Stația polară Zebra

Stația polară Zebra () este un film thriller de spionaj american din 1968, regizat de John Sturges, avându-i în rolurile principale pe Rock Hudson, Patrick McGoohan, Ernest Borgnine și Jim Brown. Scenariul este scris de , și W. R. Burnett, bazat liber pe romanul din 1963 al lui Alistair MacLean. Ambele au fost inspirate din evenimente reale care au avut loc în 1959 (zborul, pierderea și căutarea satelitului Discoverer 2). Filmul urmărește povestea unui submarin nuclear al Statelor Unite care este trimis de urgență la Polul Nord pentru a salva personalul de la Stația Polară Zebra.

Filmul a fost filmat în Super Panavision 70 și prezentat în format Cinerama de 70 mm în cadrul proiecțiilor de premieră. Coloana sonoră originală este compusă de Michel Legrand.

Stația polară Zebra a fost lansat la 23 octombrie 1968, având parte de recenzii mixte, și nu a fost un succes de casă, obținând doar 4,6 milioane de dolari peste bugetul său de 8–10 milioane de dolari. La a 41-a ediție a Premiilor Oscar, filmul a fost nominalizat la categoriile Cea mai bună imagine și Cele mai bune efecte vizuale speciale.

Rezumat

Un satelit reintră în atmosferă și ejectează o capsulă, care aterizează la aproximativ 510 km nord-vest de stația Nord, Groenlanda, în calota de gheață a Oceanului Arctic. O persoană se apropie, ghidată de un radiofar, în timp ce o a doua persoană o urmărește în secret din apropiere.

Comandantul James Ferraday, căpitanul submarinului nuclear american de atac USS Tigerfish staționat la , Scoția, primește ordin de la amiralul Garvey să salveze personalul unei stații meteorologice științifice britanice care se deplasează odată cu calota de gheață, numită Stația polară Zebra. Această salvare este de fapt o acoperire pentru misiunea reală.

Ofițerul britanic de informații Jones și un pluton din Corpul Infanteriei Marine al Statelor Unite se alătură echipajului de pe Tigerfish în timp ce submarinul se află în doc. După ce pleacă în cursă, un elicopter Kaman SH-2 Seasprite îi aduce pe căpitanul Anders, un ofițer rigid care preia comanda pușcașilor marini, și pe Boris Vaslov, un dezertor și spion rus în care Jones are încredere. Submarinul navighează sub calota groasă de gheață arctică, dar nu poate străpunge gheața cu chioșcul. Ferraday ordonă lansarea unei torpile pentru a crea o spărtură la suprafață. Când se deschide trapa interioară a tubului lans-torpilă, apa de mare năvălește în interior, inundând compartimentul și făcând submarinul să intre în picaj. Tigerfish este salvat în ultimul moment, înainte de a atinge adâncimea maximă de imersiune, prin pomparea de aer în zona inundată. În urma unei anchete, Ferraday descoperă că tubul lans-torpilă a fost sabotat. Ferraday îl suspectează pe Vaslov, în timp ce Jones îl suspectează pe Anders, refuzând în continuare cererea lui Ferraday de a oferi mai multe informații despre adevăratul obiectiv al misiunii.

Tigerfish se ridică și străpunge gheața subțire până la suprafață. Ferraday, Vaslov, Jones și plutonul de pușcași marini pleacă spre stația meteorologică pe o furtună de zăpadă. La sosire, ei găsesc baza aproape complet arsă, iar savanții aproape morți de hipotermie. Jones și Vaslov îi interoghează pe supraviețuitori cu privire la cele întâmplate.

Jones îi dezvăluie lui Ferraday că caută un aparat foto britanic experimental, care a folosit un film îmbunătățit dezvoltat de americani. Sovieticii au furat tehnologia și au trimis-o pe orbită pentru a fotografia amplasamentele silozurilor de rachete americane. Satelitul a înregistrat, de asemenea, toate siturile de rachete sovietice. În urma unei defecțiuni, acesta s-a prăbușit în apropierea Stației polare Zebra. Când agenții sovietici și britanici au sosit pentru a recupera capsula cu filmul, savanții au fost prinși în schimbul de focuri, singura cale de a găsi capsula fiind un dispozitiv de urmărire pierdut undeva în stație. Ferraday își trimite echipajul să caute capsula. Tocmai când Jones găsește dispozitivul de urmărire, acesta este lăsat inconștient de Vaslov, despre care se descoperă că este agent dublu sovietic și sabotorul. Anders îl confruntă pe Vaslov, iar cei doi se luptă înainte ca Jones, încă amețit, să îl împuște mortal pe american. Vaslov își susține nevinovăția în fața lui Ferraday, care descoperă un emițător de detonare pentru capsulă, pe care îl păstrează ascuns.

Tigerfish detectează avioane sovietice care se apropie. Ferraday îi permite lui Vaslov să folosească dispozitivul de urmărire pentru a localiza capsula îngropată în gheață. Sărind din avioanele de transport, parașutiștii sovietici aterizează în apropiere și înaintează în timp ce americanii lucrează la scoaterea capsulei din gheață. Comandantul lor, colonelul Ostrovsky, cere filmul, amenințând că va detona capcana explozivă a capsulei dacă americanii încearcă să fugă cu ea. După ce Ferraday le predă containerul gol, se declanșează un scurt schimb de focuri când înșelătoria este descoperită. În confuzia creată, Vaslov încearcă să ia filmul, dar este rănit de Jones. Ferraday îi ordonă să îi dea filmul sovieticilor. Containerul este ridicat în aer cu un balon meteorologic pentru a fi recuperat de un avion. Cu doar câteva momente înainte de a fi preluat, Ferraday își activează propriul detonator, distrugând filmul și împiedicând astfel ambele părți să obțină amplasamentele silozurilor de rachete ale celeilalte. Ostrovsky recunoaște că atât misiunea sa, cât și cea a lui Ferraday au fost îndeplinite cu succes, iar confruntarea se încheie, fiecare parte începând retragerea spre casă.

Tigerfish finalizează salvarea civililor și pleacă înapoi spre Scoția. Un raport transmis prin teleimprimator prezintă incidentul drept o „misiune umanitară” de cooperare reușită între Vest și Uniunea Sovietică.

Distribuție Rock Hudson – cmdr. James Ferraday Ernest Borgnine – Boris Vaslov Patrick McGoohan – David Jones Jim Brown – căp. Leslie Anders Tony Bill – lt. Russell Walker Lloyd Nolan – amiralul Garvey Alf Kjellin – col. Ostrovsky Gerald S. O'Loughlin – lt. cmdr. Bob Raeburn Ted Hartley – lt. Jonathan Hansen Murray Rose – lt. George Mills Ron Masak – Paul Zabrinczski Sherwood Price – lt. Edgar Hackett Lee Stanley – lt. Mitgang Joseph Bernard – Jack Benning

Producție Dezvoltare Drepturile de ecranizare ale romanului din 1963 al lui Alistair MacLean au fost achiziționate în anul următor de producătorul Martin Ransohoff, care spera să speculeze succesul de casă din 1961 al adaptării romanului lui MacLean din 1957, Tunurile din Navarone, al doilea film ca încasări în Hollywood în acel an. El estima că filmul va costa în jur de 5 milioane de dolari. Compania lui Ransohoff, , avea un acord cu MGM pentru finanțare.

Paddy Chayefsky, care tocmai scrisese scenariul pentru Americanizarea lui Emily pentru Ransohoff, a fost angajat să scrie scenariul.

Vedetele din Tunurile din Navarone, Gregory Peck și David Niven, au fost inițial atașate proiectului, Peck în rolul comandantului de submarin, iar Niven în cel al spionului britanic, alături de Edmond O'Brien și George Segal în celelalte roluri-cheie. John Sturges a fost împrumutat de la pentru a regiza. Filmările erau programate să înceapă în aprilie 1965, însă startul a fost amânat din cauza unor conflicte de programare și a obiecțiilor Departamentului Apărării al Statelor Unite față de scenariul lui Paddy Chayefsky, considerând că acesta prezenta „o denaturare nedreaptă a vieții militare” care ar „afecta reputația Marinei și a personalului său”. A fost comandat un nou scenariu.

În ianuarie 1967, MGM a anunțat că filmul va fi unul dintre cele 13 lungmetraje pe care le va realiza în cursul anului următor.

Distribuție Din cauza conflictelor de programare, distribuția originală nu a mai fost disponibilă când au început filmările, în primăvara anului 1967. Rock Hudson îl înlocuise pe Gregory Peck până în februarie. După ce jucase în patru comedii eșuate la rând, Hudson își dorea mult să își schimbe imaginea; tocmai jucase în A Doua Existenta și Tobruk, iar Stația polară Zebra a fost o încercare de a continua în această direcție. Potrivit agentului său de presă, Hudson a făcut demersuri personale pentru rolul principal din acest film, care i-a „revitalizat” cariera. În iunie 1967, Laurence Harvey și Patrick McGoohan s-au alăturat distribuției în rolurile agentului rus, respectiv al agentului britanic. În iulie, Ernest Borgnine l-a înlocuit pe Harvey. Alte roluri-cheie au fost interpretate de Jim Brown și Tony Bill, care a semnat un contract pentru cinci filme cu Ransohoff.

Nu au existat femei în distribuție. „Așa l-a scris MacLean”, a declarat Hudson.

Filmări Filmările au început în iunie 1967, folosindu-se peliculă Metrocolor. Filmul a avut un buget de 8 milioane de dolari. Filmările principale au durat 19 săptămâni, încheindu-se în octombrie 1967. Până la finalizare, costurile au crescut la 10 milioane de dolari.

Stația polară Zebra a fost filmat în Super Panavision 70 de . Submarinul cu propulsie nucleară fictiv Tigerfish (SSN-509) a fost reprezentat în film de submarinul diesel-electric din clasa Guppy IIA USS Ronquil (SS-396) în scenele de la suprafață. Pentru scenele de imersiune și ieșire la suprafață, s-a folosit submarinul diesel-electric Guppy IA USS Blackfin (SS-322), în apropiere de Pearl Harbor. Scenele subacvatice au folosit un model de submarin nuclear din clasa Skate. George W. Davis a petrecut doi ani cercetând designul interior al submarinului.

Operatorul celei de-a doua echipe, John M. Stephens, a dezvoltat un sistem inovator de camere subacvatice care a filmat cu succes prima imersiune continuă a unui submarin, subiect ce a devenit tema unui scurtmetraj documentar, Omul care face diferența.

În timpul filmărilor, Patrick McGoohan a trebuit să fie salvat dintr-o cameră inundată de un scafandru care i-a eliberat piciorul prins, salvându-i viața. Deoarece în timpul filmărilor principale la Stația polară Zebra lucra și la serialul său de televiziune Prizonierul, McGoohan a cerut rescrierea episodului Do Not Forsake Me Oh My Darling, astfel încât mintea personajului său să fie transferată în corpul altui personaj.

Lansare Stația polară Zebra a fost lansat în unele cinematografe în formatul Cinerama. Cu toate acestea, nu s-a bucurat de succes la public, generând pierderi financiare substanțiale. A avut premiera la Cinerama Dome în Los Angeles pe 23 octombrie 1968, unde Rock Hudson a fost huiduit în timpul evenimentului. Filmul a rulat pentru publicul larg începând cu ziua următoare. Filmul a realizat încasări în cinematografe de 4,6 milioane de dolari pe plan intern.

Costurile de producție în creștere ale acestui film, alături de lungmetrajul Sandalele pescarului, primit cu răceală în aceeași perioadă, au dus la mutarea președintelui MGM, Robert O'Brien, în funcția de președinte al consiliului de administrație; acesta a demisionat însă din funcție la începutul anului 1969, după ce ambele filme au fost lansate și nu au reușit să își recupereze investițiile.

Recepție Reacția criticii Pe Rotten Tomatoes, filmul are o rată de aprobare de 44% pe baza a 16 recenzii, cu o notă medie de 5,50/10. Pe Metacritic, are un scor mediu ponderat de 49% pe baza recenziilor a 9 critici, ceea ce indică recenzii „mixte sau medii”.