Acordul de la PeshawarUrdu: پشاور معاہدہ, romanizat: Peśāwar Mu'āhida

Dari: توافق پشاور

Paștună: پېښور تړون a fost un acord semnat la 26 aprilie 1992, la Peshawar, în Pakistan, între diferite facțiuni ale mujahedinilor afgani, sub medierea Pakistanului, în timpul prăbușirii Republicii Democrate Afganistan conduse de regimul comunist. Prin acest acord a fost instituit Statul Islamic al Afganistanului, cu un guvern de coaliție format în baza unui acord de împărțire a puterii.

Un opozant important al formării unui guvern de coaliție a fost Gulbuddin Hekmatyar, liderul Hezb-e Islami, care, încă din martie 1992, se opusese acestor încercări de constituire a unui guvern de coaliție și urmărea continuarea războiului împotriva guvernului de la Kabul.

Acordul prevedea constituirea unui guvern interimar afgan, care urma să își înceapă activitatea la 28 aprilie 1992. Din cauza rivalității dintre facțiunile care urmăreau să obțină controlul total asupra puterii, acest guvern interimar a fost paralizat încă de la început.

La 26 aprilie 1992, partidele mujahedinilor afgani reunite la Peshawar, în Pakistan, au convenit asupra înființării unui consiliu de conducere, menit să păstreze anumite prerogative pentru liderii partidelor, sub autoritatea unui președinte interimar, Sibghatullah Mojaddedi (sau Mujaddidi), un lider religios, care urma să exercite această funcție în perioada 28 aprilie – 28 iunie 1992. Liderul Jamiat-e Islami, Burhanuddin Rabbani, urma să îi succeadă în funcția de președinte interimar până la 28 octombrie 1992. Tot în cursul anului 1992, o Șura națională urma să ratifice o constituție provizorie și să desemneze un guvern interimar pentru o perioadă de optsprezece luni, după care urmau să fie organizate alegeri. În conformitate cu Acordul de la Peshawar, Ahmad Șah Massoud a fost numit ministru interimar al apărării în guvernul condus de Mojaddedi.

Context

În aprilie 1992, guvernul comunist afgan condus de Mohammad Najibullah, sprijinit de Uniunea Sovietică, nu mai putea rezista în fața mujahedinilor afgani. Forțele mujahedinilor conduse de Ahmad Șah Massoud, aliate cu ismailiții lui Sayyid Mansor și cu trupele fostului general comunist Abdul Rașid Dostum, au capturat baza aeriană Bagram, cea mai importantă bază a forțelor aeriene afgane, situată la aproximativ 70 de kilometri nord de Kabul. Generali și oficiali de rang înalt ai regimului comunist și ai administrației Najibullah au acționat ca o autoritate de tranziție pentru a transfera puterea către alianța condusă de Ahmad Șah Massoud. Autoritatea interimară din Kabul l-a invitat pe Massoud să intre în capitală în calitate de nou șef al statului, însă acesta a refuzat să facă acest lucru. El a ordonat trupelor sale, aflate la nord de Kabul, să nu intre în oraș până când nu va fi găsită o soluție politică. Totodată, i-a îndemnat pe liderii principalelor partide, aflați în exil la Peshawar, să ajungă la un acord politic acceptabil pentru toate părțile implicate.

Între timp, alte facțiuni ale mujahedinilor au început să avanseze spre Kabul din direcții diferite: Hezb-e Islami, condusă de Gulbuddin Hekmatyar, înainta dinspre sud; Ittehad-e Islami, condusă de Abdul Rasul Sayyaf, dinspre vest; Hezb-e Wahdat, condusă de Abdul Ali Mazari, tot dinspre vest; iar Hezb-e Islami Khalis înainta dinspre est. miniatura|335x335px|Drapelul Afganistanului în lunile care au urmat semnării acordului. Comunitatea internațională, reprezentată de Organizația Națiunilor Unite, împreună cu majoritatea partidelor politice afgane, au decis că un guvern național legitim, care să înlocuiască regimul comunist, trebuia format printr-un acord între principalele partide ale rezistenței.

În timp ce liderii politici ai partidelor afgane se întâlneau la Peshawar, situația militară din jurul Kabulului, unde acționau comandanții aflați pe teren, rămânea tensionată. În timp ce Massoud susținea procesul de la Peshawar și formarea unui guvern larg de coaliție, care să includă toate părțile, Hekmatyar urmărea să devină singurul conducător al Afganistanului, afirmând:„În țara noastră, un guvern de coaliție este imposibil, deoarece, într-un fel sau altul, va fi slab și incapabil să stabilizeze situația din Afganistan.”Massoud răspundea:„Toate partidele au participat la război, la jihadul din Afganistan, așa că toate trebuiau să aibă partea lor în guvern și în formarea acestuia. Afganistanul este alcătuit din naționalități diferite. Ne temeam de izbucnirea unui conflict național între triburi și grupuri etnice. Pentru a garanta drepturile tuturor și pentru a evita vărsarea de sânge în Kabul, am lăsat decizia în seama partidelor, astfel încât acestea să hotărască pentru întreaga țară. Vorbeam despre o etapă temporară, după care urmau să fie create condițiile pentru organizarea unor alegeri generale.”O convorbire radio înregistrată între cei doi lideri ilustrează divergențele dintre ei. Massoud i-a transmis lui Hekmatyar:„Regimul de la Kabul este pregătit să se predea, așa că, în loc să continuăm luptele, ar trebui să ne reunim. (...) Liderii se întâlnesc la Peshawar. (...) Trupele nu trebuie să intre în Kabul; vor intra mai târziu, ca parte a noului guvern.”Hekmatyar a răspuns:„Vom mărșălui spre Kabul cu sabia scoasă din teacă. Nimeni nu ne poate opri. (...) De ce ar trebui să ne întâlnim cu liderii?”Massoud a replicat:„Mi se pare că nu dorești nici să te alături liderilor de la Peshawar, nici să renunți la amenințările tale și intenționezi să intri în Kabul... În acest caz, trebuie să apăr populația.”Marcela Grad. Massoud: An Intimate Portrait of the Legendary Afghan Leader (March 1, 2009 ed.). Webster University Press.În acel moment, chiar și Osama bin Laden, care colaborase îndeaproape cu Hekmatyar la Peshawar, l-a îndemnat pe acesta să „se întoarcă alături de frații săi” și să accepte un compromis cu celelalte partide ale rezistenței. Hekmatyar a refuzat însă, convins că putea obține singur puterea în Afganistan.

Textul Acordului de la Peshawar Textul Acordului de la Peshawar, publicat de Organizația Națiunilor Unite„Acordul de la Peshawar – În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurătorul” . Arhivat din original la 24 iunie 2017. și de Universitatea Ulster„Acordul de la Peshawar” . Universitatea Ulster. Arhivat din original la 16 octombrie 2009. Accesat la 3 august 2026. și tradus în limba română: Acordul de la PeshawarÎn numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurătorul Pacea și binecuvântările fie asupra Marelui Mesager al lui Allah, asupra familiei sale și asupra însoțitorilor săi.

Structura și procesul pentru perioada provizorie a Statului Islamic al Afganistanului au fost stabilite după cum urmează:

S-a hotărât constituirea unui organism format din 51 de membri, condus de Hazrat Sahib Sibghatullah Mojaddedi, care urma să intre în Afganistan pentru a prelua puterea de la conducătorii aflați la Kabul, în mod complet și necondiționat, pe parcursul unei perioade de două luni. Conducătorul acestui organism urma să exercite și funcția de președinte al statului în această perioadă de două luni. După expirarea acestei perioade, organismul urma să continue să funcționeze ca Consiliu Islamic Interimar, alături de Statul de Tranziție, iar președinția acestuia urma să fie deținută de Hazrat Sahib. Mandatul Consiliului urma să fie de patru (4) luni. S-a hotărât ca profesorul Burhanuddin Rabbani să exercite funcția de președinte al Statului Islamic de Tranziție al Afganistanului și de președinte al Consiliului de Conducere, pentru o perioadă de patru (4) luni. Acesta urma să își înceapă oficial mandatul după expirarea perioadei de două luni prevăzute pentru transferul puterii. Perioada menționată mai sus nu putea fi prelungită nici măcar cu o singură zi. Prim-ministrul și ceilalți membri ai cabinetului urmau să fie desemnați dintre membrii de rang secund ai Tanzeemat (organizațiilor mujahedine), la discreția conducătorilor acestor organizații. Funcția de prim-ministru a fost atribuită partidului Hizb-e-Islami Afghanistan. Funcția de viceprim-ministru și Ministerul de Interne au fost atribuite organizației Ittehad-e-Islami Afghanistan. Funcția de viceprim-ministru și Ministerul Educației au fost atribuite partidului Hizb-e-Islami condus de Maulvi Khalis. Funcția de viceprim-ministru și Ministerul Afacerilor Externe au fost atribuite Frontului Național Islamic. Ministerul Apărării a fost atribuit organizației Jamiat-e-Islami Afghanistan. Curtea Supremă a fost atribuită organizației Harkat-e-Inqilab-e-Islami. De asemenea, s-a hotărât ca Consiliul de Conducere, pe lângă repartizarea funcțiilor din ministere, să stabilească și ministerele ce urmau să fie atribuite Hizb-e-Wahdat, Shura-e-Etelaf (Consiliul Coaliției), Maulvi Mansoor și celorlalți frați. Întregul proces urma să se desfășoare pe durata a șase luni. În ceea ce privește Guvernul de Tranziție, Consiliul Islamic urma să ia toate deciziile prin consens. Mandatul acestui Guvern de Tranziție urma să fie de doi (2) ani.

Note

Referințe

Bibliografie

Legături externe Convorbire înregistrată între Massoud și Hekmatyar, aprilie 1992 (în limba dari).

Categorie:Afganistan Categorie:Tratate ale Afganistanului