Nicu Burghele () a fost un membru timpuriu al societății culturale Junimea și funcționar român. A participat, la începutul anului 1864, la reuniunea literară pe care Iacob Negruzzi o considera prima ședință a Junimii.
Biografie În Amintiri din Junimea, Iacob Negruzzi consemnează că Burghele s-a născut la Iași la 8 octombrie 1831 și că făcea parte din Junimea din 1864. În 1880 era inspector al Regiei tutunurilor la Craiova. Negruzzi precizează, de asemenea, că Burghele nu a publicat scrieri și consemnează moartea sa la București, la 20 martie 1908.
În literatura de specialitate, Burghele este menționat între membrii vechi ai Junimii și prin caracterul său foarte rezervat. Alexandru Piru, în capitolul dedicat Junimii din Istoria literaturii române, îl amintește pe Nicu Burghele (1831–1908), evocând tăcerea sa proverbială și faptul că nu a avut activitate literară.
La începutul anului 1864, Burghele a participat la o reuniune organizată în locuința lui Titu Maiorescu, la care Petre P. Carp a citit traducerea în versuri a tragediei Macbeth de William Shakespeare. Alături de Burghele și Carp au fost prezenți Maiorescu, Iacob Negruzzi și Theodor Rosetti. Negruzzi a caracterizat ulterior această reuniune drept prima ședință a Junimii, deși participanții nu hotărâseră încă înființarea unei societăți literare. Istoricul și criticul literar Eugen Lovinescu reia episodul și îl enumeră pe Burghele printre cei cinci participanți la această primă întrunire.
Negruzzi îl menționează ulterior pe Burghele printre noii membri care au participat la întrunirile Junimii din cursul anului 1864, descriindu-l drept fost student al Universității din Berlin.
Caracterul rezervat al lui Burghele era cunoscut în cercul junimist. Titu Maiorescu îl individualiza între temperamentele diverse ale societății prin formula „închisul estetic Burghele”, alăturându-l, prin contrast, lui Ion Creangă, caracterizat drept „vârtosul glumeț”.
După mutarea centrului de greutate al Junimii la București, Burghele a rămas în cercul apropiat al lui Titu Maiorescu. I. Rădulescu-Pogoneanu, editorul Însemnărilor zilnice ale lui Maiorescu, îl include printre vechii prieteni care alcătuiau „cercul mai restrâns” al reuniunilor de lectură, muzică și excursii din jurul acestuia, caracterizându-l drept „fin muzicant”. Același editor precizează că Burghele studiase în Germania, urmând liceul la Dresda și Universitatea din Berlin, și că „cânta foarte bine la pian”.
Burghele a fost implicat și în activitatea Librăriei Societății Junimea, înființată în același imobil în care funcționa tipografia societății. Potrivit lui Negruzzi, Vasile Pogor și Burghele erau „principalii părtași” ai librăriei. Ion Mitican consemnează că Pogor și Burghele au organizat librăria, au închiriat încăperile necesare, au angajat un fost telegrafist polonez, Lewandowski, și au comandat cărți și rechizite de la Paris.
În cercul junimist, Burghele era cunoscut și ca pianist. Cornel Săteanu îl enumeră printre membrii Junimii care practicau muzica și consemnează că Burghele și Petre P. Carp cântau uneori la pian la patru mâini, iar alteori Burghele îl acompania pe Carp. Ioana Pârvulescu îl caracterizează, de asemenea, drept „un bun pianist” și menționează interpretările la patru mâini împreună cu Carp.
Note
Bibliografie
Legături externe
Categorie:Nașteri în 1831 Categorie:Nașteri pe 8 octombrie Categorie:Decese în 1908 Categorie:Decese pe 20 martie Categorie:Junimiști