Ioan Tanoviceanu () a fost un academician român, jurist, profesor de drept al epocii moderne, membru corespondent (1897) al Academiei Române, întemeietorul criminologiei românești.
A absolvit Facultatea de Drept din București, după care a devenit doctor în Drept "magna cum laude" la Universitatea din Paris.
A profesat ca magistrat al tribunalului Ilfov și ca profesor de Drept penal și procedură penală la Iași, apoi la București.
Principala sa lucrare științifică a fost Cursul de drept penal și procedură penală, editat în trei tomuri în 1912 și 1913. Cursul a fost reeditat în 1924 și 1947, în cinci tomuri .
Opera (selecție)
Creșterea criminalității în România - un pericol național; (1896) Criminalitatea în România după ultimele publicații statistice; (1909) Tratat de drept și procedură penală (5. vol 1924-1927)
Legături externe
Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – T Colecții digitalizate BCU IAȘI
Categorie:Criminologi români Categorie:Juriști români Categorie:Membri corespondenți ai Academiei Române
Categorie:Nașteri în 1858 Categorie:Decese în 1917