miniatura|O farfurie cu unt norvegian servit ca pastă tartinabilă de Ziua Constituției Norvegiei miniatura|Pâinea dulce tradițională norvegiană de Crăciun, numită julebrød sau julekake („pâine/prăjitură de Crăciun”), feliată și unsă cu unt. Untul este un ingredient obișnuit în preparatele norvegiene de Crăciun, iar prețurile acestuia au atins cele mai ridicate niveluri în decembrie 2011. Criza untului din Norvegia a început la sfârșitul anului 2011, în jurul lunii noiembrie, când țara s-a confruntat cu o penurie severă de unt, însoțită de o creștere puternică a prețurilor pe piețele din Norvegia. Din cauza penuriei, prețurile au crescut vertiginos, iar stocurile magazinelor se epuizau în doar câteva minute de la aprovizionare. Potrivit tabloidului danez B.T., în Norvegia se instalase o adevărată „smør-panik” („panică a untului”), ca urmare a penuriei.
Deficitul Ploile abundente din timpul verii au afectat pășunatul vacilor și au redus producția de lapte cu aproximativ 20 de milioane de litri în lunile de vară, ceea ce a dus la creșterea prețului untului. În același timp, cererea a crescut rapid, vânzările au fost cu 20% mai mari în octombrie 2011, iar în noiembrie au crescut cu încă 30%. Deficitul sever a dus la o explozie a prețurilor. Până la jumătatea lui decembrie 2011, un pachet de 250 g de unt Lurpak importat costa NOK 300 (€39; 165 lei). Pentru norvegieni, untul reprezintă un aliment de bază în perioada Crăciunului, fiind deosebit de popular și în cadrul dietelor bogate în grăsimi și scăzute în carbohidrați.
Deficitul a continuat și din cauza taxelor vamale ridicate aplicate importurilor de unt, menite să protejeze industria lactatelor autohtonă de concurența externă. Astfel, 90% din untul comercializat în Norvegia era produs pe plan intern. Industria laptelui estima un deficit cuprins între 500 și 1.000 de tone, în timp ce cererea de unt crescuse cu 30% față de 2010. Tine, compania care producea la acea vreme 90% din untul norvegian și care era atât cea mai mare cooperativă de producători de lactate din țară, cât și autoritatea de reglementare a pieței, a fost criticată de fermierii din sectorul lactatelor pentru că nu i-ar fi informat cu privire la creșterea cotelor de producție necesare și pentru că ar fi exportat prea mult unt în condițiile în care se contura o penurie pe piața internă.
Reacții Ca răspuns la criticile tot mai numeroase, Tine a solicitat guvernului să reducă taxele vamale, astfel încât cererea să poată fi acoperită prin importuri mai ieftine din țările vecine. Guvernul a redus taxa de import cu 80%, de la 25 NOK (€3,22; 13,65 lei) la 4 NOK (€0,51; 2,16 lei) pe kilogram. Cu toate acestea, potrivit unui reprezentant al Tine, măsura nu urma să ducă la disponibilitatea unor cantități mari de unt înainte de ianuarie 2012. Criza untului a generat și apeluri pentru reformarea monopolului de stat din Norvegia. Structura industriei lactatelor fusese creată după Al Doilea Război Mondial pentru a menține prețurile ridicate și a proteja fermele mici, însă criticii susțineau că aceasta reprezenta, de facto, un monopol care nu reușise să răspundă nevoilor consumatorilor.
Criza a provocat o serie de reacții din partea persoanelor fizice și a organizațiilor din Norvegia și din țările vecine. Un ziar norvegian a încercat să atragă noi abonați oferindu-le câte jumătate de kilogram de unt, în timp ce studenții au scos untul la licitație pe internet pentru a strânge bani pentru petrecerile de absolvire. Mai multe persoane au fost reținute de autorități pentru că încercau să introducă ilegal unt peste graniță, în timp ce suedezii au publicat pe internet anunțuri prin care se ofereau să transporte unt norvegienilor, la prețuri de până la 460 NOK (€59; 250 lei) per pachet. Omul de afaceri danez din industria lactatelor Karl Christian Lund a încercat să stimuleze cererea pentru propriul său unt distribuind gratuit mii de pachete în Kristiansand și Oslo, în timp ce supermarketurile suedeze au oferit unt gratuit clienților norvegieni pentru a-i determina să își facă cumpărăturile peste graniță. În partea suedeză a frontierei sud-estice, la Svinesund, magazinele au raportat vânzări de unt de douăzeci de ori mai mari decât în mod obișnuit, nouă din zece cumpărători fiind norvegieni. Un post de televiziune danez a difuzat un „apel de urgență” prin care le cerea telespectatorilor să trimită unt și a strâns 4.000 de pachete, care urmau să fie distribuite norvegienilor. Aeroporturile daneze și feriboturile care traversau strâmtorile dintre cele două țări au păstrat stocuri de unt în magazinele duty-free.
Urmări În urma crizei untului, comercianții norvegieni au înregistrat pierderi estimate la 43 de milioane NOK. Partidul Progresului a cerut ca Tine să despăgubească comercianții pentru pierderile suferite.
Note
Categorie:Politică alimentară