Leonard Paukerow (sau Paukerov, pseudonime: L. P. Dan, L. P. Rusu, L. P.; n. 6 noiembrie 1886 sau 1887, Chișinău, Imperiul Rus – d. 1965) a fost un evreu basarabean, publicist, ziarist, traducător, om de cultură și militant politic social-democrat, ulterior convertit la greco-catolicism. A jucat un rol activ în mișcarea socialistă și în presa de limbă română din București, Budapesta și Cluj, fiind un susținător al cauzei naționale românești din Transilvania înainte de Marea Unire de la 1918. Mai târziu s-a afirmat drept un critic vehement al bolșevismului.
Biografie Primii ani și formația intelectuală S-a născut la Chișinău într-o familie de evrei vorbitori de limba rusă. A copilărit într-un mediu marcat de tensiuni interetnice și de climatul antisemit din capitala Basarabiei țariste (ce a culminat cu Pogromul de la Chișinău din 1903). Având preocupări intelectuale, s-a mutat în Regatul României pentru studii, frecventând gimnaziul la Iași și liceul la București. În anul 1905 își începe activitatea publicistică și de traducător din limba rusă, debutând cu traduceri din opera lui Maxim Gorki (cum ar fi volumele Ceva mai bun, mai omenesc! și În temniță...). În prefața acestor traduceri s-a poziționat politic la stânga spectrului ideologic, menținându-se ulterior pe poziții social-democrate.
În 1907 a publicat sub pseudonimul L. P. Rusu broșura Domnul N. Iorga. Cuvinte adevărate, polemizând cu istoricul Nicolae Iorga. În timpul Răscoalei țărănești din 1907, atitudinea sa critică față de reprimarea violentă a răsculaților a atras atenția autorităților. Fiind apatrid, Paukerow a fost expulzat din România de către autorități, alături de alți publiciști de stânga.
Activitatea la Budapesta și mișcarea românească Refugiat în Imperiul Austro-Ungar pentru a evita persecuțiile din Imperiul Rus, Paukerow s-a stabilit la Budapesta, unde s-a alăturat comunității românești și secției române a Partidului Social Democrat din Ungaria (MSZDU). A colaborat strâns cu figuri ale socialismului românesc transilvănean precum Tiron Albani, Eftimie Gherman, Iosif Jumanca, Ioan Flueraș, Iosif Ciser și Traian Novac. Eftimie Gherman îl considera un mentor politic în cadrul social-democrației.
La Budapesta, Paukerow a contribuit la organizarea unor cercuri de educație muncitorească pentru lucrătorii români din fabrici, susținând prelegeri de cultură generală, istorie socială și literatură (inclusiv despre opera lui Mihai Eminescu).
În paralel cu activitatea socialistă, s-a apropiat de liderii naționali români din Transilvania grupați în Partidul Național Român (PNR), stabilind legături cu personalități precum Vasile Lucaciu și Iuliu Maniu. A activat ca redactor la ziarul socialist Adevărul din Budapesta (până în 1913) și la ziarul Lupta, oficios al PNR condus de Vasile Lucaciu (între 1907 și 1910), iar ulterior, între 1914 și 1918, a fost prim-redactor la publicația Foaia poporului român.
Tot la Budapesta, în anul 1909, cu ocazia vizitei dramaturgului Ion Luca Caragiale, Paukerow s-a numărat printre organizatorii întâlnirilor dintre autor și intelectualitatea română locală. Sub influența părintelui Vasile Lucaciu, s-a convertit la greco-catolicism, păstrând totodată o atenție deosebită față de condiția minorităților etnice și religioase.
Turneul teatral din 1913 În primăvara anului 1913, prin intermediul ministrului ungar al cultelor, Béla Jankovics, și cu sprijinul consulului general al României la Budapesta, Gheorghe Derussi, Leonard Paukerow a obținut autorizațiile necesare pentru desfășurarea unui vast turneu al trupei de teatru conduse de actorul Victor Antonescu de la Teatrul Național din București.
Turneul s-a desfășurat în vara anului 1913 în 17 orașe din Transilvania, Banat, Sălaj, Sătmar și Bihor, având un puternic ecou cultural și național în rândul populației românești. În anul 1914, Paukerow a publicat la Budapesta volumul de impresii și analize sociologice Când joci teatru românesc în țara ungurească, considerat o lucrare de referință privind viața culturală a românilor ardeleni din acea perioadă.
Atitudinea față de bolșevism și perioada interbelică După Primul Război Mondial, experiența directă a Republicii Sovietice Ungare conduse de Béla Kun (1919) l-a determinat pe Paukerow să respingă definitiv comunismul de tip sovietic. A redactat lucrarea polemică Experimente bolșeviste. Ce am văzut în Ungaria comunistă. Bilanțul regimului bolșevic în Ungaria (Cluj, 1920), reeditată ulterior sub titlul De ce a dat faliment bolșevismul. Învățămintele regimului comunist din Ungaria (1923). Cărțile sale au oferit o mărturie critică directă asupra regimului comunist maghiar.
A devenit cetățean român după Marea Unire. La 19 ianuarie 1921, la Cluj, a participat la Congresul de constituire a Sindicatului Presei Române din Ardeal și Banat, redactând proiectul de statut alături de gazetarul Ion Dragu, într-o adunare la care au luat parte atât Ion Agârbiceanu, cât și Lucian Blaga.
Ulterior s-a stabilit la București, unde a activat ca gazetar, publicist și traducător. În perioada 1922–1923 a condus la Cluj, alături de omul de teatru maghiar Imre Kádár, revista bilingvă româno-maghiară Culisele – Kulissza, promovând dialogul intercultural.
În anii Celui de-al Doilea Război Mondial și în anii imediat următori, a colaborat la diverse publicații de orientare democrată și țărănistă, precum ziarul Ardealul (1941–1946), unde a lucrat alături de Corneliu Coposu. De asemenea, a fost apropiat de redacția ziarului Adevărul de la București și de colectivul editurii Institutului Român de Documentare, condus de Emil Samoilă.
În anul 1947 a îngrijit și publicat volumul memorialistic și iconografic Iluzii și momente vesele din cariera artiștilor. Notații de stări sufletești, dedicat teatrului românesc.
Cenzura din perioada comunistă și ultimii ani După instalarea regimului comunist în România, scrierile sale de critică la adresa bolșevismului au fost interzise și retrase din circulație, fiind trecute în fondurile speciale ale bibliotecilor. Referințele la lucrările sale anti-comuniste din cataloage sau de pe copertele altor cărți au fost acoperite fizic cu tuș de către cenzura oficială.
A decedat în anul 1965.
Opera Lucrări proprii Domnul N. Iorga. Cuvinte adevărate, București, Tip. Speranța, 1907 (sub pseudonimul L. P. Rusu). Ce este și ce vrea Social-democrația?, Budapesta, Tip. Világosság, 1911. Când joci teatru românesc în țara ungurească. Impresii și icoane din turneul trupei Victor Antonescu. Contribuțiuni la cunoașterea problemei teatrului românesc în Ardeal și Ungaria, Budapesta, Tip. Poporul Român, 1914. Experimente bolșeviste. Ce am văzut în Ungaria comunistă. Bilanțul regimului bolșevic în Ungaria, Cluj, 1920. De ce a dat faliment bolșevismul. Învățămintele regimului comunist din Ungaria. Amintirile unui martor al revoluției din Ungaria (1918-1919), Cluj, 1923 (ediția a II-a a lucrării din 1920). Iluzii și momente vesele din cariera artiștilor. Notații de stări sufletești, București, Editura Institutului Român de Documentare, 1947.
Traduceri Maxim Gorki, Ceva mai bun, mai omenesc!, traducere și prefață de L. Paukerow, București, 1905. Maxim Gorki, În temniță..., traducere de L. Paukerow și alții, București, 1905. Karl Kautsky, Patriotism și Social-democrație, traducere de L. Paukerow, Iași, 1908. Anton Cehov, Țăranii, traducere de L. Paukerow, Budapesta, 1909. Arthur Conan Doyle, Liga celor cu părul roș, traducere de L. Paukerow, Budapesta, 1917.
Note
Categorie:Nașteri în 1886 Categorie:Nașteri pe 6 noiembrie Categorie:Decese în 1965 Categorie:Oameni din Chișinău Categorie:Naționaliști români Categorie:Jurnaliști români Categorie:Editori de ziare români Categorie:Traducători români Categorie:Traducători din rusă în română Categorie:Traducători din germană în română Categorie:Social-democrați români Categorie:Social democrați evrei Categorie:Socialiști ruși Categorie:Anticomuniști români Categorie:Convertiri la creștinism din iudaism Categorie:Români greco-catolici Categorie:Evrei din Basarabia Categorie:Jurnaliști evrei Categorie:Teatrologi români Categorie:Jurnaliști moldoveni Categorie:Activiști români pentru drepturile omului