Fedor Nikolić

Baronul Fedor Nikolić de Rudna (în ; în ; în ; n. 7 iunie 1836, Timișoara, Imperiul Austriac – d. 27 februarie 1903, Rudna, Comitatul Torontal, Austro-Ungaria) a fost un nobil, moșier, politician, diplomat și înalt funcționar imperial austro-ungar de origine sârbă din Banat.

Nepot de fiică al principelui Miloš Obrenović al Serbiei, Nikolić a jucat un rol marcant în viața publică și politică a Regatului Ungariei și a dublei monarhii austro-ungare. A îndeplinit funcțiile de membru al Dietei Ungariei, consilier secret imperial și regal, comite suprem (Főispán), guvernator civil (Civil Adlatus) al Bosniei și Herțegovinei și comisar regal pe lângă Congresul Bisericii Ortodoxe Sârbe. A fost, de asemenea, unul dintre cei mai mari proprietari funciari și finanțatori din Banat și Voivodina, fiind considerat al doilea cel mai bogat etnic sârb din Austro-Ungaria din epoca sa, după Lazar Dunđerski.

Biografie Origini și tinerețe Fedor Nikolić s-a născut la Timișoara, fiind cel de-al doilea fiu al baronului János Nikolics de Rudna (1810–1880), un proeminent latifundiar stăpân al moșiei Macedonia din Comitatul Torontal, și al principesei Elisabeta „Eliza” Obrenović (1814–1848), fiica principelui domnitor al Serbiei, Miloš Obrenović. Mama sa a decedat pe când Fedor era încă de o vârstă fragedă. Istoricul Maximilian Peyfuss include familia Nikolics în lista familiilor nobiliare din Banat de origine aromână.

La 18 noiembrie 1854, titlul nobiliar de baron austriac a fost acordat tatălui său, János, cu drept de transmitere ereditară fiilor săi Miloš, Fedor și Mihály. Ulterior, la 10 februarie 1886, Fedor a primit confirmarea demnității de baron ungar, bucurându-se de calitatea de membru ereditar în Camera Magnaților.

A urmat gimnaziul la Timișoara și Viena, studiind ulterior dreptul la Universitatea din Graz, pe care a absolvit-o în 1858. După terminarea studiilor, a activat ca stagiar în administrație la guvernământul imperial din Timișoara condus de contele Johann Baptist Coronini-Cronberg, până la promulgarea Diplomei din Octombrie în 1860. La 27 iunie 1862 a promovat examenul de barou și a profesat pentru o scurtă perioadă ca avocat sub îndrumarea maestrului von Sulnok la Timișoara.

Activitatea politică și diplomatică Începuturile parlamentare Nikolić a debutat în viața politică în 1861, fiind ales în Dieta Ungariei ca deputat al districtului Párdány (Međa) din comitatul Torontal. Aderând la Partidul Deák, a ocupat funcția de secretar de ședință (korjegyző) al adunării. În parlamentul din 1865 a reprezentat circumscripția Zsombolya, însă și-a depus mandatul în 1867.

Între anii 1867 și 1868, a călătorit îndelung prin Europa Occidentală, petrecând perioade considerabile la Londra și Bruxelles, unde a studiat administrația publică, științele economice și instituțiile civile.

Moștenirea Obrenović și activitatea culturală După asasinarea unchiului său matern, principele Mihailo Obrenović al Serbiei, la Belgrad pe 10 iunie 1868, Fedor Nikolić a călătorit împreună cu tatăl său în Serbia. Împreună cu ceilalți moștenitori, a ajuns la o înțelegere succesorală cu văduva principelui, principesa Júlia Hunyady de Kéthely. Prin actul final semnat la București la 8 iunie 1873, Nikolić a primit o avere substanțială în Regatul României, constând în moșii precum Mavrodin și Buzescu din județul Teleorman, Tămădaea-Tămășești din județul Ilfov și o parte din Andrășești.

La sfârșitul anilor 1870, s-a implicat activ în susținerea culturii sârbești. În decembrie 1878 a fost ales în comitetul executiv al Teatrului Național Sârb din Novi Sad. La 18 septembrie 1880 a devenit membru al societății culturale Matica Srpska, fiind decorat cu una dintre cele mai înalte distincții ale acesteia în urma unei misiuni diplomatice de succes întreprinse în România. În același an, Ministerul Afacerilor Externe Austro-Ungar i-a încredințat misiuni diplomatice în guberniile baltice ale Imperiului Rus. A fost cofondator al publicației patriotice Srpski Dnevnik și a condus comunitatea ortodoxă sârbă din Budapesta.

„Civil Adlatus” al Bosniei și Herțegovinei (1882–1886) După pacificarea Bosniei și Herțegovinei în urma ocupației din 1878, ministrul comun de finanțe Béni Kállay l-a numit pe Nikolić, la 1 august 1882, în fruntea administrației civile nou-create (funcția de Civil Adlatus), sub autoritatea guvernatorului militar Hermann Freiherr Dahlen von Orlaburg.

Nikolić s-a stabilit la Sarajevo în fosta clădire a consulatului austro-ungar (cunoscută local drept „Casa Nikolić”), care a devenit principalul centru monden al regiunii. Folosindu-se de legăturile sale de rudenie cu familia regală a Serbiei, a reușit să creeze punți diplomatice și sociale între oficialitățile austro-ungare și elitele locale bosniace.

Pentru meritele sale administrative, la 15 iulie 1882 i-a fost conferit titlul de consilier secret imperial și regal (valóságos belső titkos tanácsos), iar la 4 mai 1884 a primit Ordinul Coroanei de Fier clasa I. În octombrie 1882, regele Milan I al Serbiei i-a acordat Marea Cruce a Ordinului Takovo. S-a retras din administrația bosniacă în noiembrie 1886 din motive de ordin familial, prilej cu care Sarajevo și alte orașe bosniace i-au acordat titlul de cetățean de onoare.

Comisar bisericesc și Camera Magnaților

Între 1886 și 1896 (fiind reales în unanimitate în 1887 și 1892), Nikolić a servit din nou ca deputat în Dieta Ungară pentru circumscripția Nagykikinda, ca membru al Partidului Liberal.

În 1890 a fost desemnat comisar regal pe lângă Congresul și Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe, demnitate pe care a deținut-o până în 1901. Din această poziție a mediat relațiile dintre statul maghiar și ierarhia ortodoxă, militând pentru menținerea autonomiei bisericești și acompaniind eforturile de destindere interetnică. La 6 mai 1890 a pus piatra de temelie pentru noul gimnaziu și seminarul teologic din Sremski Karlovci.

După 1896 a renunțat la Camera Deputaților, devenind membru ereditar în Camera Magnaților, unde a activat în comisiile de răspuns la Mesajul Tronului și în cele financiare. I-a fost acordat totodată titlul administrativ onorific de Főispán.

Activitatea economică și filantropică Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Nikolić deținea aproximativ 6.360 de iugăre de pământ, plasându-se imediat după Lazar Dunđerski în topul celor mai bogați etnici sârbi din Ungaria. În toamna anului 1890, alături de patriarhul Georgije Branković și de Dunđerski, a cofondat o bancă de credit la Novi Sad cu scopul de a oferi împrumuturi cu dobândă redusă agricultorilor și antreprenorilor din regiune.

A exercitat numeroase funcții de conducere în instituții economice și bănci din Banat și Budapesta: Președinte al Casei de Economii Agrare din Timișoara (Temesvár Agrar-Sparkassa), de la înființarea sa în 1869; Președinte al Societății Lloyd din Timișoara (din 1878); Președinte al Ungarische Handels A.G. din Budapesta; Președinte al Institutului de Asigurări pentru Serviciul Militar (Militär-Dienst-Versicherungsanstalt); Președinte al Morii cu Aburi din Kikinda și al Fabricii de Chibrituri din Timișoara; Membru în consiliile de administrație ale Primei Companii Generale Ungare de Asigurări, ale Institutului Ungar de Credit Funciar, ale Societății Văii Tisei și ale Direcțiunii pentru Regularizarea Apelor Timiș–Bega.

A fost un susținător activ al modernizării Timișoarei, sprijinind proiectele de înființare a instituțiilor de învățământ superior în oraș, regularizarea râului Bega și construirea unui canal navigabil care să lege Dunărea de Tisa prin Timișoara.

Pasionat de ceasornicărie, a deținut una dintre cele mai renumite colecții particulare de ceasuri antice din Europa Centrală. În noiembrie 1894, împreună cu fratele său Mihály, a donat o colecție numismatică impresionantă Societății de Istorie și Arheologie din Ungaria de Sud (actualul Muzeul Național al Banatului), cuprinzând 29 de monede din aur, 297 din argint și aproximativ 190 din bronz.

Viața privată La 18 mai 1879, Fedor Nikolić s-a căsătorit cu cântăreața de operă Wilhelmina Hirsch. Împreună au avut cinci copii: Jeanne Nikolić de Rudna, căsătorită cu baronul Géza Duka de Kádár, diplomat de origine aromână și membru al Camerei Magnaților; Fedor al II-lea Nikolić de Rudna, atașat în Ministerul Austro-Ungar al Afacerilor Externe și moștenitor universal al domeniului baronial; Elisabeth Nikolić de Rudna, căsătorită cu contele Eugen Hardegg, locotenent-colonel de husari în armata austro-ungară; János Nikolić de Rudna (decedat în copilărie, în 1877); Micheline Nikolić de Rudna (decedată în 1901).

Sfârșitul vieții La începutul anului 1902, sănătatea lui Nikolić s-a deteriorat pe fondul unor afecțiuni cardiace, a astmului și a unui reumatism sever. A căutat tratament la Viena și Baden, petrecându-și ultimele luni la conacul său de la Rudna, sub supravegherea medicilor.

A încetat din viață la castelul din Rudna în seara zilei de 27 februarie 1903, la vârsta de 66 de ani. Drapelul de doliu a fost arborat pe instituțiile publice din Timișoara și din localitatea Rudna. A fost îmbălsămat de medicul legist Heinrich Szigeti și depus în biserica ortodoxă sârbă din sat.

Înmormântarea a avut loc la 4 martie 1903, fiind oficiată de Lukijan Bogdanović, episcopul ortodox sârb de Buda și administrator al Eparhiei Timișoarei, alături de arhimandritul Georgije Letić și un sobor de 14 preoți. Trenuri speciale au fost puse în circulație dinspre Timișoara și Módos pentru a asigura transportul participanților, circa 4.000 de persoane asistând la înhumarea în capela familiei Nikolić din Rudna.

Mesaje oficiale de condoleanțe au fost transmise de personalități ale vremii, printre care regele Alexandru I al Serbiei, regele Carol I al României, arhiducele Franz Ferdinand al Austriei, arhiducele Ludwig Viktor, premierul maghiar Kálmán Széll, președintele Camerei Albert Apponyi, ministrul imperial Agenor Maria Gołuchowski și patriarhul Georgije Branković.

Note

Categorie:Nașteri în 1836 Categorie:Nașteri pe 7 iunie Categorie:Decese în 1903 Categorie:Decese pe 27 februarie Categorie:Timișoreni Categorie:Aromâni Categorie:Nobili sârbi Categorie:Nobili maghiari Categorie:Deputați în Dieta Ungariei Categorie:Bănățeni Categorie:Sârbi din Ungaria Categorie:Sârbi din România Categorie:Casa Obrenović Categorie:Politicieni sârbi Categorie:Mare Ofițer al Ordinului Steaua României