinde acum cartierele de case în direcția cătunului Vélannes.
Subsolul localității Épône, la fel ca în întreaga regiune Île-de-France, este o succesiune de straturi sedimentare din era terțiară, aproape orizontale (există o ușoară înclinare spre nord), straturi străpunse de văile Senei și ale râului Mauldre.
De sus în jos, straturile care ies la suprafațăHarta geologică a Franței, foaia Versailles, scara 1/50 000, BRGM. în Épône, pe pantele unde s-a așezat orașul, sunt: loessul de pe platouri (50 cm până la 1 m la sud de Vélannes), format din depozite eoliene din cuaternar. Acest loess constituie soluri bogate pentru agricultură; aici s-au găsit frecvent silexuri cioplite din epoca neolitică, calcarul de Champigny din superior (10-12 metri grosime la Vélannes), calcarul de Saint-Ouen din Bartonianul inferior, care acoperă un strat de nisip (aproximativ 40 de milioane de ani), calcarul grosier din Lutețian (aproximativ 80 de milioane de ani), având la bază „bancul verde” de marne impermeabile; acest calcar era exploatat ca piatră de construcție într-o carieră din Val d'Aulnay, la 3 km sud de Épône, un strat de nisip ( superior), un strat de argilă (Ypresian inferior) la cota de aproximativ 100 de metri, marcat prin prezența unor izvoare vechiAșa cum amintește „Aleea Izvoarelor” (), situată la poalele parcului Castelului, creta albă cu silex din și (70-80 milioane de ani), care constituie fundamentul geologic al sectorului.
Platoul Épône se află pe axa anticlinală a Senei, orientată nord-vest - sud-est, și continuă înălțimile delimitate la est de pădurile Alluets și Marly.
Văile sunt acoperite de aluviuni recente, cuaternare, care au format soluri agricole profunde. Aceste aluviuni au fost exploatate pentru nisip și pietriș, în special în timpul construcției autostrăzii.
Hidrografie
Teritoriul localității Épône se întinde de-a lungul malului stâng (sau sudic) al Senei pe o distanță de aproximativ un kilometru. În realitate, este vorba despre un braț al fluviului, cursul acestuia fiind divizat în acel punct de insula Rangiport, care este atașată administrativ comunei Gargenville. Teritoriul este străbătut de cursul sinuos al râului Mauldre pe o lungime de aproximativ patru kilometri.
Sena nu joacă în prezent, spre deosebire de anumite perioade din trecut, un rol direct în viața comunei, exceptând aprovizionarea cu apă potabilă (prin reinjectarea în pânza freatică). Acviferul aluvionar este inclus în perimetrul de captare al uzinei de apă potabilă din Aubergenville (administrată de societatea Lyonnaise des eaux). Mai multe foraje se află în nordul teritoriului localității Épône, care este, din acest motiv, supus unui perimetru de protecție.
Comuna este vizată de riscurile de inundații cauzate de revărsările Senei și ale râului Mauldre. În special zona industrială și cartierul gării sunt clasificate ca zone inundabile în cadrul PPRI (Planul de prevenire a riscurilor de inundație) al departamentului Yvelines.
Izvoarele situate la o altitudine de aproximativ 100 de metri au asigurat timp îndelungat aprovizionarea localității cu apă potabilă.
Climă Mai multe studii au fost realizate pentru a caracteriza tipurile climatice la care este expus teritoriul național. Zonările obținute diferă în funcție de metodele utilizate, natura și numărul parametrilor luați în calcul, eșantionarea teritorială a datelor și perioada de referință. În 2010, climatul comunei era de tip climat oceanic degradat al câmpiilor din Centru și Nord, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS), care s-a bazat pe o metodă ce combină datele climatice cu factorii de mediu (topografie, ocuparea solurilor etc.) și date ce acoperă perioada 1971-2000. În 2020, climatul predominant este clasificat drept Cfb, conform clasificării Köppen-Geiger, pentru perioada 1988-2017, adică un climat temperat cu vară răcoroasă și fără sezon secetos. De altfel, Météo-France a publicat în 2020 o nouă tipologie a climatelor din Franța metropolitană, în care comuna este expusă unui climat oceanic și se află în regiunea climatică Sud-vestul bazinului parizian, caracterizată printr-o pluviometrie scăzută, în special primăvara (120 - 150 mm) și o iarnă rece (3,5 °C). De asemenea, face parte din zona H1a în conformitate cu reglementarea de mediu 2020 pentru construcțiile noi.
Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală este de 11 °C, cu o amplitudine termică anuală de 14,3 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 681 mm, cu 9,8 zile de precipitații în ianuarie și 7,5 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică situată în comuna Maule la 5 km distanță în linie dreaptă, este de 11,8 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 677,0 mm.
Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022.
Mediul natural și biodiversitatea Biotopul Bout du Monde este o rezervație naturală care ocupă o fostă balastieră abandonată în nordul comunei, lângă Senă. Acest sit este administrat de departamentul Yvelines. Biodiversitatea în această zonă este remarcabilă; se recenzează aici 226 de specii de plante, 163 de specii de păsări, dintre care 110 sunt protejate, precum și numeroase specii de pești și amfibieni. Această rezervație, gestionată de consiliul general al departamentului Yvelines, nu este deschisă publicului pentru a proteja populația de păsări care cuibăresc aici. A fost clasificată ca ZNIEFF (Zonă naturală de interes ecologic, faunistic și floristic) și constituie un spațiu natural sensibil de 48 ha.
Trei specii de plante protejate au fost identificate în comună: , și .
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Épône este categorizată drept centură urbană, conform noii grile comunale de densitate pe șapte niveluri definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Aceasta aparține unității urbane Épône, o aglomerație intradepartamentală ce reunește șapte comune, dintre care este oraș-centru. În plus, comuna face parte din zona metropolitană a Parisului, din care este o comună periferică. Această zonă cuprinde 1.929 de comune.
Căi de comunicație și transporturi
Căi rutiere Din punct de vedere rutier, comuna este deservită de drumul departamental nr. 113, cunoscut anterior sub numele de „route de Quarante Sous”. Este vorba despre un tronson declasat al drumului național 13 Paris-Caen-Cherbourg care traversează nordul comunei în sens est-vest. Acest drum a fost deviat și evită centrul celor două localități, Épône și Mézières-sur-Seine. Acesta este dublat de autostrada Normandiei (A13, tronson deschis în 1966), accesibilă printr-un nod rutier (nr. 10) situat lângă gară. O zonă de odihnă se află în comună (pe fiecare sens de circulație).
În sens nord-sud, drumul departamental 191 (fostul drum național 191), care face legătura cu Rambouillet spre sud, prin RD 113 din valea Mauldre în locul numit „le poteau d'Épône”. Spre nord, drumul departamental D 130 ajunge la Gargenville, pe celălalt mal al Senei, traversând fluviul pe podurile Rangiport, reconstruite după război, în dreptul insulei cu același nume. Acest drum se prelungește spre sud, traversând centrul localității Mézières-sur-Seine și ajungând în sudul comunei, spre cătunul Canada.
Căi ferate Din punct de vedere feroviar, comuna este traversată de la est la vest de linia Paris-Saint-Lazare - Rouen via Poissy și Mantes-la-Jolie. O bifurcație în triunghi, echipată cu un pasaj denivelat, este racordată la câteva sute de metri la est de gară și permite o legătură directă cu Paris-Montparnasse via Versailles-Chantiers prin linia din valea Mauldre. În ambele cazuri, este vorba despre linii electrificate cu dublu sens; totuși, între Épône și Mantes-la-Ville a fost instalată în urmă cu câțiva ani o a treia linie banalizată pentru a fluidiza traficul care combină trenurile rapide de mare distanță cu trenurile mai lente de navetiști sau de marfă.
Comuna este deservită de gara Épône - Mézières, partajată cu localitatea vecină (limita intercomunală trecând prin dreptul pasarelei care traversează liniile). Această gară mai asigură în prezent doar servicii pentru navetiști.
Conductă de petrol Comuna este traversată de la est la vest de o conductă a companiei Trapil, de-a lungul drumului La Falaise și al autostrăzii A 13. Este vorba despre conducte de 20" (50 cm diametru) care aparțin rețelei LHP (Le Havre-Paris) și care asigură transportul hidrocarburilor lichide (benzină, motorină, combustibil pentru încălzire, kerosen, produse semifinite).
Toponimie Numele localității este atestat sub formele Spedoteno, alii Spedenoto în secolul al VI-leaVenantius Fortunatus în biografia în proză a Sfântului Germain, episcopul Parisului., Spedonna în 841, Spedonam ac villulam nomine Macerias în 981, în 1075, Speonna villa în secolul al XI-lea, Spedona ad Maldram, Espona, Espone în secolul al XIII-lea.
Numele „Épône” provine d'un termen prelatin *spedona, cu sens obscur și nu ar avea, conform lui Daniel Bricon care citează ipoteza printre „miturile” (serpents de mer) lui Épône, nicio legătură cu , zeița galică a cailor și protectoare a călăreților. Într-adevăr, formele vechi ale toponimului de tip Spedona nu seamănă deloc cu numele Epona, teonim bazat pe cuvântul gal epos „cal”. Din punct de vedere fonetic, Spedona a dus în mod regulat la Épône printr-un fenomen de epenteză în grupul [s] + consoană în galo-roman, aici [p], și prin căderea consoanei intervocalice [d].
Istorie Preistorie Trecutul localității Épône datează din preistorie, deoarece vestigii din Paleolitic au fost descoperite atât în câmpia aluvionară joasă, cât și pe platou, în special diverse obiecte din silex din perioada Musteriană.
Pe teritoriul comunei au fost descoperite trei morminte colective din perioada neolitică, de tip alee acoperită. Acestea au fost asociate civilizației numite „Seine-Oise-Marne”. Aleea acoperită „de la Justice” este încă vizibilă în Élisabethville, cea din Hérubé a fost distrusă în timpul construcției liniei de cale ferată dintre Paris și Mantes-la-Jolie. În ceea ce privește mormântul numit „Trou aux Anglais”, acesta a fost reconstituit în șanțurile castelului din Saint-Germain-en-Laye.