Iosif Nemoianu (n. 17 octombrie 1894, Petrilova, Comitatul Caraș-Severin, Austro-Ungaria – d. 19 ianuarie 1968) a fost un medic pediatru și balneolog român, recunoscut drept fondatorul pediatriei sociale din România în perioada interbelică. A avut o contribuție esențială la scăderea mortalității infantile în Banat și Oltenia, organizând primele dispensare rurale de puericultură, școli de surori infirmiere și echipe multidisciplinare de asistență infantilă.
Biografie Originea și studiile Iosif Nemoianu s-a născut la data de 17 octombrie 1894 în comuna Petrilova din județul Caraș-Severin. Era înrudit cu Ioan Nemoianu, primul primar român al Caransebeșului. Studiile secundare le-a urmat la liceele teoretice din Biserica Albă (azi în Serbia) și Lugoj, absolvind în anul 1912.
A început studiile universitare la Facultatea de Medicină din Budapesta, însă acestea au fost întrerupte pe o durată de doi ani, fiind înrolat de autoritățile austro-ungare în armată în timpul Primului Război Mondial. După Marea Unire din 1918, și-a continuat pregătirea academică la Facultatea de Medicină din Cluj, obținând titlul de doctor în medicină și chirurgie la 30 iunie 1920.
A vorbit fluent limbile germană și maghiară și a avut o bună cunoaștere a limbilor sârbă, italiană și franceză. În anii 1921–1922 a urmat un curs de perfecționare la Facultatea de Medicină din Viena, iar ulterior a întreprins călătorii de documentare și studii în Ungaria, Austria, Cehoslovacia și Franța (1928), precum și în Iugoslavia și Italia (1937).
Carieră profesională Și-a început activitatea în anul 1920 ca medic practicant la Institutul Obstetric din Timișoara. Între 1921 și 1922 a fost preparator și asistent universitar la Clinica Infantilă din Cluj.
În 1922 a fost numit medic secundar la Centrul pentru Ocrotirea Copiilor din Timișoara, instituție pe care a condus-o din poziția de medic primar director în perioada 1925–1948. În paralel, între anii 1942 și 1944, a fost directorul noii entități rezultate prin fuziunea Centrului pentru Ocrotirea Copiilor cu Spitalul de Copii din Timișoara. Între anii 1924 și 1941 a oferit consultații neremunerate ca medic consultant la Dispensarul pentru sugari al Parohiei Ortodoxe din cartierul Mehala din Timișoara. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în anul 1942, a fost comandant al Spitalului de Răniți Z.I. 518 din Timișoara.
În anul 1945, la înființarea Facultății de Medicină din Timișoara, o comisie compusă din cadre didactice de la facultățile din Cluj și București l-a propus pentru a prelua catedra de Pediatrie și Puericultură. Numirea nu s-a concretizat din cauza refuzului său ferm de a se alinia ideologic și politic noului regim. În 1948 a fost nevoit să părăsească și conducerea Centrului pentru Ocrotirea Copiilor, după ce menținerea în funcție i-a fost condiționată de asumarea unor angajamente politice.
Ulterior, a activat ca medic primar consultant la secția de învățământ a Sfatului Popular Timișoara (1948–1952), medic primar pediatru la Policlinica CFR din Caransebeș (1952–1960) și medic balneolog (timp de patru luni pe an) la Serviciul Medical Balnear din Băile Herculane, până în anul 1967.
Activitatea în domeniul pediatriei sociale Iosif Nemoianu este considerat un pionier al asistenței medico-sociale infantile din România. Preluând în 1925 vechiul Azil de Copii din Timișoara, a modernizat infrastructura și a instituit măsuri riguroase de igienă și puericultură, fapt ce a dus la o scădere substanțială a mortalității sugarilor internați: de la 33% în anul 1923, la 5% în anul 1940.
Printre inițiativele sale inovatoare se numără: Organizarea primelor cursuri de îngrijire a copiilor la Centrul pentru Ocrotirea Copiilor din Timișoara (începând cu 1927). Înființarea în comuna Ciuchici a primului dispensar rural de puericultură din România. Crearea, începând cu 1934, a echipelor mobile de puericultură destinate mediului rural, inițiativă apreciată și susținută de sociologul Dimitrie Gusti, cu care a colaborat îndelung. Înființarea în 1934 a primei școli de surori-infirmiere de puericultură. Organizarea primelor cursuri de perfecționare pentru medicii pediatri din inspectoratele sanitare Timișoara și Craiova (1937–1938). Fondarea în 1943, în cadrul centrului din Timișoara, a unui „Oficiu de Studii asupra Ocrotirii Familiei”, în cooperare cu Institutul de Igienă Cluj-Sibiu și asociația ASTRA Bănățeană.
A desfășurat o amplă campanie de educație sanitară: a susținut peste 100 de conferințe publice în 9 orașe și 44 de comune din Banat și Oltenia, a organizat cursuri pentru femei de diverse categorii sociale (muncitoare, intelectuale, țărănci, eleve) și a redactat peste 40 de rapoarte monografice sanitare. În calitate de inspector sanitar delegat al Ministerului Sănătății (1933–1937), a inspectat localități din 11 județe, propunând crearea unor rețele specializate de ocrotire a copiilor la Craiova, Râmnicu Vâlcea, Deva, Lugoj, Caransebeș și Oravița.
Pe plan științific și academic, a fost secretar general al Institutul Social Banat-Crișana (1934–1935), profesor de puericultură, dietetică și nutriție la Școala de surori de ocrotire din Cluj (refugiată temporar la Timișoara între 1940–1942) și raportor al României la al II-lea Congres Balcanic de Protecție Infantilă de la Belgrad (1938).
După retragerea din activitatea medicală, s-a dedicat cercetărilor de filologie și lingvistică, redactând un studiu amplu rămas în manuscris referitor la originea sanscrită a unor cuvinte din limba română.
Distincții Crucea „Meritul Sanitar” clasa I, conferită prin Înaltul Decret Regal nr. 1218 din 22 martie 1926.
In memoriam La 20 decembrie 1998, a fost dezvelită o placă memorială la intrarea clădirii fostului Centru pentru Ocrotirea Copiilor din Timișoara. Strada situată între Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Louis Țurcanu” și fostul Centru de Ocrotire din Timișoara îi poartă numele: Strada Doctor Iosif Nemoianu.
Opera Volume și monografii Contribuțiuni la problema copiilor în Banat, Tipografia Națională Lugoj, 1928, 145 p. (Lucrare de referință premiată moral și elogiată de Simion Mehedinți în Analele Academiei Române, recenzată favorabil de Nicolae Iorga în Neamul Românesc și de istoricul Ioan Lupaș). Aspecte din depopularea Banatului, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională, București, 1936, 34 p. (extras din Revista Fundațiilor Regale, nr. 4, aprilie 1936). Curs pentru îngrijitoare (infirmiere) de copii, curs litografiat, 1936, 128 p.
Articole și studii științifice (selecție) „Probleme medico-pedagogice”, serie de articole în revista Școala Bănățeană (1923, 1924, 1932) „Contribuțiuni la profilaxia pojarului”, în Revista de igienă socială, nr. 8, 1931 „Contribuțiuni la hematologia tusei convulsive”, în Revista de igienă socială, nr. 12, 1931 „Considerațiuni sociale asupra alimentației sugarilor în România”, în Revista de igienă socială, nr. 1, 1933 „Noi contribuțiuni la problema copiilor în Banat” (în colab.), în Revista de igienă socială, nr. 5, 1933 „Organizarea asistenței infantile în România”, în Revista de igienă socială, nr. 2, 1933 „Contribuțiuni la tratamentul tuberculozei cu Sanocrysin”, în Clujul medical, nr. 12, 1934 „Mortalitatea infantilă în Banat”, în Revista Institutului Social Banat-Crișana, nr. 3, 1934 „Subalimentația sugarilor la sân”, în Vestul medical, nr. 5, 1935 „Reacțiuni meningo-encefalice la sugarii eredosifilitici”, în Vestul medical, nr. 3, 1936 „Problema generațiilor viitoare în Banat”, în revista Luceafărul a Astrei Bănățene, septembrie 1936 „Din activitatea de puericultură în mediul rural” (în colab.), în Revista Institutului Social Banat-Crișana, nr. 17, 1937 „La puericoltura nel ambiente rurale primitivo”, în Maternità ed infanzia, nr. 10, Roma, 1937 „Trei proiecte de regulament privind ocrotirea copiilor”, în Monitorul Oficial, nr. 301, 30 decembrie 1937 „Les centres pour la protection des enfants en Roumanie”, în volumul L'assistance publique en Roumanie, prezentat la Expoziția Internațională de la Paris, 1937–1938 „Le développement de l'hygiène infantile dans les régions rurales de la Roumanie”, în vol. Deuxième congrès balkanique de la protection de l'enfance, Belgrad, 1–7 octombrie 1938 „Les consultations d'enfants permanentes et ambulantes dans le milieu rurale”, în vol. Deuxième congrès balkanique de la protection de l'enfance, Belgrad, 1938 „La propagande de la puériculture dans le milieu rurale”, în vol. Deuxième réunion balkanique de la protection de l'enfance, Belgrad, 1938 „Raport asupra populației infantile din comuna Belinț, jud. Timiș-Torontal” (în colab.), în volumul anchetei monografice a Institutului Social Banat-Crișana, 1938 „Centrele pentru ocrotirea copiilor în România”, în Cernăuțiul Medical, nr. 1, 1938 „Organizarea și funcționarea consultațiilor de copii mici”, în Medicina Infantilă, nr. 1, București, 1939 „Coloniile de vară pentru copii”, în Medicina Infantilă, nr. 2, București, 1939 „Contribuțiuni la studiul stării fizice a populației infantile din mediul rural” (în colab.), în Revista de Igienă Socială, nr. 1, 1940 „Organizarea centrelor pentru ocrotirea copiilor”, în vol. I al Conferinței pentru studiul problemei ocrotirii copiilor, Editura Eminescu, București, 1943 „Combaterea sifilisului congenital” (în colab.), în Mișcarea Medicală Română, nr. 1–2, 1944 „Limfatismul în mediul rural” (în colab.), în Revista de Pediatrie, Puericultură și Nipiologie, nr. 1–2, 1944 „Un caz de inversie viscerală totală” (în colab.), în Revista de Pediatrie, Puericultură și Nipiologie, nr. 1–2, 1944 „Două cazuri de tuberculoză pulmonară cavitară în prima și a doua copilărie” (în colab.), în Revista de Pediatrie, Puericultură și Nipiologie, nr. 1–2, 1944 „Protecția și asistența materno-infantilă în România”, în Căminul cultural, 1946
Note
Categorie:Nașteri în 1894 Categorie:Nașteri pe 17 octombrie Categorie:Decese în 1968 Categorie:Decese pe 19 ianuarie Categorie:Medici români Categorie:Pediatri români Categorie:Balneologi români Categorie:Oameni din județul Caraș-Severin Categorie:Absolvenți ai Universității Babeș-Bolyai Categorie:Militari austro-ungari