L'Île-Rousse este o comună franceză, situată în departamentul Haute-Corse, pe insula Corsica.
L'Île-Rousse are un port comercial care este al treilea ca mărime din Corsica în privința traficului de mărfuri și pasageri, după Bastia și Ajaccio.
În fața țărmului se află insulele Pietra și Saletta, legate de uscat printr-un dig de piatră ridicat la mijlocul secolului al XIX-lea. L'Île-Rousse a fost creată în 1758 și fondată în 1765, pe vremea , de către Pasquale Paoli, după planurile lui Don Gregorio Salvini — de unde și porecla sa de „orașul lui Paoli”. Construit între sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, centrul istoric are străzi drepte și înguste, dispuse în rețea, care coboară spre mare. În piața centrală a orașului, ce poartă numele fondatorului său și se află chiar în fața Bisericii Imaculatei Concepții, este amplasat bustul lui Pasquale Paoli.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare L’Île-Rousse este o comună de pe litoralul regiunii Balagne și fostul centru al plasei Sant'Angelo sub administrația militară franceză din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, devenită ulterior reședința cantonului L’Île-Rousse.
Comune limitrofe
Geologie și relief
Teritoriu Suprafața sa restrânsă (2,5 km²) se întinde pe o rază de aproximativ un kilometru în jurul orașului. Comuna este înconjurată de Corbara la vest — de care o desparte o linie nord-sud ce merge de la dealul Semaforului până la trecătoarea Fogata, trecând prin vârful Capu Curboriu (154 metri) —, de Santa-Reparata-di-Balagna la sud și de Monticello la est.
Țărmul său, scăldat de apele Mării Mediterane, este împărțit la mijloc de câteva insule de porfir roșu care i-au dat și numele. În partea de vest, coasta este stâncoasă și greu accesibilă, iar în est se desfășoară plaja Marinella, o fâșie de nisip alb cu ape limpezi.
La vest de plaja Marinella, care mărginește centrul orașului, se află, sub chei și calea ferată, vărsarea zidită a unui mic râu de coastă, acoperit înainte de ieșirea la mare: pârâul Padule. Acesta izvorăște de sub fosta mănăstire Palmento (din Santa-Reparata-di-Balagna), sub numele de pârâul Giovaggio.
În nordul comunei, micul arhipelag cuprindea, înainte de lucrările de umplere și modificările aduse sitului, opt insule și stânci: Saletta: prima insulă din sud, legată printr-un pod de uscat și de arhipelag; E Trè Petre: trei stânci mari în centrul arhipelagului, care fac legătura între Saletta și Isula Grande, unde a fost construit digul portului; Insula Pietra (Isula Grande): cea mai mare insulă, unde se află situl A Petra, cu farul și turnul genovez; Isola di u Brocciu (Rucciu): insulă situată la est de far, în fața golfului Funtanaccia; Isula Piana: o insulă plată, aflată lângă Rucciu; Brocettu (Ruccettu): cea mai mică dintre insule, situată la vest de far.
Insula Pietra Insula Pietra este cea mai mare din arhipelag. În Cronica lui Anton Pietro Filippini, scrisă în 1566, purta numele de „insula Monticello”.
Pe insulă se află două dintre reperele comunei: farul Pietra și turnul genovez din secolul al XVI-lea. Unită astăzi cu uscatul prin drumul spre port, a devenit o peninsulă. Aceasta oferă adăpost împotriva vânturilor dominante din vest, creând o zonă ferită în care a fost construit portul L'Île-Rousse.
Pe această insulă au fost efectuate campanii de săpături arheologice sub conducerea lui Michel-Claude Weiss, un reputat arheolog local, între 1983 și 1985, iar apoi între 2003 și 2006.
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, L'Île-Rousse este clasificată drept târg rural, conform noii grile comunale de densitate cu șapte niveluri stabilită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Aceasta aparține unității urbane L'Île-Rousse, o aglomerație intradepartamentală ce grupează două comune, al cărei oraș-centru este. De asemenea, comuna face parte din zona metropolitană L'Île-Rousse, al cărei oraș-centru este. Această zonă, care cuprinde 12 comune, este inclusă în categoria zonelor cu mai puțin de 50 000 de locuitori.
Comuna, mărginită de Marea Mediterană, este, de asemenea, o comună litorală în sensul legii din 3 ianuarie 1986, cunoscută sub numele de legea litoralului. Dispoziții urbanistice specifice se aplică aici pentru a proteja spațiile naturale, siturile, peisajele și echilibrul ecologic al litoralului, cum ar fi, de exemplu, principiul interdicției de construire în afara zonelor urbanizate pe fâșia litorală de 100 de metri sau mai mult, dacă planul local de urbanism prevede acest lucru.
Ocuparea terenurilor Modul de utilizare a terenului în comună, așa cum reiese din baza de date europeană privind acoperirea biofizică a terenurilor Corine Land Cover (CLC), este marcat de ponderea ridicată a suprafețelor artificializate (53,2 % în 2018), în creștere față de 1990 (47,3 %). Repartiția detaliată în 2018 este următoarea: zone urbanizate (53,2 %), medii cu vegetație arborescentă și/sau ierboasă (20,5 %), zone agricole eterogene (18,5 %), spații deschise, fără vegetație sau cu vegetație redusă (5,8 %), ape maritime (2 %). Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent).
thumb|600px|centre|Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).
Căi de comunicație și transport Acces rutier Comuna este străbătută de drumul teritorial 30 (fostul drum național RN 197), care leagă orașul Calvi și regiunea Balagne de centrul Corsicii. L'Île-Rousse se află la 15 km de Calvi spre vest, 40 km de Morosaglia spre sud-est și 44 km de Saint-Florent spre est.
L'Île-Rousse este legată de Santa-Reparata-di-Balagna prin drumul departamental D 13 și de Monticello prin D 63, două șosele care se termină în D 71 (numit și „drumul de pe cornișa Balagnei”).
Orașul L'Île-Rousse se află, pe cale rutieră, la următoarele distanțe de principalele localități și puncte de interes: 6 km de Corbara; 15 km de Muro; 16 km de Palasca; 18 km de Speloncato; 20 km de Montegrosso; 24 km de Calvi; 31 km de Pietralba; 36 km de Olmi-Cappella; 42 km de Moltifao; 45 km de Saint-Florent; 62 km de Corte; 68 km de Bastia; 94 km de Cervione; 108 km de Aléria; 114 km de Rogliano; 122 km de Vico; 139 km de Ajaccio; 178 km de Porto-Vecchio; 195 km de Propriano; 206 km de Bonifacio; 207 km de Sartène.
Acces feroviar
Orașul este deservit de linia Ponte-Leccia - Calvi a Căilor Ferate din Corsica, care au aici o gară în apropierea portului și o oprire la plaja Marinella pentru U trinighellu, numit și „tramvaiul plajelor”, pus în funcțiune în timpul sezonului estival pentru a deservi plajele dintre Calvi și L'Île-Rousse.
Acces portuar
Portul din L'Île-Rousse este al treilea port din Corsica ca volum al traficului, atât de pasageri, cât și de mărfuri. Orașul este legat de continent prin curse regulate asigurate de două companii maritime: Corsica Linea, cu un ritm de trei curse pe săptămână tot timpul anului din Marsilia (precum și o traversare suplimentară în sezonul estival), și Corsica Ferries din Toulon și Nisa, dar și ocazional din Savona, Italia.
Periodic, un cargou de ciment în vrac (Capo Rosso sau Capo Nero) al Societății Mediteraneene de Cabotaj acostează în port pentru a aproviziona regiunea.
Portul departamental L'Île-Rousse este singurul port din Corsica autorizat să primească mărfuri din clasa 1, transportate de obicei de compania Corsica Linea.
Acces aerian Aeroportul Calvi – Sainte-Catherine se află la 23 de kilometri.
Toponimie În limba corsicană, comuna se numește, prescurtat, Lisula sau L'Isula /ˈlizula/, adică „insula”.. Comuna și-a adaptat numele în limba franceză în 1848.
În italiană, limba oficială până în secolul al XIX-lea: Isolarossa.
Istorie Preistorie Între 1983 și 1985, situl de la La Pietra a fost obiectul unor săpături arheologice conduse de M.-C. Weiss. Primele colectări de suprafață indicaseră prezența unei zone preistorice. În primii doi ani s-au efectuat sondaje de o parte și de alta a drumului de pe insulă. Acestea au identificat trei niveluri; doar nivelul intermediar s-a dovedit interesant. În mijlocul unui strat de pietre din Neoliticul timpuriu au fost scoase la lumină artefacte din piatră și ceramică, din riolit sau obsidian, precum și părți superioare ale unor vase cu gât. Continuate în 1985, săpăturile au oferit rezultate privind amenajările nivelului de locuire din Neoliticul timpuriu.
Antichitate Loc de locuire pentru om încă din cea mai îndepărtată Antichitate (3-5 milenii î.Hr.), L'Île-Rousse a fost, cu un mileniu înaintea erei noastre, un mic oraș prosper aflat sub dependența orașului Tir din Fenicia, care l-a botezat Agilla.
Distrus de flota din Calaris (Cagliari), Agilla a devenit un punct comercial roman sub numele de Rubico Rocega (stânca roșie) până în secolul al IV-lea.
Evul Mediu Aflată prea aproape de mare, a suferit din cauza invaziilor berbere și ale altor potențiali dușmani, fiind locuită timp de mai multe secole doar de pescari și țărani care trăiau din resursele mării și ale pământului, în jurul satelor Santa-Reparata-di-Balagna și Monticello.
Deoarece locul devenise un adăpost obișnuit pentru corsari, Banca Sfântul Gheorghe, care administra Corsica din 1453, a legat de uscat insula L'Île-Rousse (sau Île d'Or) printr-un dig.
Epoca Modernă În secolul al XVI-lea, teritoriul localității L'Île-Rousse aparținea de pieve Aregno, care număra aproximativ 500 de locuitori în jurul anului 1520. Așezările locuite erau atunci: l’Arpagiola o Gabiola (Algajola), la Corbaia (Corbara), lo Monticello, Santo Antonino, Santa Riparata, Piaza, Pragola, le Torre, Regno, li Catari, lo Lavatogio, lacona, Spano, Hogio, Aquapessa.
În secolul al XVII-lea, unii proprietari din Santa-Reparata-di-Balagna au construit depozite pentru a practica trocul pe cale maritimă cu satele de coastă din Balagne, Nebbio și din vestul Capului Corsica.
În secolul al XVIII-lea, în perioada 1729-1769, teritoriul a fost miza corsicanilor răsculați împotriva Genovei.
Populația și societatea Date demografice Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comună începând din 1800. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare.
În 2023, comuna număra 3231 locuitori, în creștere cu +6,18 % față de 2017 (Haute-Corse: +5,34 %, Franța fără Mayotte: +2,36 %).
Cultura locală și patrimoniul Locuri și monumente Monumentul eroilor Monumentul eroilor ridicat în 1958 este cel comemorativ al militarilor morți în timpul războaielor din 1914-1918, 1939-1945 și din Indochina. Este opera lui Antoniucci Voltigero, numit „Volti”, și este situat în fața primăriei din L'Île-Rousse, pe o piață mare de pe țărmul mării.
Piața acoperită Construită între 1844 și 1846, piața acoperită a fost restaurată și și-a recăpătat culorile originale în 2011. Aceasta a fost clasată ca monument istoric prin ordinul din 5 ianuarie 1993.
Turnul Pietra
Turnul genovez a fost construit în 1530 pe insula Pietra, cea mai mare dintre insulițele stâncoase de porfir roșu ale micului arhipelag. În stare bună, acesta este accesibil pe drumul care duce la farul Pietra, un acces rezervat doar persoanelor autorizate. Este un simbol al orașului.
Turnul Scalo