220px|right|thumb|Placa funerară a episcopului Iacov Antonovici Iacov Antonovici (n. 18 noiembrie 1856, Similișoara Bogdanei, județul Tutova - d. 31 decembrie 1931, Huși) a fost un episcop ortodox român, ales membru de onoare al Academiei Române (1919).Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent, Academia Română El a păstorit ca episcop al Dunării de Jos (1923-1924) și apoi ca episcop al Hușilor (1924-1931).
Biografie S-a născut la 18 noiembrie 1856 în familia cântărețului bisericesc din cătunul Similișoara Bogdanei (comuna Bogdana, județul Tutova).Episcopul Iacov Antonovici al Hușilor (1924-1931), 22 noiembrie 2010, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina, accesat la 19 iulie 2013 A primit la botez numele de Ioan.
Din cauza unei boli a fost nevoit să urmeze clasa I primară între anii 1865-1868 în Bogdana și în Chițocul Vasluiului și celelalte clase primare la Școala publică nr. 1, de lângă Biserica Vovidenia din Bârlad, între 1869–1872. Și-a continuat studiile, cu multe greutăți materiale, la Seminarul din Huși (1872–1876) și apoi la Seminarul "Veniamin Costache" din Iași (1876–1879).
Revenit în Bârlad, a lucrat ca institutor la Pensionul profesorului Ioan Popescu (1879–1880). S-a căsătorit în anul 1880, având șase copii care au devenit profesori, magistrați sau pictori. După căsătorie, a fost hirotonit diacon (1880) și apoi preot (1881) pe seama Bisericii "Sf. Ilie" din Bârlad. A urmat apoi cursurile Facultății de Teologie din București (1885–1889), susținându-și lucrarea de licență în 1892. Devine apoi paroh al Bisericii “Sf. Ilie” din Bârlad (1892–1918).
Datorită calităților sale duhovnicești și misionare a îndeplinit și alte funcții: protoiereu de Tutova (1900-1902), membru (1897–1900) și președinte (1906–1909) al Consistoriului Eparhial Huși, apoi membru al Consistoriului Superior (1909–1918). A predat între anii 1881-1918 (cu excepția anilor de studii la București) ca profesor de religie și filosofie la diferite școli bârlădene: Școala Normală, Liceul “Gh. Roșca Codreanu”, Școala secundară de fete “Nicolae Roșca Codreanu” (la care a fost și director), precum și la Externatul de fete.
Rămas văduv, preotul Ioan Antonovici a fost tuns în monahism la Mănăstirea Cetățuia din Iași, primind numele monahal Iacov. A fost ales la 26 iunie 1918 ca arhiereu-vicar al Eparhiei Hușilor cu titulatura de "Bârlădeanul". Devine apoi arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei (1921-1923), îndeplinind și funcția de egumen al Bisericii “Sf. Spiridon” din Iași. La 29 martie 1923 a fost ales ca episcop al Dunării de Jos, cu reședința la Galați. A fost instalat în noua funcție la 22 aprilie.I. Mihălcescu, Investirea și instalarea P.S. Iacov, episcopul Dunării de Jos, în Revista „Biserica Ortodoxă Română”, nr. 7, 1923, p. 523-530 Este întronizat la 31 martie 1923, în prezența regelui Ferdinand I al României. Pr. Lucian Petroaia - "Pe temeliile acestor venerabile urme... a luat ființă Episcopia Dunării de Jos”. În "Călăuză Ortodoxă", nr. special (248-249/iulie-august 2009) editat cu prilejul manifestărilor închinate ridicării Episcopiei Dunării de Jos în rang de arhiepiscopie, p. 16.
La 31 decembrie 1923, episcopul Nicodim Munteanu al Hușilor (viitorul patriarh) se retrage din scaunul episcopal al Hușilor și devine stareț al Mănăstirii Neamț. Ca urmare a faptului că scaunul hușean devenise vacant, episcopul Iacov Antonovici este ales la 19 martie 1924 ca episcop al Hușilor, păstorind acolo până la moarte (31 decembrie 1931). În perioada păstoririi sale au fost alipite la Eparhia Hușilor 12 parohii din cadrul Mitropoliei Basarabiei.
Episcopul Iacov Antonovici s-a remarcat printr-un număr mare de realizări ca episcop al Hușilor, dintre care menționăm următoarele: repararea clădirilor Episcopiei; reînființarea Seminarului din Huși în chiliile Episcopiei; înființarea unui muzeu arheologic și religios; reorganizarea “Buletinului Eparhiei Hușilor”; punerea bazelor “Ligii Culturale” la Huși, fiind ales ca președinte de onoare al acesteia. Sub patronajul său, au avut loc la Huși, la 10 ianuarie 1926, mari festivități prilejuite de punerea pietrei de temelie la Seminarul Teologic, Școala Normală de băieți și inaugurarea noii clădiri a Liceului de Fete “Elena Doamna”.
A desfășurat o bogată activitate științifică, remarcându-se ca un cercetător al trecutului ținutului natal. A publicat numeroase volume de studii și documente istorice de interes local, printre care și o colecție de "Documente bârlădene", precum și zeci de articole în periodicele vremii. A fost distins cu Medalia de aur și Placheta de colaborator al Expoziției jubiliare din 1906 (la cea de a 40-a aniversare a urcării pe tron a principelui Carol), precum și cu Premiul Academiei Române (1906, 1911, 1912).
A fost ales membru al Societății istorice române din București (1901), membru al Societății geografice române, membru al Comisiei Monumentelor Istorice din județul Tutova (1914), membru al Societății Internaționale pentru studii istorice și sociologice din Paris (6 aprilie 1906) și membru de onoare al Academiei Române (7 iunie 1919). Savantul Nicolae Iorga îl considera a fi “ultimul dintre episcopii cărturari și patrioți moldoveni care merg pe urmele lui Melchisedec Ștefănescu”.
La 24 februarie 1914 a fost numit membru corespondent al Comisiunii Monumentelor Istorice pentru județul Tutova.
Episcopul Iacov Antonovici a decedat la 31 decembrie 1931, în orașul Huși, și a fost înmormântat lângă altarul Catedralei Episcopale.Arhim. Scriban, Episcopul Iacov al Hușilor, în Revista „Biserica Ortodoxă Română”, nr. 2, p. 165-166
În prezent, o stradă din municipiul Bârlad poartă numele episcopului Iacov Antonovici.
Lucrări Geografia comunei Bogdana, București, Stab. graf. Socec and Teclu, 1889; Cuvânt la înmormântarea domnișoarei Ruxanda Gâțulescu, Bârlad, Tipografia G. V. Munteanu, 1891; O călătorie la Mânăstirea Putna în Bucovina, cu prilejul celui al IV-lea centenar de la moartea Marelui Ștefan, Bârlad, Tipografia Gh. V. Munteanu, 1904, ed. a II-a, 1930; Sclavia și creștinismul. Teză de licență în Teologie, București, Tipografia cărților bisericești, 1892; ed. a II-a, Bârlad, Tipografia Gh. V. Munteanu, 1909; Istoria comunei Bogdana din plasa Simila, jud. Tutova, urmată de 281 documente... , Bârlad, Tipografia Gh. V. Munteanu, 1906; Cercetări despre tipografiile, xilografiile, librăriile și legătoriile de cărți din orașul Bârlad, județul Tutova : cu un excurs despre autorul anonim al "Rostului de poezii", Sibiu 1822, lista cronologică a primelor 55 tipografii din deosebite comune ale țării, dela 1807 până astăzi, în prefață, București Imprimeria Statului, 1907. Frații Gheorghe și Neculai Roșca Codreanu, fundatorii liceului și școlii secundare-profesionale de fete din Bârlad, Bârlad, Tipografia Gh. V. Munteanu, 1908; Rânduiala sfințirii steagului unei corporațiuni de meseriași, București, Tipografia cărților bisericești, ed. a II-a 1923; Tipografiile, xilografiile, librăriile și legătoriile de cărți din Bârlad, București, Imprimeria Statului 1909; - în colaborare cu Gr.Crețu; Note istorice despre tipografiile, xilografiile, librariile si legatoriile de carti din orasul Bârlad, judetul Tutova, 1911. Notițe istorice și tradiționale despre schitul Măgariu, jud. Tutova, Bârlad, Ed. Modernă, 1911; Documente Bârlădene, 5 vol. (Bârlad-Huși, 1911-1926) - vol. I și II au fost premiate de Academia Română; Întru pomenirea în veci neuitatei Catherina Pangrati, București, Atelierele Socec&Co., 1914; Mănăstirea Florești din plasa Simila, jud. Tutova. Studiu istoric cu hărți și ilustrațiuni, urmat de documente, inscripții și însemnări, București, Atelierele Socec&Co., 1916; Rânduiala ridicării panaghiei, București, Tipografia cărților bisericești, 1920, ed. a Ii-a, Tipografia Sfintei Monastiri Cernica, 1924; Rânduiala sfințirii steagului unei școale , București, Tipografia cărților bisericești, 1921; Carte pastorală, către preacucernicii preoți și credincioșii creștini din Eparhia Dunării de Jos Galați, Stabilamentul de arte grafice Moldova, 1924; Carte pastorală, către preacucernicii preoți și drept măritorii creștini din Eparhia Hușilor, Huși, Atelierele Z. Corlățeanu, 1924; În slujba bisericei și a școalei 1880-1923, Huși, Atelierele Z. Corlățeanu, 1926; Carte pastorală, către preacucernicii preoți și drept măritorii creștini din cele 12 parohii din stânga Prutului realipite la Eparhia Hușilor, Huși, Atelierele Z. Corlățeanu, 1926; Carte pastorală, către drept măritorii creștini din Eparhia Hușilor spre a se feri de învățăturile rătăcite și rătăcitoare ale acelora ceși zic adventuști și creștini după Evanghelie, Tipografia Gh. Cerchez, 1927, ed. a II-a și a III-a la Corlătescu, 1928; Un dascăl ardelean la Bârlad, Ioan Popescu, Huși, Atelierele Z. Corlățeanu, 1928; Documente ale fostelor schituri Orgoeștii, Bogdănița, Pârveștii, Cârțibașii și Mânzații din județul Tutova, Huși, 1929.
De asemenea, a publicat articole și dări de seama în revistele “Biserica Ortodoxă Română“, ”Revista pentru istorie, arheologie și filologie" (editată de Grigore Tocilescu), “Făt Frumos” din Bârlad, “Miron Costin” din Bârlad, “Răzeșul” din Bârlad ș.a. Premii Premiul Academiei Române pentru volumul „Istoria comunei Bogdana din plasa Simila, județul Tutova” (1906)
Note
Bibliografie Pr. prof.dr. Ioan Beldie - "Viața și scrierile episcopului Hușilor Iacov Antonovici" (Bârlad, 1932), 58 p. Brezeanu, Ioan. Galați - biografie spirituală : (Personalități ale științei, culturii și artei), Galați: Editura Centrului Cultural Dunărea de Jos), 2008, p. 133 Drăgoi, Eugen. Ierarhi și preoți de seamă la Dunărea de Jos: 1964-1989. Galați:Editura Arhiepiscopiei Tomisului și a Dunării de Jos, 1990, p. 44-46
Legături externe Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – A Episcopul Iacov Antonovici al Hușilor (1924-1931), 22 noiembrie 2010, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina
http://www.worldcat.org/identities/np-antonovici%20barladeanu,%20iacob/ http://viaf.org/viaf/89037779/#Antonovici,_I.
Categorie:Episcopi ortodocși români Categorie:Membri de onoare ai Academiei Române
Categorie:Nașteri în 1856 Categorie:Decese în 1931