miniatura|Artileria românească mărșăluind prin Budapesta. miniatura|Prăbușirea Austro-Ungariei Între 1918 și 1920, în Ungaria a existat o perioadă de revoluții și intervenții. Prima Republică Maghiară a fost fondată din ruinele Imperiului Austro-Ungar de către Mihály Károlyi în timpul Revoluției Crizantemelor din 1918. În martie 1919, republica a fost răsturnată de o altă revoluție, iar Republica Sovietică Maghiară a fost creată. Conflictele nerezolvate au dus la războaie între Ungaria și statele sale vecine (Regatul România, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor și Cehoslovacia aflată în plină evoluție) în 1919. Republica Sovietică Maghiară a încetat să existe după ocupația românească. Regatul Ungariei a fost restaurat în 1920. În același an, Ungaria a semnat Tratatul de la Trianon la Versailles.David Parker, Revolutions and the revolutionary tradition in the West, 1560-1991, Routledge, 2000, p. 170.Priscilla Mary Roberts, World War I: A Student Encyclopedia, ABC-CLIO, 2005, p. 1824Miklós Lojkó, Meddling in Middle Europe: Britain and the 'Lands Between, 1919-1925, Central European University Press, 2006, p. 13
Context Dizolvarea Austro-Ungariei după înfrângerea sa din Primul Război Mondial a creat o atmosferă volatilă și instabilă din punct de vedere politic în Europa Centrală. Armistițiul de la Belgrad, semnat la 13 noiembrie 1918, a definit o linie de demarcație care marca limita sudică a desfășurării majorității forțelor armate maghiare și a lăsat în afara controlului maghiar părți mari din Țările Coroanei Sfântului Ștefan (partea maghiară a Austro-Ungariei), precum părți sau regiuni întregi din Transilvania, Banat, Bačka, Barania, precum și Croația-Slavonia. De asemenea, a enunțat în optsprezece puncte obligațiile impuse Ungariei de către Aliați. Aceste obligații includeau reducerea forțelor armate ale Ungariei la opt divizii, curățarea minelor navale, precum și predarea către Aliați a anumitor cantități de material rulant, nave fluviale, remorchere, barje, monitori fluviali, cai și alte materiale. Ungaria a fost obligată să pună la dispoziție un anumit personal pentru repararea daunelor provocate infrastructurii telegrafice a Serbiei în timpul războiului, precum și să furnizeze personal pentru căile ferate. Termenii armistițiului și acțiunile ulterioare ale Aliaților au amărât o parte semnificativă a populației Ungariei și au cauzat căderea Primei Republici Maghiare, care fusese înființată la doar câteva zile după semnarea sa. În 1919, Prima Republică Maghiară a fost înlocuită de Republica Sovietică Maghiară, condusă de comuniști.
Cehoslovacia și România În timpul războiului, comuniștii maghiari au purtat bătălii separate împotriva trupelor din Cehoslovacia și România, iar Franța a fost foarte implicată pe plan diplomatic în conflicte. Până în etapa finală a războiului, peste 120.000 de soldați de ambele părți erau implicați. Apelând la maghiari cu promisiunile de a recâștiga teritoriile pierdute în fața țărilor vecine în decurs de o săptămână de la venirea sa la putere, Béla Kun a declarat război Cehoslovaciei în timp ce forțele maghiare au invadat Ungaria Superioară pe 20 mai, cucerind teritoriile sudice în câteva săptămâni. În fața înaintării trupelor maghiare, Aliații au început să pună presiune pe guvernul maghiar și, în decurs de trei săptămâni, cum asigurările lui Kun privind sprijinul rusesc nu s-au materializat, Ungaria a fost forțată să se retragă din proaspăt proclamata Republică Sovietică Slovacă, după ce Kun primise un ultimatum din partea Franței. Românii au ignorat garanțiile conducerii franceze și au rămas pe malurile estice ale râului Tisa. Guvernul maghiar, pretinzând că impune voința Aliaților asupra României, plănuia să-i alunge pe români din Tiszántúl, să distrugă armata română și chiar să recucerească Transilvania. Cu toate acestea, ofensiva maghiară a fost înfrântă de armata română și, în ciuda tuturor promisiunilor, acordurilor și garanțiilor anterioare, românii au traversat Tisa și au avansat rapid spre Budapesta. Capitala a căzut pe 4 august, cu doar trei zile înainte ca Kun să evadeze la Viena. Distrugerea Republicii Sovietice Maghiare și ocuparea românească a unor părți din Ungaria în august 1919, au pus capăt războiului. Trupele române s-au retras din Ungaria în martie 1920, după ce confiscaseră cantități mari de bunuri din Ungaria, pe care le considerau reparații de război.
Prekmurje și Iugoslavia La scurt timp după eliberarea Regatului Serbiei, noua republică bănățeană a fost proclamată la 1 noiembrie 1918, dar nu a reușit să obțină controlul asupra majorității teritoriului pe care îl revendica; Armistițiul de la Belgrad din 15 noiembrie și promisiunile anterioare ale Aliaților impuseseră controlul sârbesc, iar armata sârbă a intrat în părțile vestice și centrale ale Banatului (inclusiv Timișoara) și a abolit republica; armata română a intrat în partea estică a regiunii. Bačka și Baranja au fost, de asemenea, predate unei administrații locale provizorii sârbe care guverna din Novi Sad. Între timp, o rebeliune a izbucnit în mai multe sate din estul Međimurje-ului și s-a răspândit rapid în regiune în rândul populației. A doua zi, revolta a fost înăbușită, iar unii dintre revoluționari au fost executați. Pe 13 noiembrie, Statul Slovenilor, Croaților și Sârbilor a lansat o tentativă de capturare a orașului Međimurje. În cele din urmă, pe 24 decembrie, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor a lansat o altă ofensivă asupra orașului Međimurje, care a avut succes și a reușit să preia controlul asupra întregului oraș. Luptele din regiune s-au încheiat după ofensiva iugoslavă.
Pe 29 mai 1919 a fost proclamată noua Republică Prekmurje, care a fost invadată și ocupată de Republica Sovietică Maghiară la o săptămână după obținerea independenței sale. Pe 1 august, Republica Sovietică Maghiară a fost răsturnată de forțele române, iar în scurt timp, armata iugoslavă a intrat în Prekmurje și a pus capăt regimului comunist de acolo. Tratatul de la Trianon a cedat Ungariei cea mai mare parte a regiunii Baranya, ceea ce a dus la proteste masive și la proclamarea de către un grup de persoane, sub conducerea pictorului Petar Dobrović, a Republicii Sârbo-Maghiare Baranya-Baja. Republica a durat doar câteva zile, iar pe 25 august 1921 a fost invadată și anexată de Ungaria, în conformitate cu granițele ungare definite de Tratatul de la Trianon.
Urmări După războiul maghiar-român, Ungaria a fost complet învinsă. Ocupația românească a durat aproape șase luni. În numele a ceea ce considerau a fi reparații de război, guvernul român a solicitat livrarea a 50% din materialul rulant al țării, 30% din animale și 20.000 de vagoane de furaje și chiar a stabilit plata cheltuielilor. Până la începutul anului 1920, aceasta confiscase multe bunuri din Ungaria, inclusiv alimente, camioane, locomotive și vagoane de cale ferată, echipamente de fabrică și chiar telefoane și mașini de scris de la birourile guvernamentale. Maghiarii considerau confiscările românești drept jafuri. După ocupația românească, „Teroarea Albă” a lui Miklós Horthy a fost pusă în aplicare ca răspuns la precedenta „Teroare Roșie”. Maghiarii au fost nevoiți să cedeze toate materialele de război, cu excepția armelor necesare trupelor aflate sub comanda lui Horthy.
Note
Vezi și
Urmările Primului Război Mondial Republica Sovietică Ungară Miklós Horthy Austro-Ungaria Béla Kun
Categorie:Războaie de împuternicire Categorie:Războaiele României Categorie:Războaiele Ungariei Categorie:Războaiele Franței Categorie:Revoluții comuniste Categorie:Revoluții din secolul al XX-lea