Abu Zakariyya Yahya ibn Sharaf al-Nawawi (; 631–676 AH/1233–1277), cunoscut în mod obișnuit drept al-Nawawi și sub supranumele Muhyi al-Din al-Nawawi (), a fost un jurist, specialist în hadith și autor musulman sunnit sirian, aparținând școlii juridice șafiite.
Al-Nawawi a avut o influență deosebită asupra dezvoltării ulterioare a jurisprudenței șafiite. Istoricul dreptului islamic Norman Calder descrie opera sa drept un punct de convergență în istoria fiqh-ului șafiit: el a analizat și sintetizat tradiția juridică anterioară, iar lucrările sale au devenit puncte de plecare pentru o mare parte a literaturii șafiite ulterioare.
Printre lucrările sale cele mai cunoscute se numără tratatele juridice al-Majmu' Sharh al-Muhadhdhab, Rawdat al-Talibin și Minhaj al-Talibin, comentariul său la Sahih Muslim, colecția de hadithuri și texte etice Riyad al-Salihin și celebra antologie al-Arba'in al-Nawawiyya („Cele patruzeci de hadithuri ale lui al-Nawawi”).
Biografie
Originea și numele
Al-Nawawi s-a născut în anul 631 AH/1233 în localitatea , din sudul Siriei, localitate de la care provine nisba sa, „al-Nawawi”. Sursele bibliografice îl identifică sub numele complet Abu Zakariyya Yahya ibn Sharaf ibn Murri ibn Hasan ibn Husayn ibn Muhammad ibn Jum'a al-Nawawi al-Dimashqi.
Este cunoscut și sub kunya Abu Zakariyya și sub supranumele Muhyi al-Din („cel care revigorează religia”). În literatura academică numele său apare frecvent sub forma Yahya b. Sharaf Muhyi al-Din al-Nawawi.
Studiile și activitatea la Damasc
Cariera academică a lui al-Nawawi s-a desfășurat în principal la Damasc, în perioada de început a epocii mameluce. El a studiat în mai multe madrase ale orașului și a devenit ulterior profesor.
Al-Nawawi a fost asociat în mod deosebit cu Dar al-Hadith al-Ashrafiyya, importantă instituție damaschină dedicată studiului hadithului. Mediul intelectual al Damascului din secolul al XIII-lea reunea studiul fiqh-ului, hadithului, limbii arabe, biografiilor savanților și al literaturii religioase și ascetice, domenii care se regăsesc și în opera lui al-Nawawi.
Norman Calder observă că, deși este cunoscut în special drept jurist șafiit, activitatea sa intelectuală era mult mai largă. Biograful șafiit al-Subki îl descria drept cunoscător al jurisprudenței, hadithului, biografiilor, limbii și tasawwuf-ului.
Al-Nawawi a murit în anul 676 AH/1277, la aproximativ 44 de ani. În ciuda vieții relativ scurte, a lăsat un corpus foarte extins de lucrări juridice, de hadith și de literatură religioasă.
Jurisprudența șafiită
Contribuția lui al-Nawawi la madhhabul șafiit constituie una dintre cele mai importante componente ale moștenirii sale.
În secolele anterioare lui al-Nawawi, școala șafiită acumulase un număr foarte mare de comentarii, opinii și dezacorduri juridice interne. Al-Nawawi a urmărit în mai multe dintre lucrările sale să compare aceste poziții, să determine opiniile considerate mai puternice și să prezinte doctrina școlii într-o formă mai sistematică.
În acest proces, opera juristului Abu al-Qasim Abd al-Karim al-Rafi'i (d. 623 AH/1226) a avut o importanță deosebită pentru al-Nawawi. Împreună, al-Rafi'i și al-Nawawi au devenit ulterior două dintre principalele autorități utilizate pentru determinarea poziției dominante (rajih) în cadrul școlii șafiite.
În literatura șafiită ulterioară s-a format o ierarhie a autorităților juridice în care pozițiile asupra cărora al-Nawawi și al-Rafi'i erau de acord aveau o greutate deosebită. Atunci când cei doi diferau, unele manuale șafiite ulterioare acordau prioritate opiniei lui al-Nawawi.
Al-Majmu' Sharh al-Muhadhdhab
Al-Majmu' Sharh al-Muhadhdhab () este amplul comentariu al lui al-Nawawi asupra lucrării al-Muhadhdhab a juristului șafiit Abu Ishaq al-Shirazi (d. 476 AH/1083).
Lucrarea urmărește nu numai explicarea textului de bază, ci și compararea opiniilor existente în interiorul școlii șafiite și, frecvent, a pozițiilor altor școli juridice. Al-Nawawi explică în introducerea sa că unul dintre obiectivele lucrării este evaluarea diferitelor opinii din madhhab și identificarea celei considerate predominante.
Al-Majmu''' a rămas neterminat la moartea autorului, însă a devenit una dintre lucrările majore de referință ale jurisprudenței șafiite.
Rawdat al-Talibin Rawdat al-Talibin wa-'Umdat al-Muftin () este o altă operă juridică majoră a lui al-Nawawi.
Lucrarea reprezintă o sinteză, cu completări și reorganizări, a Sharh al-Wajiz al lui al-Rafi'i. Prin Rawda, al-Nawawi a condensat o parte importantă a tradiției juridice șafiite într-o formă mai accesibilă pentru studiu și emiterea de opinii juridice.
Atât Rawda, cât și al-Majmu au avut un rol important în procesul prin care al-Nawawi a selectat și sistematizat opiniile juridice ale madhhabului.
Minhaj al-Talibin
Minhaj al-Talibin wa-'Umdat al-Muftin (), cunoscut în mod obișnuit drept Minhaj al-Talibin, este un manual concis de jurisprudență șafiită bazat în mare parte pe o lucrare anterioară a lui al-Rafi'i.
Mahmood Kooria descrie Minhaj drept un text care a schimbat profund tradiția textuală a școlii șafiite. Al-Nawawi a condensat și codificat opiniile divergente ale școlii într-un text concis, coerent și adaptat atât nevoilor pedagogice, cât și celor juridice.
Textul a generat, în secolele următoare, o vastă tradiție de comentarii, rezumate și glose. Printre cele mai importante comentarii ulterioare se numără Tuhfat al-Muhtaj al lui Ibn Hajar al-Haytami și Nihayat al-Muhtaj al lui al-Ramli.
Influența Minhaj-ului s-a extins mult dincolo de Siria și Egipt. Cercetările asupra coastelor swahili din Oceanul Indian arată că lucrarea a fost utilizată timp îndelungat ca material didactic în madrase și ca lucrare de referință în tribunalele qadi din localități precum Barawa, Lamu și Zanzibar.
Studiul hadithului
Al-Nawawi a fost, pe lângă jurist, un important specialist și autor în domeniul hadithului. Opera sa cuprinde atât comentarii asupra colecțiilor canonice, cât și antologii concepute pentru educație religioasă și practică devotională.
Comentariul la Sahih Muslim
Una dintre principalele sale lucrări de hadith este al-Minhaj fi Sharh Sahih Muslim ibn al-Hajjaj (), cunoscut în mod obișnuit drept comentariul lui al-Nawawi la Sahih Muslim.
Lucrarea explică vocabularul hadithurilor, lanțurile de transmitere, variantele textuale și implicațiile juridice și doctrinare ale relatărilor. Ea reflectă combinația caracteristică operei lui al-Nawawi dintre expertiza în hadith și jurisprudența șafiită.
Norman Calder include comentariul la Sahih Muslim între cele patru lucrări ale lui al-Nawawi considerate esențiale pentru înțelegerea metodei sale juridice și intelectuale, alături de al-Majmu, Rawdat al-Talibin și Minhaj al-Talibin.
Al-Arba'in al-Nawawiyya
Al-Arba'in al-Nawawiyya (, „Cele patruzeci [de hadithuri] ale lui al-Nawawi”) este una dintre cele mai cunoscute antologii ale genului celor „patruzeci de hadithuri”.
În ciuda titlului, colecția lui al-Nawawi conține în forma sa cunoscută 42 de relatări'''. El a urmărit selectarea unor hadithuri care exprimau principii fundamentale ale religiei și care puteau servi drept bază pentru educație, etică și practică religioasă.
Mohammad Gharaibeh descrie antologia lui al-Nawawi drept de departe cea mai populară dintre numeroasele colecții medievale de „patruzeci de hadithuri”. Lucrarea a fost copiată, memorată și comentată în mod repetat și continuă să joace un rol important în educația religioasă musulmană.
Printre comentariile medievale importante asupra colecției se află Jami' al-'Ulum wa-l-Hikam al juristului hanbalit Ibn Rajab al-Hanbali, care a extins materialul lui al-Nawawi și a analizat detaliat fiecare relatare.
Riyad al-Salihin Riyad al-Salihin min Kalam Sayyid al-Mursalin (, „Grădinile celor drepți”) este o antologie de versete coranice și hadithuri organizată tematic în jurul conduitei, eticii, devoțiunii și vieții religioase.
Lucrarea tratează teme precum intenția, pocăința, răbdarea, sinceritatea, comportamentul social, actele de adorare, evitarea păcatelor și pregătirea pentru viața de apoi.Riyad al-Salihin a circulat în numeroase ediții și traduceri și a fost utilizată în contexte educaționale și devoționale diverse.
Al-Adhkar
O altă lucrare importantă este Kitab al-Adhkar (), cunoscută și sub titlul Hilyat al-Abrar wa-Shi'ar al-Akhyar.
Este o colecție dedicată rugăciunilor, formulelor de pomenire a lui Dumnezeu (dhikr) și practicilor devoționale bazate pe hadithuri.
Lucrarea a generat ea însăși comentarii ulterioare și constituie o parte importantă a producției lui al-Nawawi în domeniul practicii religioase și eticii.
Scrieri despre Coran și conduită
Al-Nawawi a redactat și al-Tibyan fi Adab Hamalat al-Qur'an (), o lucrare consacrată conduitei și eticii celor care studiază, recită și predau Coranul.
Textul tratează atitudinea față de Coran, eticheta recitării și predării, comportamentul profesorului și studentului și diferite probleme legate de practica recitării.
Diversitatea acestor lucrări reflectă observația lui Calder că producția lui al-Nawawi depășește cu mult jurisprudența strictă, incluzând hadith, biografii, limbă și literatură spirituală.
Metoda juridică și autoritatea în madhhab
Un element central al contribuției lui al-Nawawi a fost practica tarjih-ului, adică evaluarea unor opinii juridice concurente pentru a determina poziția considerată mai puternică sau mai reprezentativă pentru madhhab.
În introducerea la al-Majmu, al-Nawawi explică dificultatea produsă de multitudinea opiniilor din literatura șafiită și necesitatea de a distinge între pozițiile puternice și cele slabe.
Prin operele sale, el a contribuit la transformarea unei tradiții juridice foarte pluraliste într-un corpus mai stabil de opinii autoritative. Youcef L. Soufi interpretează opera lui al-Nawawi și ca parte a unei transformări mai ample a culturii juridice șafiite din secolul al XIII-lea, în care activitatea de ijtihad individual a fost tot mai mult integrată într-o concepție ierarhică a autorității madhhabului.
Această evoluție nu a însemnat dispariția dezacordului juridic. Mai degrabă, lucrările lui al-Nawawi au oferit juriștilor ulteriori un limbaj și o ierarhie pentru evaluarea opiniilor existente în cadrul școlii.
Influență și moștenire
Influența lui al-Nawawi poate fi observată în două domenii majore: dreptul șafiit și studiul hadithului.
În fiqh, Minhaj al-Talibin a devenit unul dintre textele centrale ale tradiției șafiite. Kooria arată că textul a generat o familie foarte extinsă de comentarii, supercomentarii, rezumate și alte opere derivate, circulând între estul Mediteranei și regiunile Oceanului Indian.
În secolele al XIX-lea și al XX-lea, Minhaj continua să fie studiat și utilizat ca referință juridică pe coasta swahili. Cercetarea lui Mohamed Aidarus Noor documentează folosirea lui atât în educația din madrase, cât și în activitatea unor tribunale musulmane locale.
Această circulație demonstrează că autoritatea lui al-Nawawi în cadrul școlii șafiite nu a rămas limitată la Siria medievală, ci a devenit parte a tradițiilor juridice din Africa de Est și din lumea Oceanului Indian.
În domeniul hadithului, Arba'in al-Nawawiyya a devenit una dintre cele mai cunoscute introduceri în studiul relatărilor profetice. Gharaibeh subliniază continuitatea utilizării acesteia ca text educațional și numărul foarte mare de copii, ediții și comentarii produse în jurul ei.
Riyad al-Salihin, al-Adhkar și comentariul la Sahih Muslim au contribuit, de asemenea, la menținerea operei sale în programele de studiu, literatura devoțională și practica religioasă ulterioară.
Lucrări
Al-Nawawi a redactat numeroase lucrări de jurisprudență, hadith, etică, biografie și limbă. Printre cele mai importante se numără:
Jurisprudență
al-Majmu' Sharh al-Muhadhdhab () Rawdat al-Talibin wa-'Umdat al-Muftin () Minhaj al-Talibin wa-'Umdat al-Muftin ()
Hadith