thumb|Autostrada Shuto, construită astfel încât să se strecoare prin spațiile înguste ale orașului O autostradă urbană (都市高速道路, toshi kōsoku dōro) este una dintre facilitățile urbane reglementate de Legea planificării urbane din Japonia și reprezintă un tip de drum destinat exclusiv autovehiculelor amplasat în interiorul a șase mari orașe din țară. Pentru utilizarea acestor drumuri se percep taxe de trecere, colectate prin sisteme precum ETC. Împreună cu autostrăzile naționale și alte drumuri destinate exclusiv autovehiculelor, autostrăzile urbane alcătuiesc rețeaua de autostrăzi a Japoniei.
Prezentare generală
Acestea sunt drumuri destinate exclusiv autovehiculelor construite cu scopul de a fluidiza traficul rutier urban, fiind amplasate în cele șase mari zone metropolitane ale Japoniei: Tokyo, Nagoya, Osaka, Hiroshima, Kitakyushu și Fukuoka. Ele sunt distincte de autostrăzile naționale care fac parte din categoria autostrăzilor arteriale de standard înalt.
Deși și în alte țări există autostrăzi în interiorul orașelor care diferă prin design geometric sau mod de operare, termenul specific de „autostradă urbană” este unic Japoniei.
Din punct de vedere al Legii Drumurilor, acestea sunt clasificate ca drumuri prefecturale sau drumuri municipale desemnate. Sunt denumite adesea, pe scurt, doar „autostrăzi urbane” (都市高速). De asemenea, odată cu crearea conceptului de drum regional de mare capacitate, acestea au fost automat desemnate în această categorie.
Autostrăzile urbane sunt proiectate conform standardelor de Tip 2, prevăzute în Ordonanța privind structura drumurilor. Datorită problemelor legate de achiziția terenurilor în interiorul orașelor, aceste standarde sunt inferioare celor de Tip 1 aplicate autostrăzilor arteriale de standard înalt, care conectează orașe între ele. Totuși, acest aspect este valabil și pentru autostrăzile arteriale care traversează zone urbane.
Deoarece sunt adesea construite pe structuri suspendate deasupra drumurilor generale sau a râurilor, autostrăzile urbane prezintă mult mai multe curbe comparativ cu autostrăzile standard. Din cauza distanței scurte de accelerare înainte de a intra pe banda de rulare și pentru a minimiza poluarea fonică, limita de viteză pe multe porțiuni este stabilită la 50 - 60 km/h. Există chiar și rute care includ intersecții echipate cu semafoare.
De asemenea, în timp ce pe autostrăzile standard intrările și ieșirile se fac, de regulă, pe partea stângă, pe autostrăzile urbane constrângerile de spațiu duc uneori la soluții mixte, inclusiv la integrarea traficului pe partea dreaptă. În plus, cele mai multe intrări și ieșiri nu sunt noduri rutiere (IC) complete, cum se întâlnesc pe autostrăzile generale, ci funcționează ca noduri rutiere parțiale (half-IC / quarter-IC).
Poziționarea autostrăzilor urbane Legea companiilor de autostrăzi din Japonia definește conceptul general de „autostradă”Articolul 2, paragraful 2 din Legea companiilor de autostrăzi din Japonia, iar autostrăzile urbane sunt recunoscute ca având standarde și funcționalități echivalente cu cele ale drumurilor destinate exclusiv autovehiculelor.
În plus, administrarea acestora este realizată de corporații de utilitate publică sau de entități distincte de guvern sau de autoritățile locale. Conform Legii privind măsurile speciale pentru dezvoltarea drumurilor, ele sunt clasificate fie ca autostrăzi administrate de companii (cele 3 companii NEXCO, alături de Shuto Expressway și Hanshin Expressway), fie ca autostrăzi urbane administrate de alte corporații publice rutiere regionale. În ambele situații, ele sunt drumuri pentru utilizarea cărora se percep taxe.
Autostrăzile urbane au multe puncte comune cu autostrăzile naționale, fiind drumuri cu taxă, drumuri destinate exclusiv autovehiculelor, cu sensuri de mers separate de un scuar median și dotate cu intersecții denivelate. Pe de altă parte, există diferențe majore: nu sunt clasificate ca drumuri naționale, le lipsesc nodurile rutiere depline și zonele de servicii, iar geometria slabă și limitele reduse de viteză duc la viteze de deplasare mai mici.
Deși poartă denumirea de „autostradă” (高速道路, kōsokudōro = drum de mare viteză), limitele de viteză sunt frecvent reduse la 50-60 km/h, din cauza benzilor mai înguste decât cele de pe autostrăzile naționale și a benzilor scurte de accelerare care nu permit atingerea unor viteze superioare înainte de integrarea pe banda principală.
Aceste caracteristici geometrice și de utilizare nu sunt exclusive autostrăzilor urbane; deși există diferențe de clasificare, ele sunt specifice și autostrăzilor interioare ale orașelorToshio Yoshii, Masao Kuwahara, Hiroyuki Morita: „Dezvoltarea unui model de simulare a rețelelor suprasaturate pentru autostrăzile intraurbane”, *Ingineria Transporturilor*, Nr. 30, Vol. 1, Societatea de Cercetare în Ingineria Transporturilor, 1995.01Hideki Nakamura, Takashi Ōguchi: „O revizuire a cercetării privind capacitatea și calitatea serviciilor de transport în Japonia”, a 33-a Conferință a Asociației de Planificare a Infrastructurii, CD-ROM, 2008.11 (drumuri de Tip 2 conform Ordonanței privind structura drumurilor).
Istoric Prima autostradă urbană din Japonia a fost Autostrada Shuto, a cărei primă porțiune, între Kyōbashi și Shibaura, a fost deschisă în 1962. Acest eveniment a avut loc cu doi ani înainte de deschiderea Jocurilor Olimpice de la Tokyo din 1964 și cu un an înaintea inaugurării Autostrăzii Meishin.
Ulterior au fost inaugurate succesiv: Autostrada Hanshin în 1964, Autostrada Nagoya în 1979, Autostrada Fukuoka și Autostrada Kitakyūshū în 1980, și Autostrada Hiroshima în 1997, autostrăzile urbane devenind astfel operaționale în cinci mari zone metropolitane. Cronologie 17 octombrie 1958: S-a deschis secțiunea Kasuga - Ōsato a Autostrada Kitakyūshū Ruta 4, sub forma centurii ocolitoare Kitakyūshū a Drumului național 3. 20 decembrie 1962: S-a inaugurat prima autostradă urbană din Japonia: secțiunea Kyōbashi - Shibaura (4,5 km) a Autostrăzii Shuto. 28 iunie 1964: S-a inaugurat Autostrada Hanshin. 25 iulie 1979: S-a inaugurat Autostrada Nagoya. 20 octombrie 1980: S-au inaugurat Autostrada Fukuoka și Autostrada Kitakyūshū. 1 octombrie 1997: S-a inaugurat Autostrada Hiroshima.
Politica tarifară Tradițional, majoritatea autostrăzilor urbane au folosit un sistem cu tarif unic (Autostrada Shuto, Autostrada Hanshin și Autostrada Nagoya utilizau tarife stabilite în funcție de zonă), pentru a evita costurile mari de construire a stațiilor de taxare complexe și pentru a preveni congestionarea la punctele de încasare. Datorită acestei structuri de plată, a apărut adesea percepția de nedreptate, utilizatorii considerând prețurile disproporționate față de distanța parcursă.
Începând cu 26 aprilie 2010, Autostrada Hiroshima a devenit prima autostradă urbană care a implementat un sistem tarifar bazat pe distanță. Având spațiu suficient pentru instalarea stațiilor de plată, acest sistem funcționează prin emiterea unui tichet de trecere la intrare și plata taxei la ieșire, permițând aplicarea tarifului la distanță chiar și pentru vehiculele care nu folosesc tehnologia ETC.
Pe măsură ce rețelele autostrăzilor Shuto și Hanshin s-au extins, discrepanțele dintre distanțele de utilizare au crescut semnificativ. Însă, pe măsură ce gradul de utilizare a dispozitivelor ETC s-a apropiat de 80% în 2008, discuțiile pentru o tranziție la taxarea bazată pe distanță au început din nou. Dar, cum această schimbare ar fi crescut taxele pentru persoanele care călătoresc pe distanțe lungi sau care nu posedau ETC, implementarea a fost amânată pe fondul crizei economice din acea perioadă. În cele din urmă, după negocieri îndelungi cu administrațiile locale de pe traseu, s-a ajuns la un compromis menit să amortizeze impactul negativ asupra bugetului utilizatorilor: eliminarea zonelor de taxare diferită, aplicarea unui plafon maxim al tarifelor, introducerea unei serii de reduceri și lansarea unor campanii financiare pentru susținerea montării aparatelor ETC. Prin urmare, la 1 ianuarie 2012, autostrăzile Shuto și Hanshin au adoptat și ele oficial taxarea pe distanță (vehiculele fără ETC fiind nevoite, în principiu, să achite suma corespunzătoare tarifului maxim de la bun început). Mai târziu, de la 1 mai 2021, Autostrada Nagoya s-a alăturat acestui model.
Impactul autostrăzilor urbane Reducerea congestionării traficului Viteza de deplasare în orașele din Japonia este considerată redusă comparativ cu standardele internaționale, așadar folosirea unei autostrăzi urbane facilitează ocolirea arterelor congestionate. Vehiculele care parcurg o călătorie mai lungă evită străzile centrale folosind autostrada, fapt ce duce frecvent la eliberarea infrastructurii locale. Pe de altă parte, fiind direct legată de rețeaua generală de drumuri prin bretele de acces situate la distanțe de câțiva kilometri, autostrada urbană absoarbe direct efectele stării traficului de dedesubt: o arteră inferioară blocată se poate propaga rapid sub forma unui blocaj masiv sus pe autostradă.
Peisajul urban Datorită dificultăților enorme întâmpinate la achiziționarea terenurilor, numeroase autostrăzi urbane s-au construit prin albia râurilor sau suspendate deasupra străzilor centrale, printre fațadele clădirilor înalte, declanșând nenumărate dezbateri cu privire la estetica și peisajul urban. Acesta este motivul pentru care recentele completări de rute s-au concentrat pe folosirea de tuneluri subterane. De exemplu, podul istoric Nihonbashi, unde se află Borna de Punct Zero a Japoniei, este umbrit complet de un viaduct al Autostrăzii Shuto, alterând dramatic priveliștea. Aceste tensiuni au pus în mișcare proiecte curente care urmăresc demolarea și relocarea autostrăzii sub pământ pentru a recupera spațiul deschis tradițional al zonei.
Lista autostrăzilor urbane Autostrada Shuto Rețea de autostrăzi urbane centrată pe Cele 23 de cartiere din Tokyo, extinzându-se și în alte părți din Metropola Tokyo și în orașele Yokohama, Kawasaki (Prefectura Kanagawa), Saitama (Prefectura Saitama), și Urayasu (Prefectura Chiba). Lungime totală: 327,2 km.
Autostrada Nagoya Rețea de autostrăzi urbane centrată pe orașul Nagoya, cu secțiuni ce ajung și în Ichinomiya sau Komaki. Lungime totală: 81,2 km.
Autostrada Hanshin Rețea de autostrăzi urbane ce acoperă în mare parte orașele Osaka și Kōbe (Prefectura Hyōgo), extinzându-se spre Sakai și Nishinomiya. Lungime totală: 258,1 km. În trecut, au existat porțiuni și în orașul Kyoto.
Autostrada Hiroshima Rețea de autostrăzi urbane situată în Hiroshima. Lungime totală: 25,0 km.
Autostrada Kitakyūshū Rețea de autostrăzi urbane situată în Kitakyūshū. Lungime totală: 52,2 km.
Autostrada Fukuoka Rețea de autostrăzi urbane centrată pe orașul Fukuoka, cu secțiuni extinse spre Kasuya și Dazaifu. Lungime totală: 59,3 km.
Autostrăzile urbane sunt concentrate în general în zonele cartierelor speciale ale metropolei Tokyo sau ale municipii desemnate prin ordonanță guvernamentală (cu populații de peste un milion de locuitori) și zonele limitrofe acestora.
A existat, de asemenea, ruta „Tokyo Expressway” în Chūō-ku, Tokyo; conectată exclusiv cu Autostrada Shuto la ambele capete, a format o rețea comună, operând ca o prelungire a acesteia (cea mai mare parte din traseu, cu excepția zonei din apropierea ieșirii Higashi-Ginza, care a fost dezafectată în 2025). Juridic vorbind, Tokyo Expressway nu a fost definit ca un drum destinat exclusiv autovehiculelor în baza Legii Drumurilor (inițial sub jurisdicția fostului Minister al Construcțiilor), ci drept un „drum pentru autovehicule” operat pe fonduri private în baza Legii Transportului Rutier (inițial sub supravegherea fostului Minister al Transporturilor) . De altfel, limita de viteză pe acest segment a rămas plafonată la 40 km/h pe întreaga distanță.
Situația în marile orașe care nu dispun oficial de o rețea de autostrăzi urbane