miniatura|Un cuplu heterosexual în poziția bărbatul deasupra, cea mai frecvent practicată poziție sexuală, cu penetrare ce implică un contact corporal ventro-ventral. Poziția misionarului (sau poziția bărbatului deasupra) este o poziție sexuală în care, în general, femeia se întinde pe spate și își depărtează picioarele, iar bărbatul se întinde deasupra ei în timp ce stau față în față și întrețin un contact sexual vaginal. Poziția poate fi folosită și pentru alte tipuri de activitate sexuală, cum ar fi sexul anal. Este asociată în mod obișnuit cu activitatea sexuală heterosexuală, dar este utilizată și de . Aceasta poate implica penetrare sexuală sau sex nepenetrativ (de exemplu, sex intercrural), iar aspectul său peniano-vaginal este un exemplu de activitate ventro-ventrală (față în față). Variațiile acestei poziții permit grade diferite de stimulare clitoridiană, profunzime a penetrării, participare din partea femeii, precum și probabilități și viteze diferite de atingere a orgasmului.

Poziția misionarului este cea mai comună poziție sexuală, dar nu este considerată universal ca fiind cea mai favorizată. Poziția misionarului este adesea preferată de cuplurile care se bucură de aspectele romantice ale unui contact extins piele pe piele și de oportunitățile de a privi în ochii celuilalt, de a se săruta și de a se mângâia reciproc. Se crede, de asemenea, că este o poziție bună pentru . În timpul activității sexuale, poziția misionarului îi permite bărbatului să controleze ritmul și profunzimea mișcărilor pelviene; de asemenea, este posibil ca femeia să împingă împotriva lui prin mișcarea șoldurilor sau apăsarea picioarelor pe pat, sau să îl strângă mai aproape cu brațele sau picioarele. Poziția nu este potrivită pentru stadiile avansate ale sarcinii și este mai puțin dorită atunci când femeia dorește să aibă un control mai mare asupra ritmului și profunzimii penetrării în timpul actului sexual.

Etimologie și alte utilizări O poveste și o credință comună este că termenul „poziția misionarului” a apărut în legătură cu misionarii creștini anglofoni, care ar fi încurajat această poziție sexuală în rândul noilor în era colonială, însă un fapt contradictoriu arată că termenul provine cel mai probabil din lucrarea lui Alfred Kinsey, Comportamentul sexual al bărbatului (1948), printr-o convergență de neînțelegeri și interpretări greșite ale unor documente istorice.

Francezii se referă la ea ca la poziția „clasică”. Toscanii numesc poziția „poziția angelică”, în timp ce unele grupuri vorbitoare de limbă arabă o numesc „stilul șerpilor”.Lister, Larry. Human Sexuality, Ethnoculture, and Social Work. p. 15. Înainte de publicarea lucrării lui Kinsey, poziția misionarului era cunoscută sub mai multe denumiri, inclusiv „matrimonială”, „poziția Mama-Tata”, „poziția anglo-americană” și „poziția cu bărbatul deasupra”.Priest, 31. În 1948, Kinsey a publicat volumul dedicat bărbaților din cadrul Rapoartelor Kinsey, Comportamentul sexual al bărbatului. El a descris preferința americană pentru această poziție și a numit-o „poziția anglo-americană”. Discutând despre lucrarea lui Bronisław Malinowski, Viața sexuală a sălbaticilor din nord-vestul Melaneziei, Kinsey a scris: „Ne amintim că Malinowski (1929) înregistrează utilizarea aproape universală a unei poziții total diferite în rândul  ... [și] ... că caricaturizări ale poziției anglo-americane sunt executate în jurul ... focurilor de tabără, spre amuzamentul băștinașilor care se referă la această poziție ca «poziția misionarului».” , lexicografii și sexologii nu au găsit nicio utilizare a termenului „poziția misionarului” înainte de Kinsey.Priest, 30.

În 2001, Robert Priest a examinat originile termenului și a concluzionat că Kinsey a confundat mai mulți factori când a inventat accidental termenul. În primul rând, potrivit lui Malinowski, trobriandezii jucau și cântau cântece de batjocură sub lumina lunii pline, nu în jurul unui foc de tabără. În Comportamentul sexual, Kinsey a scris că trobriandezii ironizau actul sexual față în față cu bărbatul deasupra și femeia dedesubt, dar nu oferă un context. El a menționat că poziția a fost învățată de la „comercianți, plantatori sau oficiali albi”, dar nu îi menționează pe misionari. Kinsey și-a amintit de asemenea că Biserica Catolică medievală preda această poziție și, văzându-i pe băștinași ironizând-o, a presupus că misionarii i-au învățat-o. În cele din urmă, Malinowski a scris că a văzut un cuplu logodit din Trobriand ținându-se de mână și sprijinindu-se unul de celălalt, ceea ce băștinașii au descris ca fiind  — „stilul misionar”. Combinând accidental aceste fapte similare, Kinsey a inventat o expresie nouă, deși credea că reia una mai veche.

De atunci, povestea originii numelui a fost probabil retransmisă până când a devenit larg acceptată, legătura sa cu Kinsey și Malinowski estompându-se. Scriitorii au început să folosească expresia pentru actul sexual la sfârșitul anilor 1960, iar pe măsură ce bestsellerul lui , (1972), și Oxford English Dictionary (1976) au răspândit termenul „poziția misionarului”, acesta a înlocuit treptat denumirile mai vechi.Priest, 30-31. Până în anii 1990, termenul se răspândise și în alte limbi: (germană), (spaniolă), (neerlandeză) și (franceză).

Variații Deși există un număr de variații și adaptări ale poziției misionarului, poziția clasică implică un bărbat și o femeie, femeia stând întinsă pe spate, iar bărbatul deasupra ei. Variațiile pozițiilor pot modifica unghiul și profunzimea penetrării peniene.

Poziția de bază În poziția misionarului, femeia stă întinsă pe spate pe un pat sau pe o altă suprafață, cu picioarele depărtate confortabil și tălpile sprijinite. Partenerul care penetrează se poziționează între picioarele depărtate ale femeii și își folosește brațele pentru a se susține sau își lasă greutatea pe ea. Când vaginul femeii este suficient de lubrifiat, ceea ce poate implica stimularea cu degetele a vulvei sau în special a clitorisului, bărbatul își va introduce penisul erect în vaginul ei pentru penetrare și își poate folosi degetele pentru a deschide labiile femeii și a ghida penisul în interior.

Cu penisul în interiorul vaginului femeii, bărbatul poate controla forța, profunzimea și ritmul mișcărilor pelviene și poate controla, într-o oarecare măsură, și mișcările partenerei. În funcție de greutatea și poziția bărbatului, femeia poate avea un anumit control prin împingerea picioarelor în saltea și prin mișcări laterale ale pelvisului, precum și prin strângerea și mișcarea odată cu partenerul ei. O femeie poate mări forța impulsului bărbatului mișcându-se împotriva ritmului acestuia.

Bărbatul se poate așeza călare peste femeie, prinzând picioarele acesteia între ale sale. Acest lucru restricționează și controlează suplimentar mișcările femeii, iar bărbatul poate mări strânsoarea asupra penisului prin strângerea coapselor femeii. Totuși, acest lucru crește frecarea vaginală și face penetrarea mai dificilă.

În timpul actului sexual, majoritatea femeilor au involuntare. Contracția face ca să se strângă în jurul penisului, ceea ce crește nivelul de excitație al partenerului și creează o stare de extaz sexual, determinându-l pe bărbat să mărească ritmul și forța mișcărilor pe măsură ce se apropie de orgasm, ceea ce la rândul său sporește contracțiile vaginale ale femeii. După ce bărbatul a atins orgasmul, de obicei se va lăsa pe femeie și nu va mai fi capabil de alte mișcări de penetrare. Unii bărbați încearcă să își controleze orgasmul până când și partenera lor ajunge la orgasm, dar acest lucru nu este întotdeauna realizat. Uneori, o femeie poate atinge orgasmul după ce bărbatul a încetat mișcările prin contractarea mușchilor ei vaginali și prin mișcări pelviene, sau cuplul se poate schimba într-o altă poziție care îi permite femeii să continue mișcările până la atragerea orgasmului, cum ar fi femeia deasupra.

În timpul actului sexual în poziția misionarului, penisul se află în contact preferențial cu peretele anterior al vaginului, iar vârful penisului atinge fornixul anterior, în timp ce în poziția cu intrare prin spate (doggystyle) se află în contact preferențial cu peretele posterior al vaginului și probabil atinge fornixul posterior.

Poziția picioarelor

Brațele și picioarele femeii care primește sunt în general libere să se miște, deși poziția și mișcarea ei pot fi restricționate de greutatea partenerului care penetrează și de alți factori. Ea își poate ajusta poziția picioarelor pentru confort, varietate și pentru a controla unghiul și profunzimea penetrării. În mod obișnuit, cu cât picioarele femeii sunt poziționate mai sus, cu atât penetrarea va fi mai profundă. Când picioarele îi sunt ridicate în orice mod, ea are mai puțin control asupra ritmului penetrării. În plus, ridicarea picioarelor înalță pelvisul femeii, reduce unghiul de penetrare și diminuează nivelul de stimulare clitoridiană.

Picioarele femeii pot rămâne întinse sau pot fi ridicate spre piept, sau se pot înfășura în jurul partenerului la diferite înălțimi: în spatele picioarelor, la nivelul feselor sau al spatelui, ori peste umeri. Această din urmă poziție este cunoscută sub numele de Wiener Auster sau stridia vieneză.Lexikon der Erotik by Lykke Aresin and Kurt Starke. Droemer-Knaur, 1996. , p.597. În pozițiile cu picioarele mai ridicate, picioarele femeii pot avea nevoie de sprijin, care poate fi obținut prin încrucișarea gleznelor în spatele partenerului sau prin sprijinirea lor pe umerii acestuia. De asemenea, ea le poate ține cu mâinile sau își poate încrucișa brațele în jurul lor la nivelul genunchilor. Unele femei sunt suficient de flexibile încât să își încrucișeze picioarele în spatele capului. Alternativ, partenerul îi poate ține picioarele ridicate.

O pernă sau o pernă sexuală poate fi folosită pentru a modifica profunzimea și unghiul de penetrare. O pernă în formă de pană sau rampă poate elibera presiunea de pe mâinile și brațele persoanei de deasupra. Plasarea unei perne sub fesele femeii îi poate ridica pelvisul—un articol din Playboy a sugerat plasarea ei sub șolduri pentru a mări presiunea asupra clitorisului. Fiecare dintre aceste metode poate mări adâncimea penetrării. Folosirea unei perne o poate ajuta pe femeie să își arcuiască spatele.

Într-o variantă, femeia își poate ridica și îndoi ușor picioarele, sprijinindu-și tălpile pe pat. Acest lucru scurtează distanța dintre vagin și colul uterin și poate aplica mai multă frecare pe zona numită Punctul G. Femeia poate considera această variantă mai confortabilă, și îi poate permite să împingă contra mișcării bărbatului, oferindu-i un anumit control asupra ritmului. miniatura|Poziția nicovală Așezarea picioarelor femeii pe umerii bărbatului sau peste aceștia oferă cea mai profundă penetrare posibilă. Această variantă este uneori numită nicovala. Această poziție orientează capul penisului către fornixul vaginal posterior. Când picioarele sunt ținute la un nivel mediu în acest fel, penisul poate atinge o profunzime semnificativă în timp ce încearcă să stimuleze punctul G și obține mai multă frecare pe partea superioară a corpului său.

Poziția stridiei vieneze Poziția stridiei vieneze necesită ca femeia să stea pe spate și să își poziționeze picioarele în spatele capului, zona inghinală fiind complet expusă. Partenerul masculin penetrează vaginul de sus. În unele cazuri, partenerul masculin poate ajuta la ținerea picioarelor femeii în poziție și poate continua actul sexual.

Poziția fluturelui miniatura|Édouard-Henri Avril, femeia în poziția fluturelui. În poziția fluturelui, femeia poate sta pe spate cu șoldurile la marginea unei platforme, cum ar fi un pat, o masă, un blat de bucătărie, un birou etc.Nafzawi, Muhammad ibn Muhammad al, and Jim Colville (trans.). The Perfumed Garden of Sensual Delight. The Kegan Paul Arabia library, vol. 7. London: Kegan Paul, 1999. în timp ce bărbatul o penetrează stând în picioare.

Misionarul înalt