Petru Mocioni de Foeni () a fost un avocat și om politic român din Banat, deputat în Dieta de la Pojon și consilier la Curtea de Casație din Viena. A fost fratele mai mare al cărturarilor și politicienilor Anton și Andrei Mocioni.
Biografia Originea și studiile Petru Mocioni s-a născut la Pesta, fiind al doilea dintre cei nouă copii ai lui Ioan Mocioni și ai Iulianei Panaiot, membru al distinsei familii nobiliare Mocioni.
Și-a realizat studiile secundare în vechiul colegiu romano-catolic din Sárospatak, iar ulterior a urmat studiile juridice la Universitatea din Pesta. La 22 iunie 1830 a obținut diploma de avocat. După finalizarea studiilor, a intrat în serviciul administrației comitatului Caraș, iar ulterior în cel al comitatului Torontal.
Activitatea politică În anul 1847, comitatul Torontal l-a ales deputat în Dieta de la Pojon. În cadrul dietei s-a alăturat Partidului Conservator, adoptând o atitudine moderată. S-a remarcat prin talentul său oratoric, cultura vastă și o ținută energică, calități care i-au atras însă și numeroase conflicte politice.
Ca membru al dietei, a participat în 1847 la adoptarea legii prin care Congresul național bisericesc al Mitropoliei de Carloviț (de care aparțineau și românii ortodocși din Banat și Crișana) urma să cuprindă 100 de deputați aleși, cu respectarea limbii naționale. Această măsură a reprezentat primul pas major către autonomia ortodocșilor români de sub jurisdicția bisericească sârbească.
Adversar declarat al lui Ludovic Kossuth, Petru Mocioni a susținut adeseori de la tribuna dietei, în timpul evenimentelor din 1848, dreptul românilor la deplină egalitate națională și politică, fiind totodată un ferm sprijinitor al episcopului Andrei Șaguna.
A fost chemat la Viena ca bărbat de încredere al românilor din Banat. Alături de alți delegați și fruntași români, precum Andrei Șaguna, Alexandru Șterca-Șuluțiu, Simion Bărnuțiu, Timotei Cipariu, Aaron Florian, Teodor Șerb, Constantin Pomuț și Vincențiu Babeș, a militat și a lucrat pentru recunoașterea egalității politice a națiunii române în raport cu celelalte naționalități din imperiu.
Activitatea ulterioară și retragerea Decepționat de lipsa de înțelegere a autorităților imperiale față de revendicările naționale ale românilor, Mocioni a părăsit inițial Viena. S-a reîntors însă în anul următor, când a fost numit în funcția de consilier la Curtea de Casație de la Viena.
În anul 1856 s-a retras definitiv din serviciul public al statului austriac, dedicându-și timpul administrării moșiilor și averii familiei.
Asasinarea În dimineața zilei de 1 octombrie 1858, Petru Mocioni se afla în locuința sa din Pesta. Din cauza numeroaselor plângeri primite de la locatari la adresa portarului maghiar al clădirii, Mocioni l-a chemat pe acesta, l-a mustrat și i-a comunicat că îl va disponibiliza din slujbă.
La prânz, Mocioni a plecat în oraș, întorcându-se în jurul orei 13:30. Portarul îl aștepta la poarta casei; în momentul în care Mocioni a intrat, acesta s-a repezit asupra lui și i-a străpuns pieptul cu un cuțit lung. În ciuda încercărilor medicilor de a-i salva viața, Petru Mocioni a decedat la scurt timp.
Trupul neînsuflețit a fost transportat la moșia familiei de la Foeni, unde a fost înmormântat la 4 octombrie 1858.
Atentatorul a fost prins imediat și predat autorităților judiciale, însă a primit o pedeapsă de doar câțiva ani de închisoare. Contemporanii și presa vremii au văzut în uciderea lui Petru Mocioni un asasinat politic orientat împotriva unuia dintre cei mai fermi apărători ai drepturilor românilor din Banat. În ciuda faptului că asasinul a petrecut puțini ani după gratii, rechizitoriul întocmit de Emanoil Gojdu a fost lăudat în presa de specialitate a vremii.
Note
Categorie:Nașteri în 1808 Categorie:Nașteri pe 18 octombrie Categorie:Decese în 1858 Categorie:Decese pe 1 octombrie Categorie:Deputați români în Dieta Ungariei Categorie:Avocați români Categorie:Pașoptiști români Categorie:Oameni din Budapesta Categorie:Decese în Budapesta Categorie:Români asasinați Categorie:Aromâni Categorie:Nobili maghiari Categorie:Nobili români