Principatul electoral Köln (în ) a fost unul dintre cele șapte principate electorale ale Sfântului Imperiu Roman stabilite prin Bula de Aur din 1356. Acest principat forma domeniul secular al Arhiepiscopilor de Köln și se distinge de Arhidieceza de Köln care era mult mai mare, incluzând mai multe dieceze episcopale și alte teritorii supuse doar puterii ecleziastice, dar nu și celei laice, a arhiepiscopului. De asemenea, principatul electoral trebuie distins de orașul Köln (desprins de arhiepiscopat în 1288 după Bătălia de la Worringen) în care intrarea îi era permisă arhiepiscopului doar pentru ceremonii religioase. Ridicarea oficială a orașului Köln la rang de oraș imperial liber a avut loc abia în 1475.
Principatul electoral Köln a existat de la mijlocul secolului al X-lea până în 1803 (când a fost emis documentul numit Reichsdeputationshauptschluss) și a aparținut Cercului imperial electoral al Rinului începând din 1512. Zona centrală a principatului se întindea de-a lungul malului stâng al Rinului, între Andernach și Rheinberg, iar la nord-est se afla exclava Vest Recklinghausen. Principatul includea și Ducatul Westfalia cu centrul în regiunea Sauerland, care păstra totuși drepturi de autoguvernare și alte privilegii.
În vecinătatea principatului se aflau ducatele de Berg, Jülich, Geldern și Cleves, precum și comitatul Mark. Capitală și oraș de reședință a fost Bonn începând din 1597. Alte centre administrative importante au fost orașele Neuss, Ahrweiler și Andernach.
Istorie miniatura|Arhiepiscopul Bruno de Köln (Biserica Sf. Andrei, Köln)
Originea diecezei și a arhiepiscopiei Înainte de anul 313 în timpul Imperiului Roman, Köln era deja sediul unei episcopii. După cucerirea lui de către franci în jurul anului 450, episcopia a fost ridicată la rang de arhiepiscopie și a avut în subordine diecezele episcopale de Liège, Münster, Osnabrück, Minden și Hamburg-Bremen până în anul 834, și Utrecht până în 1559. miniatura|Harta Arhiepiscopiei de Köln (contur galben) realizată de Joan Blaeu în 1645 Evoluția treptată a posesiunilor și drepturilor laice ale arhiepiscopiei într-un pricipat electoral este strâns legată de cea a sistemului bisericesc imperial ottonian-salian: după revoltele mai multor duci și a doi dintre frații săi, împăratul Otto cel Mare a transferat în anul 953 orașul și Arhiepiscopia de Köln, împreună cu Ducatul Lorena, fratelui său, Bruno. O parte din acest ducat, o fâșie de pământ de aproximativ 25 de kilometri pe malul stâng al Rinului (între Rolandseck la sud și Rheinberg la nord) a rămas succesorilor lui Bruno ca proprietate seculară, în care aceștia și-au exercitat autoritatea. Ei și-au folosit poziția de piloni de bază ai imperiului și ai bisericii imperiale pentru a se afirma împotriva altor conducători ai Renaniei și ai Westfaliei (de exemplu conții palatini de Lorena sau conții de Werl).Hans Georg Molitor: Köln I/1 în: Theologische Realenzyklopädie., p. 290.
Reședința arhiepiscopilor de Köln a fost inițial situată lângă Catedrala din Köln.
Evul Mediu Clasic miniatura|Catedrala din Köln După moartea împăratului Henric al III-lea, urmare a incertitudinii provocate de Controversa pentru învestitură, arhiepiscopii au început să construiască o sferă de influență laică și să suprime interesele concurente. Sub arhiepiscopul Anno al II-lea au fost puse bazele propriu-zise ale principatului electoral de mai târziu. În această perioadă, Palatinatul Lorena (din care a apărut Palatinatul electoral al Rinului), baza puterii Ezzonilor, a fost redus ca dimensiune, Siegburg fiind pierdut. Zona centrală a fost extinsă în 1067 cu teritoriul imperial (Reichsgut) din jurul orașului Andernach, apoi Deutz, Godesberg, Altenwied cu Linz am Rhein și comitatul Liedberg. În 1075 au fost adăugate Aspel și Rees, pe malul drept al Rinului de Jos. Eforturile pentru o dominație mai solidă în sudul Westfaliei datează din vremea lui Frederic I de Schwarzenburg, care a reușit să obțină drepturi considerabile de la conții de Arnsberg.
Acest teritoriu a fost din nou mult extins sub arhiepiscopul Filip I de Heinsberg. În această perioadă, arhiepiscopii au devenit cea mai puternică putere în regiune. miniatura|Transcriere din Carta de la Gelnhausen (arhiva orașului Köln) În Renania arhiepiscopii au primit în cele din urmă titlul ducal în 1151, pe care l-au folosit pentru a-și consolida puterea.Monika Storm: Das Herzogtum Westfalen, das Vest Recklinghausen und das rheinische Erzstift Köln. Kurköln in seinen Teilen. în: Harm Klueting (ed.): Das Herzogtum Westfalen., vol. 1, Das kurkölnische Westfalen von den Anfängen kölnischer Herrschaft im südlichen Westfalen bis zu Säkularisation 1803., p. 359. Împăratul Frederic I Barbarossa i-a acordat arhiepiscopului Ducatul de Westfalia și Engern în 1180, prin Carta de la Gelnhausen, pentru loialitatea sa în lupta împotriva ducelui Henric Leul. În jurul anului 1230 a fost adăugat Vest Recklinghausen. Totuși, principii electori de Köln nu au reușit să unească cele două teritorii separate (renan și westfalian), într-unul singur.
Arhiepiscopul Conrad de Hochstaden a extins arhidieceza spre sud, adăugând la aceasta posesiunile propriei familii, dispărute odată cu el. În timpul său, principatul a atins cea mai mare putere. Deoarece se opusese împăratului Frederic al II-lea de la început, fiind susținătorul papei, arhiepiscopul a câștigat încrederea acestuia care l-a declarat pe el și pe succesorii săi, legați apostolici din oficiu. Hochstaden era considerat un factor de decizie cu o poziție de putere pe care succesorii săi nu au putut-o menține.
În Războiul de succesiune pentru Limburg, arhiepiscopul Siegfried de Westerburg a fost învins în bătălia de la Worringen în 1288 de o alianță a Ducatului Brabant cu comitatele Jülich, Cleves, Mark și Berg și orașul Köln, pierzând controlul asupra propriului oraș episcopal. Köln în sine nu mai aparținea principatului și de atunci înainte a fost considerat oraș imperial liber, cu loc și drept de vot în Dieta Imperială. Arhiepiscopul Engelbert al II-lea de Falkenburg părăsise deja orașul Köln pentru reședința sa din Bonn. Succesorii săi au preferat, de asemenea, Bonn ca reședință până când orașul a fost ridicat oficial la rangul oraș de reședință al Principatului electoral Köln în 1597. În secolul al XII-lea, deși arhiepiscopul deținea deja o sferă de influență considerabilă, principatul reprezenta încă o entitate „preteritorială” fără granițe fixe. Puterea sa era încă definită în esență prin exercitarea drepturilor suverane. Dezvoltarea unui teritoriu cu granițe stabile a început în prima jumătate a secolului al XIII-lea. Orașele și castelele arhiepiscopului erau de mare importanță pentru exercitarea stăpânirii teritoriale. Impozitele și taxele aplicate pentru circulația mărfurilor pe Rin au jucat, de asemenea, un rol important în asigurarea suveranității teritoriale.Monika Storm: Das Herzogtum Westfalen, das Vest Recklinghausen und das rheinische Erzstift Köln. Kurköln in seinen Teilen. In: Harm Klueting (ed.): Das Herzogtum Westfalen. vol. 1, Das kurkölnische Westfalen von den Anfängen kölnischer Herrschaft im südlichen Westfalen bis zu Säkularisation 1803., pp. 359-360. miniatura|Cei șapte principi electori la alegerea regelui Henric de Luxemburg (în stânga în imagine, identificabil după stema sa, se află Electorul și Arhiepiscopul de Köln)
Evul Mediu Târziu În 1368 principatul a dobândit comitatul Arnsberg în regiunea Sauerland. Această zonă a devenit nucleul teritorial al Ducatului Westfalia. Încercările de a încorpora și Episcopia Paderborn au eșuat.
În Renania, la sfârșitul Evului Mediu principatul se întindea de la Rheinberg în nord până la Andernach în sud și de la Nürburg în vest până la Altenried în est.Monika Storm: Das Herzogtum Westfalen, das Vest Recklinghausen und das rheinische Erzstift Köln. Kurköln in seinen Teilen. în: Harm Klueting (ed.): Das Herzogtum Westfalen. vol. 1. Das kurkölnische Westfalen von den Anfängen kölnischer Herrschaft im südlichen Westfalen bis zu Säkularisation 1803., p. 360. În 1314 principatul a dobândit Comitatul Hülchrath și în secolul al XIV-lea, ținutul Linn cu orașul Uerdingen, lângă Krefeld.
Stabilirea sistematică a regulilor aplicate funcțiilor a avut loc în timpul lui Walram de Jülich între 1332 și 1349. La nivel local au fost numiți funcționari responsabili pentru colectarea taxelor și au fost desemnați administratori și judecători pentru domeniul justiției. miniatura|Asediul orașului Neuss a fost o parte semnificativă a răzbunării Diecezei Köln (reprezentare de Conradius Pfettisheim) Politica de putere excesivă dusă de arhiepiscopul Dietrich al II-lea de Moers a avut consecințe de durată. În disputa de la Soest (1444–1449), principatul a pierdut Soest și Xanten în favoarea conților de Cleves și de Mark. Începând din prima jumătate a secolului al XIV-lea eforturile constante pentru formarea unui teritoriu închis și o politică economică defectuoasă au dus treptat la ruină și uneori la incapacitatea principatului de a acționa politic. Deși au existat unele achiziții teritoriale minore, fiind finalizată dezvoltarea teritorială la mijlocul secolului al XV-lea, principatul electoral consta dintr-o fâșie de pământ de aproximativ 100 km lungime și 25 km lățime de-a lungul Rinului, Ducatul Westfalia și Vest Recklinghausen.
Excesiva îndatorare a arhiepiscopiei de către Dietrich de Moers a dus la forțarea uniunilor funciare ereditare de către stările renane și westfaliene în 1463. Acestea au constituit baza legilor fundamentale centrale ale principatului până la sfârșitul existenței acestuia. Fiecare nou arhiepiscop trebuia să jure la alegerea sa că va respecta regulile stabilite. Printre altele, acestea stipulau participarea conducerii catedralei și a stărilor la luarea deciziilor politice importante, ca declararea războiului și aprobarea impozitelor.
Rupert al Palatinatului a fost primul care a invocat uniunile funciare ereditare, dar curând a încetat să le mai respecte. Când a ocupat Zons, care fusese luat ca gaj de catedrală, stările au revendicat dreptul de a se opune consacrat în uniunea funciară ereditară și l-au numit pe Hermann de Hessa administrator. Ambele părți aveau susținători în principat și în afara acestuia. Hessienii l-au susținut pe Hermann, în timp ce Carol Temerarul a fost de partea lui Rupert, ceea ce a dus la un conflict în cursul căruia orașul Neuss a fost asediat. După ce a fost capturat de trupele din Hessa, Rupert a demisionat.Monika Storm: Das Herzogtum Westfalen, das Vest Recklinghausen und das rheinische Erzstift Köln. Kurköln in seinen Teilen. în: Harm Klueting (ed.): Das Herzogtum Westfalen., vol. 1, Das kurkölnische Westfalen von den Anfängen kölnischer Herrschaft im südlichen Westfalen bis zu Säkularisation 1803., pp. 350–352.
Perioada modernă timpurie miniatura|Principatul electoral Köln (roz) flancat de Ducatul de Jülich (galben) și Ducatul de Berg (turcoaz); limitele vestice ale Ducatului de Westfalia, care a aparținut principatului, sunt conturate cu portocaliu în extrema dreaptă (realizată de Matthäus Seutter în 1756). Sub Hermann de Wied, în anii 1540 s-a încercat introducerea Reformei protestante, dar a fost întâmpinată cu rezistență, mai ales din partea conducerii catedralei și a Universității din Köln. Totuși, a găsit susținere din partea conților, a orașelor și a cavalerilor la adunarea curții din 1543. În orașe precum Bonn, Neuss, Kempen și Kaiserswerth a fost introdusă predica protestantă. Înfrângerea principilor protestanți în Războiul Schmalkaldic și, ca urmare lipsa sprijinului lor, a dus la eșec și demisia lui Hermann al V-lea.