miniatura|Țigări și pachet cu avertisment de sănătateminiatura|Un nor de fum de tutun deasupra capetelor celor prezenți la banchet. miniatura|Femeilor aztece li se înmânează flori și tuburi de țigară înainte de a mânca la un banchet, Codex florentin, secolul al XVI-lea. Fumatul este practica de ardere a tutunului și absorbția fumului rezultat în propriul corp. Fumul poate fi inhalat, așa cum se întâmplă în cazul țigărilor, sau eliberat din gură, așa cum se întâmplă în cazul pipelor și trabucurilor. Se crede că practica a început încă din anii 5000–3000 î.Hr. în Mesoamerica și America de Sud. Tutunul a fost introdus în Eurasia în secolul al XVII-lea de către coloniștii europeni, unde a urmat rute comerciale comune. Practica a întâmpinat critici încă de la prima sa importare în lumea occidentală, dar s-a integrat în anumite straturi ale mai multor societăți înainte de a se răspândi odată cu introducerea aparatelor automate de rulare a țigărilor.
Fumatul este cea mai comună metodă de consum a tutunului, iar tutunul este substanța fumată cel mai frecvent. Produsul agricol este adesea amestecat cu aditivi și apoi ars. Fumul rezultat, care conține diverse substanțe active, cea mai semnificativă dintre acestea fiind nicotina (un compus care se găsește în mod natural în tutun), un medicament psihostimulant care dă dependență, este absorbit prin alveolele pulmonare sau prin mucoasa orală. Multe substanțe din fumul de țigară, în special nicotina, declanșează reacții chimice la nivelul terminațiilor nervoase, care cresc ritmul cardiac, starea de alertă și timpul de reacție, printre altele. Se eliberează dopamină și endorfine, care sunt adesea asociate cu plăcerea, ducând la dependență.
Oamenii de știință germani au identificat o legătură între fumat și cancerul pulmonar la sfârșitul anilor 1920, ceea ce a dus la prima campanie anti-fumat din istoria modernă, deși una trunchiată de prăbușirea Germaniei naziste la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. În 1950, cercetătorii britanici au demonstrat o relație clară între fumat și cancer. Dovezile au continuat să se acumuleze în anii 1960, ceea ce a determinat acțiuni politice împotriva acestei practici. Ratele de consum din 1965 în lumea dezvoltată fie au atins un vârf, fie au scăzut. Cu toate acestea, acestea continuă să crească în țările în curs de dezvoltare. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, 8 milioane de decese anuale sunt cauzate de fumat.
Mulți fumători încep să fumeze în adolescență sau la începutul vârstei adulte. Un studiu din 2009 privind primele experiențe cu fumatul ale elevilor de clasa a șaptea a descoperit că cel mai frecvent factor care îi determină pe elevi să fumeze sunt reclamele la țigări. Fumatul de către părinți, frați și surori și prieteni îi încurajează, de asemenea, pe elevi să fumeze. În primele etape, o combinație între plăcerea percepută care acționează ca o întărire pozitivă și dorința de a răspunde presiunii sociale a colegilor poate compensa simptomele neplăcute ale utilizării inițiale, care includ de obicei greață și tuse. După ce o persoană a fumat timp de câțiva ani, evitarea simptomelor de sevraj la nicotină și întărirea negativă devin motivațiile cheie pentru a continua.
Note
Vezi și Fumatul de canabis Țigară electronică Țigară din plante Snuff (tutun) Efectele consumului de tutun asupra sănătății Marketingul nicotinei Controlul tutunului Renunțarea la fumat
Tutun Categorie:Tutun Categorie:Cauze ale morții