Diamante pentru eternitate (în ) este un film britanic din 1971 și al șaptelea din seria James Bond, produs de Eon Productions. Este al șaselea și ultimul film din serie în care Sean Connery joacă rolul principal.

Filmul este bazat pe romanul cu același nume al lui Ian Fleming din 1956 și este al doilea dintre cele patru filme cu James Bond regizate de Guy Hamilton.

După ce George Lazenby a părăsit seria, producătorii Harry Saltzman și Albert R. Broccoli au testat alți actori, dar studioul United Artists l-a vrut pe Connery înapoi, plătindu-i un salariu record de 1,25 milioane de dolari americani pentru ca acesta să se întoarcă.

Diamante pentru eternitate a fost un succes comercial și a primit recenzii pozitive la lansare. A fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun sunet.

Rezumat

Pentru a se răzbuna după uciderea lui Tracy (la finalul În slujba Majestății Sale, James Bond îl vânează pe Ernst Stavro Blofeld. Într-o unitate unde sunt create sosii ale lui Blofeld prin chirurgie plastică, Bond ucide un subiect de testare și, mai târziu, pe „adevăratul” Blofeld.

În timp ce doi asasini, domnul Wint și domnul Kidd, ucid oameni implicați într-o operațiune de contrabandă cu diamante, M suspectează că diamantele sud-africane sunt stocate pentru a scădea prețurile prin dumping și îl însărcinează pe Bond să descopere rețeaua de contrabandă. Dându-se drept contrabandistul Peter Franks, Bond călătorește la Amsterdam pentru a o întâlni pe Tiffany Case, contactată de acesta. Bond îl ucide pe adevăratul Franks, apoi își schimbă identitatea pentru a-și înscena propria moarte și a-și asuma identitatea lui Franks. Tiffany și Bond merg la Los Angeles, introducând diamantele în cadavrul lui Franks.

La aeroport, Bond se întâlnește cu contactul său de la Agenția Centrală de Informații (CIA), Felix Leiter, și călătorește la Las Vegas. La o casă funerară care operează în rețeaua de contrabandă, corpul lui Franks este incinerat, iar diamantele sunt predate contrabandistului Shady Tree. Operatorul casei funerare, Morton Slumber, îl înșală pe Bond, iar Wint și Kidd încearcă să-l incinereze de viu. Cu toate acestea, Tree oprește procesul după ce descoperă că diamantele din corpul lui Franks erau false, plantate de Bond și CIA. Bond îi spune lui Leiter să expedieze diamantele adevărate. La Whyte House, un cazinou și hotel deținut de miliardarul Willard Whyte, Tree lucrează ca comedian de stand-up. Tree este ucis de Wint și Kidd, care nu știu că diamantele erau false.

La masa de zaruri, Bond întâlnește o femeie pe nume Plenty O'Toole și mai târziu o duce în camera lui. Acoliții lui Slumber îi întind o ambuscadă, aruncând-o pe O'Toole pe fereastră în piscina de dedesubt. Bond îi ordonă lui Tiffany să recupereze diamantele de la cazinoul Circus Circus. Tiffany își retrage înțelegerea și fuge, dând diamantele următorului contrabandist. Cu toate acestea, văzând că O'Toole a fost ucisă după ce a fost confundată cu ea, Tiffany se răzgândește. Îl conduce pe Bond la aeroport, unde văd diamantele date managerului cazinoului lui Whyte, Bert Saxby. Saxby are mai târziu o întâlnire cu un om de știință care ia diamantele. Omul de știință merge la un laborator de cercetare îndepărtat, deținut de Whyte, unde un specialist în refracție laser construiește un satelit. Bond se strecoară în laborator. Cu toate acestea, după ce este prins, Bond evadează furând o mașină, se luptă să iasă din instalație și se reunește cu Tiffany. Mai târziu, în acea seară, Bond și Tiffany evită poliția în Las Vegas.

Bond urcă la ultimul etaj al Casei Whyte pentru a-l confrunta pe Whyte. În schimb, se întâlnește cu doi Blofeld identici, care folosesc un sintetizator vocal electronic pentru a suna ca Whyte atunci când comunică cu lumea exterioară. Bond îl ucide pe unul dintre Blofeld, care se dovedește a fi o sosie. Apoi este doborât de gaz, ridicat de Wint și Kidd, dus în Valea Las Vegas, plasat într-o conductă și lăsat să moară. Bond evadează, apoi îl sună pe Blofeld, folosind un alt sintetizator vocal pentru a se da drept Saxby. Localizează casa lui Whyte din deșert, învinge gărzile de corp și îl salvează pe Whyte. Între timp, Blofeld o răpește pe Tiffany. Cu ajutorul lui Whyte, Bond face raiduri în laborator și descoperă complotul lui Blofeld de a folosi diamantele pentru a crea un satelit laser, care a fost deja trimis pe orbită. Cu satelitul, Blofeld distruge instalații de arme nucleare din Statele Unite, Uniunea Sovietică și China, apoi propune o licitație internațională pentru supremația nucleară globală.

Whyte identifică o platformă petrolieră de pe coasta Baja California drept baza de operațiuni a lui Blofeld. După ce încercarea lui Bond de a schimba caseta care conține codurile de control ale sateliților eșuează, Leiter și CIA lansează un atac cu elicopterul asupra platformei. Blofeld încearcă să scape într-un submarin, dar Bond preia controlul asupra macaralei de lansare și folosește submarinul ca o bilă de demolare, distrugând camera de control a sateliților, baza și, probabil, ucigându-l pe Blofeld definitiv. Bond și Tiffany se îndreaptă spre Marea Britanie pe un transatlantic, unde Wint și Kidd se dau drept chelneri de cameră pentru a le servi o cină cu o bombă cu ceas ascunsă într-un tort. Bond, însă, le descoperă deghizarea. Îl atacă pe Bond, care dă foc lui Kidd, făcându-l să sară peste bord. Bond îl aruncă apoi pe Wint peste bord ținând bomba, care explodează după câteva secunde. Văzând satelitul lui Blofeld încă pe orbită pe cer, Tiffany îl întreabă pe Bond dacă pot aduce diamantele înapoi pe Pământ.

Distribuție Sean Connery — James Bond, agent 007. Jill St. John — Tiffany Case, o contrabandistă de diamante și iubita lui Bond. Charles Gray — Ernst Stavro Blofeld: Șeful organizației SPECTRE și dușmanul principal al lui Bond. Lana Wood — Plenty O'Toole, o femeie pe care Bond o întâlnește la un cazinou. Jimmy Dean — Willard Whyte, un antreprenor, vag inspirat de Howard Hughes. Bruce Cabot — Albert R. „Bert” Saxby, managerul cazinoului lui Whyte. Bruce Glover și Putter Smith — domnul Wint și domnul Kidd, oamenii lui Blofeld. Norman Burton — Felix Leiter, agent CIA și aliatul lui Bond în urmărirea lui Blofeld. Joseph Fürst — profesorul Dr. Metz, cel mai important expert mondial în refracția laserului, un om de știință angajat de Blofeld. Bernard Lee — M, șeful MI6. Desmond Llewelyn — Q, șeful departamentului tehnic al MI6. Leonard Barr — Shady Tree, un comedian de stand-up și contrabandist. Lois Maxwell — Miss Moneypenny, secretara lui M. Margaret Lacey — Doamna Whistler, profesoară și contrabandistă de diamante. Joe Robinson — Peter Franks, un contrabandist de diamante a cărui identitate este preluată de Bond. Laurence Naismith — Sir Donald Munger, un expert în diamante care aduce cazul la MI6. David Bauer — Morton Slumber, președintele Slumber Incorporated, o firmă de pompe funebre. Marc Lawrence și Sid Haig — însoțitori ai Slumber Inc.

Producție Peter R. Hunt, care regizase „În slujba Majestății Sale” și lucrase la montaj în toate filmele anterioare cu James Bond, a fost invitat să regizeze și acest film, dar din cauza implicării într-un alt proiect, ar fi putut lucra la film doar dacă data producției era amânată, lucru pe care producătorii l-au refuzat. Astfel, a fost adus Guy Hamilton.

Distribuție După retragerea lui George Lazenby, producătorii au luat în considerare înlocuirea lui cu John Gavin, Clint Eastwood, Adam West, Burt Reynolds, Robert Wagner, Brett Halsey, Malcolm Roberts și Ranulph Fiennes; Eastwood, Reynolds și West declaraseră că Bond nu ar trebui interpretat de un actor american, West afirmând că făcea „altceva” la momentul respectiv. Michael Gambon a respins de asemenea oferta, spunându-i lui Broccoli că este „într-o formă groaznică”. Producătorii Albert R. Broccoli și Harry Saltzman au vrut să-l distribuie pe Roger Moore, dar acesta era ocupat cu filmările pentru „The Persuaders!” . Cântărețul Tom Jones a declarat că a fost luat în considerare pentru rol, dar Broccoli a simțit că era prea faimos și că oamenii nu l-ar fi crezut în rolul lui Bond.

Când a fost abordat cu privire la reluarea rolului lui Bond, Sean Connery a cerut onorariul de 1,25 milioane de dolari. Pentru a-l convinge pe actor să-l joace din nou pe Bond, United Artists i-a oferit două filme consecutive la alegere.

Charles Gray a fost distribuit în rolul personajului negativ Ernst Stavro Blofeld, după ce l-a interpretat pe un aliat al lui Bond, pe nume Dikko Henderson, în filmul A doua șansă.

O apariție scurtă a lui Sammy Davis Jr. jucând la masa de ruletă a fost filmată, dar scena sa a fost în cele din urmă ștearsă.

Inițial, personajul domnișoarei Moneypenny nu a apărut, parțial pentru că Lois Maxwell a cerut o mărire de salariu, dar s-a decis în timpul producției să se adauge scena în care, deghizată în vamă, Moneypenny îi dă lui Bond documentele de călătorie în portul Dover. Scena suplimentară a fost o rescriere de ultim moment, deoarece producătorii au considerat important să o includă pe Maxwell după ce problema ei a fost rezolvată. Maxwell și Connery și-au filmat replicile separat pentru scena scurtă.

Filmări Filmările au început pe 5 aprilie 1971, scenele sud-africane fiind filmate efectiv în deșertul de lângă Las Vegas. Filmul a fost filmat în principal în Statele Unite, cu locații precum Aeroportul Internațional Los Angeles, studiourile Universal City și opt hoteluri din Las Vegas. Filmările din Las Vegas au avut loc în mare parte în hoteluri deținute de Howard Hughes, acesta fiind prieten cu Broccoli. Golirea străzilor pentru filmări s-a realizat prin colaborarea dintre Hughes, poliția din Las Vegas și asociația negustorilor. Casa lui Kirk Douglas a fost folosită pentru scena din casa lui Tiffany, în timp ce Casa Elrod din Palm Springs, proiectată de John Lautner, a devenit casa lui Willard Whyte. Secvența culminantă a platformei petroliere a fost filmată în largul țărmului Oceanside, California. Alte locații de filmare au inclus Cap D'Antibes din Franța pentru scenele de deschidere, Amsterdam și Aeroportul Frankfurt Main.

Muzică Coloana sonoră originală a fost compusă din nou de John Barry a șaptea oară când compunea pentru un film cu James Bond. Melodia care dă titlul filmului, „Diamonds Are Forever”, a fost a doua melodie care dă titlul filmului cu James Bond interpretată de Shirley Bassey, după „Goldfinger” din 1964.

Lansare și primire A fost lansat pe 14 decembrie 1971 la München, Germania de Vest, și pe 16 decembrie la Sydney și Melbourne, Australia, înainte de a avea premiera în alte 44 de orașe din Statele Unite, Canada și Europa pe 17 decembrie și în alte 11 orașe din Japonia, Noua Zeelandă și Europa pe 18 decembrie 1971. A încasat 2.242.557 de dolari în primele șase zile la nivel mondial, inclusiv 1.569.249 de dolari în weekendul de deschidere din Statele Unite și Canada, unde a terminat pe primul loc la box office în acea săptămână. Filmul a avut premiera în Regatul Unit la Odeon Leicester Square pe 30 decembrie 1971.

„Diamante pentru eternitate” a fost numărul unu în Statele Unite timp de șapte săptămâni consecutive și a ajuns la încasări de 116 milioane de dolari la nivel mondial, din care 43 de milioane de dolari au provenit din Statele Unite și Canada.

Note

Legături externe

Categorie:Filme din 1971 Categorie:Filme regizate de Guy Hamilton Categorie:Filme britanice din 1971 Categorie:Filme în limba engleză Categorie:Filme din anii 1970 Categorie:Filme thriller din 1971 Categorie:James Bond (serie de filme) Categorie:Filme de acțiune din 1971 Categorie:Filme de spionaj Categorie:Filme United Artists Categorie:Filme cu spioni Categorie:Filme thriller de acțiune Categorie:Filme thriller britanice Categorie:Filme de acțiune britanice