Éragny-sur-Oise este o comună franceză, situată în departamentul Val-d'Oise, în regiunea Île-de-France.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare Comuna este situată pe malul stâng al râului Oise, la 30 km nord-vest de Paris.
Localitatea este membră a orașului nou Cergy-Pontoise, la fel ca orașele Cergy, Pontoise, Saint-Ouen-l'Aumône, Jouy-le-Moutier, Osny, Vauréal, Menucourt, Courdimanche, Neuville-sur-Oise, Puiseux-Pontoise și Boisemont (din 2005). De asemenea, face parte din comunitatea aglomerației Cergy-Pontoise.
Comune limitrofe
Climă În 2010, clima comunei este de tipul climatului oceanic degradat al câmpiilor din Centru și Nord, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) pe baza unui set de date care acoperă perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climatului pentru Franța metropolitană, în care comuna este expusă unui climat oceanic și se află în regiunea climatică Sud-vest a bazinului Parisian, caracterizată printr-o ploaie redusă, în special primăvara (120-150 mm) și un iarnă rece (3,5 °C).
Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 11,5 °C, cu o amplitudine termică anuală de 14,7 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 656 mm, cu 10,9 zile de precipitații în ianuarie și 7,9 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comuna Pontoise la 4 km distanță, este de 12,1 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 694,3 mm.
Parametrii climatici ai comunei au fost estimați pentru mijlocul secolului (2041-2070) conform diferitelor scenarii de emisie de gaze cu efect de seră, bazate pe noile proiecții climatice de referință DRIAS-2020. Aceștia pot fi consultați pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022.
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Éragny-sur-Oise este categorizată drept centru urban mare, conform noii grile comunale de densitate cu șapte niveluri definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Ea aparține unității urbane Paris, o aglomerație interdepartamentală care reunește 407 comune, dintre care face parte ca localitate din periferie. În plus, comuna face parte din zona metropolitană a Parisului, din care constituie una dintre localitățile centrului principal. Această zonă cuprinde 1.929 de comune.
Istorie La începutul secolului al XII-lea, pământurile și satul, care purta numele de Érigny, aparțineau călugărilor de la abația Saint-Martin-des-Champs.
Plasat pe stânca expusă la nord și dominând râul Oise, Éragny-sur-Oise nu a fost până în secolul al XX-lea decât un sat foarte modest.
În 1564, Jean d'Alesso, al cărui tată venise din Italia împreună the sfântul Francisc din Paola, cumpără senioria Éragny. Blazonul lor, de azur cu o cruce a Sfântului Andrei de aur cantonată de patru melci de argint, a servit drept bază pentru cel al orașului. François d'Alesso, marchiz de Éragny, a fost guvernator general al Antilelor (?-1691). Descendenții lor își vor extinde domeniul asupra comunei și îl vor păstra până la Revoluția Franceză, când va fi confiscat ca „bun de emigrant”.
În 1632, Charles Antoine de Soulfour, cavaler, lord de Gouzangrez, a fost autorizat să construiască o capelă în castelul său din Éragny.
În secolul al XIX-lea, o personalitate importantă s-a stabilit aici: Jacques-Henri Bernardin de Saint-Pierre, celebru autor al romanului Paul et Virginie, discipol al lui Rousseau, a preluat în posesie în 1804 fostul presbiteriu. După moartea scriitorului la Éragny-sur-Oise în 1814, satul a căzut din nou într-un anonimat relativ. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Éragny-sur-Oise număra mai puțin de 500 de locuitori, care trăiau în principal din agricultură și horticultură.
Biserica din secolul al XIV-lea a fost distrusă în iunie 1944 prin căderea unui bombardier englez Lancaster, doborât de bateria antiaeriană germană instalată în jurul orașului Pontoise, în vechile cazemate de origine franceză din Linia Chauvineau, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Dezvoltarea aglomerației noi Cergy-Pontoise, care a început la sfârșitul anilor 1960, a transformat localitatea dintr-un sat în oraș. Numeroase cartiere au apărut pe ceea ce se numește „platou” și, în mai puțin de douăzeci de ani, Éragny-sur-Oise și-a luat înfățișarea de astăzi, având aproximativ 16 000 de locuitori.
La 16 octombrie 2020, Samuel Paty, profesor de istorie și geografie la colegiul Bois-d'Aulne din Conflans-Sainte-Honorine, a fost decapitat la Éragny-sur-Oise, pe strada du Buisson-Moineau, sub motivul că ar fi arătat caricaturi ale profetului Mahomet cu câteva zile mai devreme, în timpul uneia dintre lecțiile sale despre libertatea de exprimare.
Populația și societatea Date demografice Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comună începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare.
În 2023, comuna număra 18436 locuitori, în creștere cu +6,23 % față de 2017 (Val-d'Oise: +4,32 %, Franța fără Mayotte: +2,36 %).
Cultură locală și patrimoniu Locuri și monumente
Presbiteriu, 31 rue Bernardin-de-Saint-Pierre - Denumit adesea priorat, acest presbiteriu a fost construit în timpul parohului Sigogne pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. În timpul Revoluției Franceze, succesorul său a murit sub ghilotină, iar casa și-a schimbat proprietarul de mai multe ori înainte de a fi donată în 1804 lui Bernardin de Saint-Pierre pentru a stinge o datorie de familie. Scriitorul, cunoscut mai ales pentru Paul et Virginie, și-a petrecut ultimii zece ani din viață în fostul presbiteriu. Municipalitatea l-a răscumpărat în 1834. Sursa pârâului, rue de la Fontaine - Această sursă, renumită până la începutul secolului al XX-lea pentru calitatea ei bună, este situată într-o încăpere sub stradă. Apa alimentează apoi un spălător, înainte de a dispărea într-o canalizare îngropată de-a lungul străzii du Ru, curgând spre râul Oise. Casa pescarilor, 24 rue de la Fontaine - Această casă construită în spatele unei terase cu dans de pe malurile râului Oise era destinată pescarilor de duminică parizieni, profitând de apropierea de gară. Parterul și etajul conțin inițial camere cu acces individual, cele de la etaj fiind accesibile printr-un balcon exterior. Poarta fostului castel, 6 rue de Saint-Ouen-l'Aumône - Cei doi stâlpi pătrați ai porții sunt ultimul vestigiu al castelului familiei d'Alesso de la mijlocul secolului al XVI-lea. Deoarece seniorul este chemat în Martinica de regele Ludovic al XIV-lea, întreținerea castelului este neglijată și acesta se prăbușește înainte de Revoluție. Parcul a fost fărâmițat, iar amplasamentul său este traversat astăzi de un drum. Dependințele castelului mai există încă în parte. Primăria, 170 rue Nationale - Aceasta este instalată în fosta locuință a domnului Moreau, primar din Éragny-sur-Oise decedat în 1895 în timpul mandatului său. Casa este achiziționată ulterior de fabrica de hârtie Grillet-et-Féau, care o subîmparte pentru a-și găzdui directorii. Numai după încetarea activităților fabricii, municipalitatea răscumpără proprietatea pentru a-și instala primăria. În fața afluxului de noi locuitori, vechea primărie-școală din 1899 devenise într-dever insuficientă. Parcul primăriei este deschis publicului pentru plimbări. Acesta conține încă primul turn de apă al fabricii de hârtie, care s-a dovedit rapid a fi prea mic. Fosta primărie-școală, route Nationale - Această clădire din piatră cu un etaj este mărginită de o singură aripă laterală, care a găzduit școala de băieți. Consiliul municipal ezitase mult timp între un amplasament în centrul vechi al satului și cartierul nou de-a lungul drumului național. Biserica Saint-Pie-X - Aceasta a fost construită la sfârșitul anilor 1950 pentru a înlocui biserica precedentă, distrusă în întregime în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Grajdul armatei, clos du Manège - Armata terestră întreținea la Éragny-sur-Oise o herghelie compusă din șapte grajduri identice, construite la începutul secolului al XX-lea. Herghelia încetează să funcționeze încă din 1918, odată cu punerea în funcțiune a cazarmelor din Pontoise. Unul dintre aceste grajduri este folosit astăzi de un cerc hipic.
Personalități Jacques-Henri Bernardin de Saint-Pierre (1737-1814), scriitor, locuiește la Éragny-sur-Oise din 1804 până la moartea sa. Presnel Kimpembe a început să joace fotbal în 2002 la AS Éragny. Frédéric Samuel Cordey (1854-1911), pictor impresionist. Paul Dukas (1865-1935), compozitor, și-a petrecut vacanțele acolo împreună cu fratele său Adrien între 1898 și 1907.
Înfrățiri – Munster – Komló – Nioko 2
Note
Referințe
Bibliografie
Vezi și Lista comunelor din Val-d'Oise
Legături externe
Resurse relevante pentru geografie:
Note în dicționare sau enciclopedii generale:
Categorie:Comune din Val-d'Oise