Abdera (în greacă: Άβδηρα) este o localitate din Grecia (regiunea istorică Tracia, denumirea vine de la întemeietoarea localității, Abdera, sora lui Diomede. O altă variantă numește ca întemeietor al localității pe Heracles). Cu o populație reală de cca. 1.700 de locuitori (împreună cu satele aparținătoare)Secțiunea „Δήμος Αβδήρων” în Enciclopedia DOMI (Εγκυκλοπαίδεια ΔΟΜΗ), Editura DOMI A.E., Atena, [s.a.], volum suplimentar ΕΛΛΑΔΑ ΙΙ, Γεωγραφία, p. 247., Avdira este în prezent o comună din unitatea regională Xanthi (Regiunea Macedonia de Est și Tracia) iar, din 2011, ea a fost desemnată drept centrul istoric al „municipalității” omonime (Δήμος Αβδήρων), cu sediul la Genisea.
Relicve arheologice dovedesc că cetatea antică Abdera datează din secolul al VII-lea î.Hr. În epoca clasică, elenistică și romană, Abdera a fost un oraș prosper, cu contribuții însemnate la cultura antică greacă. Aici s-au născut, printre alții, Protagoras și Democrit. Orașul antic a fost distrus de un cataclism în sec. IV d.Hr. Istoricii estimează că, în epoca sa de înflorire, populația orașului era cuprinsă între 30.000 și 100.000 de locuitori.Articolul „Άβδηρα” în Enciclopedia Papyros-Larousse-Britannica (Εγκυκλοπαίδεια Πάπυρος-Λαρούς-Μπριτάννικα), Atena, 1981, vol. I, pp. 66-67.
Toponimie și mitologie În limba greacă, toponimicul are formă de neutru plural (τὰ Ἄβδηρα), cu accentul pe silaba inițială.Alte variante atestate sunt ἡ Ἄβδηρα, la (Pseudo-)Apollodor și τὸ Ἄβδηρον, la Ephorus (după Stephanos din Bizanț).
Conform mitologiei antice, orașul a fost întemeiat de Heracle pentru a cinsti memoria unuia dintre însoțitorii săi, Abderos, înmormântat acolo.(Pseudo-)Apollodor, Bibliotheca, 2, 5, 8. Legenda spune că, după ce a capturat iepele antropofage ale regelui Diomede din Tracia, Heracle a încredințat paza acestora lui Abderos. Nefericitul tânăr nu a reușit, însă, să le îmblânzească și a sfârșit prin a fi devorat de ele. Devenit erou eponim al cetății, Abderos este considerat un exemplu tipic de personaj htonian dătător de viață, a cărui moarte și coborâre în glie asigură fertilitatea unui loc și bunăstarea locuitorilor săi.Enciclopedia Papyros-Larousse-Britannica (Εγκυκλοπαίδεια Πάπυρος-Λαρούς-Μπριτάννικα), vol. I, p. 67, s.v. Ἄβδηρος.
O explicație alternativă a eponimiei orașului este furnizată de Pomponius Mela, care consideră că Abdera a fost sora regelui mitic Diomede.Pomponius Mela, De chorographia, 2, 29.
Etimologia numelor „Abderos” și „Abdera” este controversată. Opinia cel mai larg acceptată argumentează în favoarea originii feniciene a acestor nume. Ea se bazează pe existența unei așezări feniciene omonime în sudul Peninsulei Iberice (vezi Abdera, Spania), pe mărturiile scrise cu privire la prezența fenicienilor în insula Thasos din imediata vecinătate și pe faptul că primele monede bătute de Abdera urmau (după câte se credea, mai ales în trecut) un sistem de unități de măsură fenician. Conform acestei etimologii, numele reprezintă un cuvânt compus din fenicianul „Abd”, care înseamnă „sclav” și numele zeiței Hera (prin urmare, „sclav al Herei”). Etimologia tracă (propusă de Ulrich von Wilamowitz-Moellendorff) pune în legătură numele „Abdera” cu epitetul Derenos sau Derainos purtat în această regiune de zeul Apollo.Graham A. J., „Abdera and Teos”, JHS (Journal of Hellenic Studies), 112 (1992), pp. 44-45. În fine, D.K. Samsaris a argumentat o etimologie greacă a acestui nume, bazată pe indicația din Lexiconul Suda conform căreia cuvântul „Abdera” înseamnă și „mare”, coroborată cu poziția de coastă a cetății.Samsaris D. K., O εξελληνισμός της Θράκης κατά την ελληνική και ρωμαϊκή αρχαιότητα (Elinizarea Traciei în antichitatea greacă și romană), Salonic, 1980, p. 240.
Istorie După Herodot, fondatorul orașului ar fi fost Timesios din Clazomene.Herodot, Istorii, 1, 168. Surse ulterioare indică forma „Timesias” a acestui nume (cf. Plutarh, fr. 812a; Claudius Aelianus, Varia historia, 12, 9). Exilat în 656 î.Hr. din patria sa, el a luat drumul mărilor și a întemeiat o nouă așezare pe coasta meridională a Traciei. La începutul secolului al VI-lea, această primă colonie a fost distrusă de către traci și abandonată de primii săi locuitori. A fost reconstruită în 545 î.Hr. de către noi colonizatori ionieni proveniți, de această dată, din orașul Teos de pe coasta Lydiei (Asia Mică). Printre ei s-a aflat și poetul liric Anacreon, refugiat împreună cu majoritatea compatrioților săi. Aceștia și-au părăsit patria după înfrângerea lui Cresus de către Cyrus al II-lea, neputând să suporte jugul persan.
thumb|Monedă bătută de Abdera, cu emblema orașului (grifon) și inscripția ΚΑΛΛΙΔΑΜΑΣ ΑΒΔΗΡΙΤΕΩΝ (cca. 460-440 î.Hr.) Începând din 540 î.Hr., Abdera bate monedă proprie, înfățișând figura unui grifon, emblema orașului, moștenită de la metropola acestuia, Teos. Pe monedele din Abdera, capul grifonului este îndreptat întotdeauna spre stânga, pentru a nu fi confundate cu monedele din Teos, pe care capul grifonului este îndreptat întotdeauna spre dreapta. Astfel de monede au fost regăsite în regiuni geografice atât de îndepărtate cum sunt Egiptul, Siria și Mesopotamia, atestând vitalitatea comercială a orașului. (Ulterior, în a doua jumătate a sec. IV î.Hr., la Abdera vor fi bătute monedele oficiale ale regatului macedonean, cu efigiile lui Filip al II-lea și Alexandru cel Mare).May J.M.F., The Coinage of Abdera (540-345 BC), London 1966
În timpul războaielor medice, orașul a fost silit să accepte colaborarea cu trupele persane, care controlau regiunea Traciei începând din 512 î.Hr. Generalul Mardonios, ginerele regelui Darius I, a folosit portul orașului ca bază pentru atacurile sale din nordul Greciei, în 491 î.Hr. În două rânduri, cetatea a fost obligată să ofere „găzduire” regelui Xerxes și armatei persane (în 480 î.Hr., la începutul campaniei sale împotriva grecilorHerodot, Istorii, 7, 119-120. și în 479 î.Hr., la întoarcerea acestuia, după înfrângerile suferite în Grecia centralăHerodot, Istorii, 8, 120.), dar și-a recucerit independența, împreună cu celelalte orașe grecești din Tracia, după lupta de la Plateea (479 î.Hr.). În continuare, a devenit membru al primei Ligi Ateniene (Liga de la Delos) și a cunoscut o lungă perioadă de prosperitate. Începând din 454 î.Hr., contribuția orașului la tezaurul comun al Ligii era de 10-15 talanți anual, reflectând bunăstarea locuitorilor săi, datorată în principal podgoriilor și exploatărilor miniere din regiune, dar și poziției comerciale privilegiate. În această perioadă, Abdera întreținea relații strânse cu regatul trac al odrisilor, situat în vecinătate.
În cursul războiului peloponesiac, Abdera a părăsit Liga Ateniană și s-a aliat cu Sparta, dar orașul a fost cucerit și readus la ordine de către generalul atenian Thrasyboulos (408 î.Hr.)Diodorus Siculus, Biblioteca Istorică, 13, 72, 1-2. thumb|400px|left|Ruinele zidului de incintă și ale porții de vest a orașului
Perioada de înflorire a orașului a fost întreruptă brutal, în 376 î.Hr., când a suferit distrugeri importante de pe urma atacurilor din partea tribului tracic al tribalilor. Salvată prin intervenția generalului atenian ChabriasDiodorus Siculus, Biblioteca Istorică, 15, 36, 1-4., Abdera intră din nou în sfera de influență a Atenei (a doua Ligă maritimă) până la mijlocul secolului IV.
În 356 î.Hr., orașul a fost supus de către Filip al II-lea al Macedoniei. Împreună cu orașele Maroneea și Ainos, el a fost integrat într-o strategia (greacă: στρατηγεία), teritoriu aflat sub administrația directă a unui general macedonean. După moartea lui Alexandru cel Mare, Abdera a trecut sub dominația succesivă a diferitelor state elenistice rivale întemeiate de diadohi: Macedonia antigonidă, Siria seleucidă și Egiptul ptolemeic. Recucerit de către regatul macedonean, orașul și-a redobândit independența pentru scurt timp, în 188 î.Hr, cu ajutorul romanilor. În 170 î.Hr., însă, el a fost asaltat și devastat de către trupele generalului roman Hortensius și ale regelui Eumedes al II-lea al PergamuluiDiodorus Siculus, Biblioteca Istorică, 30, 6, 1.. Odată cu înfrângerea Macedoniei de către romani (168 î.Hr.), Tracia și orașele grecești de pe coasta acesteia trec sub hegemonia Imperiului roman, dar cetățile Abdera, Maroneea și Ainos se bucură de o oarecare autonomie.Titus Livius, De la fundarea Romei, 45, 29, 5-6. În sec. I d.Hr., Pliniu cel Bătrân menționează orașul Abdera drept „cetate liberă” (libera civitas).Caius Plinius Secundus, Naturalis Historia, 4, 11, 42-43.
Se estimează că populația orașului antic, în perioadele sale de maximă dezvoltare, era cuprinsă între 30.000 și 100.000 de locuitori. În afara teritoriului propriu-zis al cetății și porturile sale, Abdera deținea controlul unei întinse suprafețe de pământ, incluzând zonele rurale din împrejurimi și o carieră de piatră (identificată în zona actualului sat Mandra). „Ținutul” sau „Țara abderită” (Αβδηρίτις Χώρα) se întindea de la râul Nestos (la vest), până la râul Kossinitis și munții Rodopi (la nord) și lacul Vistonida (la est). Partea de nord a acestui teritoriu a fost revendicată (în 166 î.Hr.) de către regele trac Kotyos (Kotys) al II-lea și – în ciuda intervenției metropolei Teos, care a trimis ambasadori la Roma pentru a apăra drepturile cetății Abdera – se pare că ea a fost pierdută. (După opinia acad. Emil Condurachi, acest teritoriu a fost redat cetății în 132 d.Hr. de către împăratul Hadrian.)Condurachi, Em., „Kotys, Rome et Abdère”, Latomus, 29 (1970), pp. 581-594.
În timpul domniei împăratului Constantin cel Mare (307-337 d.Hr.), orașul Abdera a fost distrus de un cataclism și urmele sale s-au pierdut, pentru mai multe secole, în bezna istoriei.
Cultură și civilizație clasică Orașul este menționat de numeroși autori din antichitate. În afară de Herodot, bogate referiri pot fi întâlnite la Strabon, Apollodor, Diodor, Titus Livius, Cicero, Iuvenal ș.a. Aceste referiri conțin informații despre templele din Abdera (cele mai importante erau dedicate lui Apollo și Dionysos), teatru, agora, precum și despre instituțiile și notabilitățile orașului. Informații prețioase sunt furnizate și de inscripțiile descoperite la Abdera și în alte orașe (Teos și Delfi).Pottier, E., Hauvette-Besnault, Am., „Décret des Abdéritains trouvé à Téos”, BCH (Bulletin de Correspondance Hellénique), 4 (1880), pp. 47-59.
În perioadele în care și-a păstrat autonomia, orașul poseda instituțiile uzuale ale unei cetăți democratice din Grecia antică. Puterea era exercitată de către un Consiliu (Βουλή, Boule) ales de către o Adunare a poporului (Δήμος, Demos). Funcția de arhonte eponim îi revenea preotului Templului lui Apollo, zeul protector al orașului. Funcțiile executive cele mai importante erau deținute de către Timouchoi (Τιμούχοι), demnitari întâlniți și în metropola Teos. În prima jumătate a sec. II î.Hr., aceștia au fost înlocuiți de Nomophylakes (Νομοφύλακες, „păstrători ai legilor”), care controlau propunerile supuse la vot în Adunarea poporului și urmăreau executarea deciziilor de către arhonți (ἄρχοντες). La rândul lor, arhonții controlau finanțele orașului. Cetatea păstra arhive administrative și legislative riguroase, adăpostite în Templul lui Dionysos.Lazaridis, D., Άβδηρα και Δίκαια (Abdera și Dikaia), Atena, 1971, pp. 15-16, 27.
Originari din Abdera au fost renumiți filosofi și oameni de litere ai Greciei antice. Aici a fost „leagănul” filosofiei atomiste reprezentate de Leucip și Democrit (sec. V-IV î.Hr.). Din Abdera se trage marele sofist Protagoras (sec. V î.Hr.), precum și filosoful sceptic Anaxarchos (sec. IV î.Hr.), matematicianul și astronomul Bion (sec. IV-III î.Hr.), istoricul alexandrin Hekataios (sec. IV-III î.Hr.) și poetul epic Nikainetos (sec. III î.Hr.).
Vestigii arheologice