Neculai G. Mihalcea, menționat în surse și ca N. G. Mihalcea, N. Mihalcea sau Neculai Mihalcea, (), a fost un jurist și magistrat român, membru al societății culturale Junimea. Licențiat al Facultății de Drept din Iași, a activat ca procuror și judecător de instrucție la Tribunalul Iași.

Studii și activitate studențească Mihalcea a studiat la Institutul Academic și apoi la Facultatea de Drept din Iași, unde a obținut licența în drept.

La 8 septembrie 1876, cu prilejul aniversării unui deceniu de la întemeierea Institutului Academic, a fost constituită Asociația foștilor elevi ai instituției. Alexandru D. Xenopol a fost ales președinte, N. Mihalcea secretar, iar N. Melik casier.

În perioada 20 noiembrie 1875–20 noiembrie 1876, Mihalcea a susținut două conferințe în cadrul Clubului Studenților din Iași: „Civilizația este contrară corupției” și „Salvarea omenirei prin instrucțiune”. Cele două titluri au fost cuprinse în raportul anual al clubului și reproduse în numărul din 14 ianuarie 1877 al ziarului Curierul de Iași.

Cariera juridică În 1878, N. G. Mihalcea ocupa funcția de procuror la Tribunalul Iași. În luna mai a acelui an, secția a III-a a tribunalului a respins cererea bancherului Iacob Neuschotz de a participa la licitația pentru cumpărarea unei proprietăți imobiliare. Potrivit istoricului Gheorghe-Florin Știrbăț, în urma soluției pronunțate de tribunal, guvernul a hotărât înlocuirea procurorului N. G. Mihalcea.

Mihalcea a răspuns măsurii guvernamentale printr-un text publicat în Steaua României, ziarul liberalilor moderați din Iași. Publicația a prezentat înlocuirea sa ca pe o atingere adusă independenței magistraturii, susținând că procurorul refuzase să accepte interpretarea impusă de ministru printr-o circulară referitoare la aplicarea convenției româno-austro-ungare din 1875.

Ulterior, Mihalcea a revenit în magistratura ieșeană în calitate de judecător de instrucție. Prin Decretul regal nr. 2.643 din 13 noiembrie 1881, a fost mutat, în aceeași calitate, la celălalt cabinet de instrucție al Tribunalului Iași. Decretul îl identifică drept „N. G. Mihalcea” și precizează că era licențiat în drept al Facultății din Iași.

Presa ieșeană îl menționa și în 1882 ca judecător de instrucție al Tribunalului Iași. La 14/26 aprilie 1882, Titu Maiorescu a consemnat în jurnalul său vizita lui „Mihalcea din Iași” la București.

Ulterior, Mihalcea s-a stabilit la București. În anuarul capitalei pentru 1888–1889 figurează ca subdirector al Biroului Vămilor din cadrul Direcției Vămilor, Timbrului și Înregistrării, având domiciliul pe strada Știrbei-Vodă nr. 62.

Activitate culturală Numele lui N. Mihalcea apare și în repertoriul teatral ieșean din 1878. Teodor T. Burada consemnează reprezentarea, în beneficiul actorului Mihail Galino, a dramei Ucigașul, de Adolphe d'Ennery și Edmond, tradusă de N. Mihalcea.

Activitatea în Junimea Neculai Mihalcea a intrat în societatea Junimea în 1880, în aceeași perioadă cu Alexandru I. Philippide, Xenofon Gheorghiu și Petru Th. Missir.

În 1883, Mihalcea a fost inclus în portretul fotografic colectiv al membrilor societății. Fotografia a fost alcătuită în atelierul ieșean al lui Nestor Heck, la inițiativa lui Iacob Negruzzi și Vasile Pogor, prin reunirea unor portrete individuale ale junimiștilor.

În identificarea păstrată de Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași, Neculai Mihalcea este ultima persoană din dreapta de pe rândul al șaselea, după Ion Creangă. Pe același rând se mai află Constantin Constantiniu, Leon C. Negruzzi, Gheorghe Capșa, Dumitru Rosetti-Tescanu, Ștefan Nei și Pavel Paicu.

Note

Legături externe Portretul colectiv al membrilor Junimii la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași Portretul colectiv al membrilor Junimii din 1883 la Wikimedia Commons

Categorie:Juriști români Categorie:Procurori români Categorie:Judecători români Categorie:Traducători români Categorie:Absolvenți ai Universității din Iași Categorie:Români din secolul al XIX-lea