Constantin „Puiu” Dumitrescu () a fost secretarul regelui Carol al II-lea al României între 1920 si 1934.
Biografie În anii 1920, pe când se afla în exil la Paris, principele Carol l-a angajat pe Dumitrescu ca secretar particular. Acesta era student la drept la Universitatea din Paris; tatăl său, generalul Constantin Dumitrescu, se ocupa de recrutarea militară la Constanța. Șiret și bine informat, Puiu a câștigat rapid încrederea principelui. Era convins că acesta era persecutat de vechea gardă politică din cauza ideilor sale modernizatoare. A încercat să strângă în jurul superiorului său un număr mare de politicieni și oameni de afaceri, promițându-le funcții importante în aparatul de stat și în economie. Acesta a constituit nucleul unei camarile regale aflate în formare.Scurtu, p. 14
Păstrat în funcție după urcarea lui Carol pe tron în 1930, Dumitrescu a ajuns a doua figură ca importanță din camarilă, după amanta regelui, Elena Lupescu. Primea și expedia corespondența și era purtătorul de cuvânt al regelui în relațiile cu politicienii. Personaj lipsit de scrupule, nu a ezitat să obțină de la Carol numirea tatălui său în funcția de inspector general al Jandarmeriei Române.Scurtu, p. 108 Admirator al Gărzii de Fier, la mijlocul anului 1933 l-a convins pe rege să nu dizolve prin decret regal mișcarea fascistă, așa cum propusese ministrul de externe Nicolae Titulescu.
Poziția lui Dumitrescu devenise de nesusținut la începutul anului 1934. Atitudinea sa ambiguă față de asasinarea lui Ion G. Duca și relațiile sale cu Garda de Fier l-au convins pe rege să dea curs cererii Elenei Lupescu și să-l concedieze. Ajuns la un nivel foarte ridicat de putere și convins că era de neînlocuit, secretarul începuse să creadă că își putea permite orice. Chiar și Lupescu i-a spus regelui că stilul său de viață luxos și atitudinea arogantă îi creau o imagine nefavorabilă atât în țară, cât și în străinătate și că ar trebui trimis pentru o perioadă mai lungă în afara țării. În plus, amanta regală se întorsese împotriva lui Dumitrescu în vara anului 1933, când acesta începuse o relație cu văduva Ella Manu. Deși Lupescu se afla în relații bune cu soția lui Dumitrescu, Jenny, se temea de Manu. Totodată, ministrul de externe Titulescu exercita presiuni asupra regelui pentru a-și concedia secretarul.Scurtu, p. 170
Astfel, în martie 1934, Carol l-a destituit pe Dumitrescu și i-a cerut să părăsească România. Acesta s-a stabilit în Franța, unde s-a ținut complet departe de politică. Toate încercările sale ulterioare de a reintra în grațiile regelui, inclusiv prin scrisori lingușitoare, au rămas fără rezultat. În mai 1935, tatăl lui Dumitrescu a fost condamnat la închisoare pentru fapte de corupție și a murit la scurt timp după aceea. Cererea fiului său de efectuare a unei autopsii a fost respinsă, ceea ce a alimentat zvonurile că acesta ar fi fost otrăvit.Scurtu, p. 171
Note
Bibliografie
Legături externe
Cine a făcut parte din camarila regelui Carol al II-lea, „banda neagră ce a pus stăpânire pe rege”? Printre alții, „trei șmecheri și un pește” descopera.ro. Publicat în 23 februarie 2025. Accesat în 11 august 2026. Camarila regală: Elena Lupescu împotriva lui Puiu Dumitrescu georgedamian.ro. Publicat în 16 august 2011. Accesat în 11 august 2026.
Categorie:Români expatriați în Franța Categorie:Camarila lui Carol al II-lea Categorie:Secretari particulari