La Fare-les-Oliviers este o comună franceză situată în departamentul Bouches-du-Rhône, în regiunea Provence-Alpes-Côte d'Azur
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare La Fare-les-Oliviers este situată în Provence, în departamentul Bouches-du-Rhône, între Coudoux la est, Lançon-Provence la nord și vest, Berre-l'Étang la sud-vest și Velaux la sud-est. Construită pe versantul masivului Mauribas, pe malul drept al râului Arc, localitatea se desfășoară de o parte și de alta a fostului drum departamental 10. Aceasta este delimitată la est de Berre-l'Étang, dincolo de drumul departamental 113, la vest de autostrada A7 (valea Vautubière), care o desparte de Coudoux, la sud de râul Arc, iar la nord de câmpia Vautade. În partea superioară a comunei se află situl Castellas și trecătoarea Pas du Renarde.
Comune limitrofe
Climă Au fost realizate mai multe studii pentru a caracteriza tipurile climatice la care este expus teritoriul național. Zonările obținute diferă în funcție de metodele utilizate, de natura și de numărul parametrilor luați în considerare, de rețeaua teritorială de colectare a datelor și de perioada de referință. Astfel, în anul 2010, clima comunei era de tip mediteranean pur, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) bazat pe o metodă ce combină datele climatice cu factorii de mediu (topografie, utilizarea terenurilor etc.) și pe date care acoperă perioada 1971–2000. În anul 2020, clima predominantă este clasificată drept Csa, conform clasificării Köppen-Geiger pentru perioada 1988–2017, mai exact o climă temperată cu vară caldă și uscată. De asemenea, Météo-France a publicat în anul 2020 o nouă tipologie a climatelor din Franța metropolitană, în care comuna este expusă unei clime mediteraneene și se încadrează în regiunea climatică Provence, Languedoc-Roussillon; aceasta este caracterizată prin pluviometrie scăzută vara, o insolație foarte bună (2 600 h/an), o vară caldă (21,5 °C), aer foarte uscat vara și uscat în toate anotimpurile, vânturi puternice (frecvență de 40 până la 50% de vânturi > 5 m/s) și puține episoade de ceață. În plus, aceasta se află în zona H3 în ceea ce privește reglementarea de mediu din 2020 pentru construcțiile noi.
Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală este de 14,2 °C, cu o amplitudine termică anuală de 1,5 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 594 mm, cu 5,6 zile de precipitații în ianuarie și 1,7 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică situată în comuna Salon-de-Provence la 13 km distanță în linie dreaptă, este de 14,7 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 594,1 mm.
Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022.
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, La Fare-les-Oliviers este încadrată ca centură urbană, conform noii grile comunale de densitate cu 7 niveluri stabilite de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Aceasta aparține unității urbane La Fare-les-Oliviers, o unitate urbană monocomunală ce constituie un oraș izolat. De asemenea, comuna face parte din zona metropolitană Marseille - Aix-en-Provence, fiind o comună din coroana acesteia. Această zonă, ce reunește 115 comune, este inclusă în categoria zonelor cu 700 000 de locuitori sau mai mult (fără Paris).
Utilizarea terenurilor Modul de utilizare a terenului în comună, așa cum reiese din baza de date europeană privind acoperirea biofizică a terenurilor Corine Land Cover (CLC), este marcat de ponderea semnificativă a pădurilor și mediilor semi-naturale (38,9 % în 2018), în scădere față de 1990 (41,7 %). Repartiția detaliată din 2018 este următoarea: medii cu vegetație arbustivă și/sau erbacee (37,6 %), zone urbanizate (24,7 %), culturi permanente (21,1 %), zone agricole eterogene (7,3 %), mine, gropi de gunoi și șantiere (4,2 %), zone industriale sau comerciale și rețele de comunicații (2,6 %), păduri (1,3 %), spații verzi amenajate, neagricole (1,1 %), terenuri arabile (0,1 %). Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent).
Toponimie Numele La Fare reprezintă adaptarea în franceză a termenului provençal Faro.
Conform Rhône médiéval, denumirea ar proveni din termenul latin farossium, din care derivă și cuvântul farot, care desemna un foc folosit pentru semnalarea pericolelor.
O altă etimologie este oferită de lucrarea Petit dictionnaire des lieux-dits en Provence, care indică o origine germanică pentru La Fare: „familia / domeniul acestei familii”.
Mentțiunea „des oliviers” datează din secolul al XIX-lea, perioadă în care cultivarea măslinilor și producția de ulei aveau o pondere însemnată. În secolul al XXI-lea, deși producția de măsline și de ulei a devenit secundară, terenurile agricole sunt ocupate în principal de viță-de-vie.
Istorie Preistorie În timpul preistoriei, cea mai mare parte a teritoriului comunei se afla sub ape.
Zona a fost locuită în epoca bronzului și în epoca fierului.
Antichitate Malul stâng al râului Arc, situat la sud de centrul actual al localității, era ocupat în secolul I de o proprietate de mari dimensiuni, o villa maritima orientată spre lacul Berre, ce se întindea pe o suprafață de peste 7 000 m². Aceasta includea o zonă în care au fost scoase la iveală mozaicuri.
Locuirea acestor clădiri pare să se fi încheiat după secolul al IV-lea, dată după care au fost distruse.
Evul Mediu Prima mențiune a ansamblului Castrum de la Fare datează din 7 septembrie 1170, într-un testament al lui Raymond des Baux.
La 4 aprilie 1402, la Brantes, la poalele muntelui Ventoux, în prezența soției sale Alix des Baux, Odon de Villars i-a donat nepotului său Philippe de Lévis feudele Brantes, Plaisians și domeniile dependente de acestea, senioriile Saint-Marcel, Roquefort, Le Castellet, Cassis și Port-Miou, subordonate baroniei Aubagne, precum și localitățile La Fare-les-Oliviers și Éguilles. În schimb, nepotul trebuia să garanteze în fața lui Raymond de Turenne respectarea unui acord încheiat între viconte, Odon și soția acestuia, Alix. În cazul nerespectării înțelegerii de către Alix și Odon, aceștia trebuiau să îi plătească 50 000 de florini lui Raymond de Turenne.
Epoca modernă
Seniorie a familiilor des Baux și Forbin (1503–1721), apoi a familiei de Roux (1721–1789). A fost ridicată la rangul de marchizat în 1768 în favoarea lui Pierre-Joseph-Hilarion de Roux de Bonneval de La Fare, cavaler al Ordinului Sfântul Ludovic.
Pentru cei care nu aveau livezi de măslini, tentația de a intra și de a se aproviziona din livada altora înainte de recoltare era un fapt obișnuit. Consiliul Orășenesc din La Fare-les-Oliviers a trebuit să emită, la 8 noiembrie 1788, o hotărâre pentru a încerca să pună capăt acestei practici, interzicând „să se meargă la strânsul resturilor de măsline pe întreg teritoriul localității La Fare până când recoltele de măsline nu vor fi complet finalizate; prin grija domnilor primar și consuli, va fi numit un paznic pe toată durata menționatelor recolte, care va denunța toate persoanele pe care le va găsi culegând resturi, iar fiecare contravenient va plăti o amendă de zece livre pentru fiecare abatere, banii fiind destinați săracilor din această localitate; persoanele care vor fi prinse furând măsline vor fi urmărite penal prin grija menționaților domni primar, consuli și comunitate, iar prezenta hotărâre va fi omologată de domnii noștri din Parlamentul acestei țări a Provenței”.
Populația și societatea Date demografice Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comună începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare.
În 2023, comuna număra 9039 locuitori, în creștere cu +6,64 % față de 2017 (Bouches-du-Rhône: +3,14 %, Franța fără Mayotte: +2,36 %).
Cultură și patrimoniu Loci și monumente Fortăreață medievală amplasată pe un pinten stâncos în apropierea satului, Castellas reprezintă unul dintre punctele de interes ale comunei.
Construit în jurul secolului al X-lea, ansamblul controla o trecătoare strategică din apropierea pentru familia Baux de Provence. Ocupat până în secolul al XVIII-lea, a fost supus unor modificări succesive, înainte de a fi abandonat în favoarea unei reședințe construite în sat, Le Pavillon (clasat ca monument istoric). Biserica alăturată castelului a fost folosită ca biserică parohială o perioadă, până la construirea unui nou lăcaș de cult în sat în cursul secolului al XVIII-lea. Situl a rămas părăsit până la deschiderea unui șantier arheologic în iulie 2000, ale cărui lucrări s-au încheiat în 2005.
Biserica „Schimbarea la Față” din La Fare-les-Oliviers.
Note
Referințe
Vezi și Lista comunelor din Bouches-du-Rhône
Legături externe
Resurse relevante pentru geografie:
Categorie:Comune din Bouches-du-Rhône