Alegerile parlamentare din România s-au desfășurat în luna mai 1914 pentru alegerea unei noi Adunări Constituante. Scrutinul pentru Camera Deputaților a avut loc în trei etape, la 18, 20 și 22 mai, iar cel pentru Senat la 24, 26 și 28 mai.Costea, p. 48. Principala miză politică a alegerilor a fost revizuirea Constituției din 1866 în vederea realizării reformei agrare și a reformei electorale, asupra cărora principalele partide aveau poziții divergente.Costea, pp. 48, 53–55.

Partidul Național Liberal (PNL), aflat la guvernare sub conducerea prim-ministrului Ion I. C. Brătianu, a obținut o majoritate largă în Camera Deputaților. Principalii săi adversari au fost Partidul Conservator și Partidul Conservator-Democrat (PCD). Au mai obținut reprezentare parlamentară Partidul Naționalist-Democrat, liberalii disidenți și câțiva candidați independenți.Costea, p. 58.

Context Problema reformei electorale și cea a reformei agrare deveniseră teme centrale ale vieții politice românești după Răscoala țărănească din 1907. Sistemul electoral cenzitar limita participarea politică a majorității populației, în timp ce concentrarea proprietății funciare și situația economică a țărănimii continuau să alimenteze revendicările pentru o reformă agrară.Costea, pp. 49–53.

În septembrie 1913, Ion I. C. Brătianu a făcut public programul liberal de reforme agrară și electorală, aprobat în luna următoare de congresul PNL. Liberalii susțineau exproprierea unei părți din marile proprietăți și reorganizarea sistemului electoral prin apropierea corpului electoral rural de cel urban. Conservatorii se opuneau exproprierii și considerau menținerea colegiilor electorale o garanție a sistemului constituțional. Conservator-democrații acceptau extinderea corpului electoral și reprezentarea proporțională, dar propuneau menținerea a două colegii și respingeau exproprierea, preferând dezvoltarea micii proprietăți prin cumpărarea loturilor de către țărani.Costea, pp. 53–54.

În februarie și martie 1914, Corpurile legiuitoare au discutat modificarea Constituției. Propunerile vizau, printre altele, posibilitatea exproprierii unei părți din marile proprietăți și reorganizarea sistemului electoral. La 27 martie, revizuirea Constituției a fost aprobată cu 133 de voturi pentru și șase împotrivă. După încheierea procedurii parlamentare, Corpurile legiuitoare au fost dizolvate, fiind necesară alegerea unei Adunări Constituante care să adopte modificările propriu-zise.Costea, pp. 54–55.

Sistem electoral Alegerile au fost organizate în baza legii electorale din 5 iunie 1884 și s-au desfășurat prin vot cenzitar. Pentru Camera Deputaților, alegătorii fiecărui județ erau împărțiți în trei colegii electorale, iar pentru Senat în două colegii. Apartenența la acestea era stabilită în principal în funcție de venit, proprietate și impozitele plătite.

În Colegiul I al Camerei votau persoanele care obțineau un venit funciar rural sau urban de cel puțin 1.200 de lei, în timp ce Colegiul al II-lea îi cuprindea în principal pe alegătorii din orașe care plăteau statului cel puțin 20 de lei anual. Colegiul al III-lea îi cuprindea pe ceilalți contribuabili, o parte dintre alegători exercitându-și dreptul de vot indirect, prin delegați. Pentru Senat, primul colegiu era rezervat persoanelor cu un venit funciar anual de cel puțin 2.000 de lei, iar al doilea cuprindea categorii cu venituri mai reduse, precum și anumite categorii de comercianți și industriași.

Universitățile din București și Iași formau fiecare câte un colegiu electoral separat pentru alegerea unui senator dintre profesori. Principele moștenitor, mitropoliții și episcopii eparhioți erau membri de drept ai Senatului.Costea, p. 52.

Campanie Parlamentul a fost dizolvat la 22 aprilie 1914, după a treia citire a propunerii de revizuire a Constituției. Alegerile au fost fixate pentru 18 mai în Colegiul I al Camerei, 20 mai în Colegiul al II-lea și 22 mai în Colegiul al III-lea. Pentru Senat, Colegiul I urma să voteze la 24 mai, Colegiul al II-lea la 26 mai, iar colegiile universitare la 28 mai. Noile adunări urmau să fie convocate în sesiune extraordinară la 5 iunie.Costea, p. 56.

Campania a fost dominată de disputa asupra reformei electorale și a reformei agrare. Brătianu a afirmat că guvernul urma să asigure libertatea scrutinului și să împiedice actele de violență care ar fi putut limita exprimarea alegătorilor. În practică au fost semnalate însă numeroase nereguli, între care dificultăți în obținerea cărților de alegător, împiedicarea unor alegători să voteze, violențe între susținătorii partidelor și intervenții ale autorităților.Costea, pp. 56–57.

Au existat și acuzații privind cumpărarea voturilor. După alegeri, ministrul de interne Vasile G. Morțun a publicat mai multe declarații ale unor alegători care recunoșteau că primiseră bani pentru a vota un anumit candidat. Presa a avut un rol important în campanie, partidele și candidații folosind ziare, manifeste și afișe electorale pentru propagandă. Conservatorii au desfășurat, între altele, o campanie împotriva introducerii colegiului electoral unic.Costea, pp. 57–58.

Rezultate

Camera Deputaților Partid Mandate Partidul Național Liberal 143 Partidul Conservator 21 Partidul Conservator-Democrat 18 Partidul Naționalist-Democrat 2 Liberali disidenți 2 Independenți 2 Total 188

Senat Potrivit Constituției, principele moștenitor și opt episcopi aveau dreptul de a ocupa locuri în Senat.

Partid Mandate Partidul Național Liberal 80 Partidul Conservator 22 Partidul Conservator-Democrat 13 Liberali disidenți 2 Total 117

Note

Bibliografie

Categorie:Alegeri în 1914 Categorie:Alegeri în România