Constantin N. Ionescu (n. 21 iulie 1905, București – d. 6 octombrie 1956, București) a fost un chimist și farmacist român, membru corespondent (1948) al Academiei Române.
Studii și activitate didactico-științifică După absolvirea Facultății de Științe de la București, Secția fizico-chimie, Constantin N. Ionescu și-a continuat studiile universitare, ajungând să susțină o lucrare doctorală în domeniul chimiei, intitulată „Acțiunea halogeno-derivaților asupra cicloparafinelor în prezența clorurii de aluminiu (Contribuție la cunoașterea reacției Friedel-Crafts)”.
Anul 1930 a marcat debutul carierei sale didactice, fiind desemnat profesor secundar suplinitor la Liceul „Gheorghe Șincai” din București. Un an mai târziu, Ionescu a obținut postul de asistent al Catedrei de chimie biologică și alimentară în cadrul Facultății de Farmacie. Catedra a fost mutată într-un laborator organizat chiar de către acesta în corpul Universității, în virtutea nou-dobânditei sale calității de șef de lucrări. În 1954, s-a aflat la conducerea Catedrei de chimie farmaceutică.
Ajuns în funcția de director al Institutului de Cercetări Farmaceutice, a procedat la extinderea progresivă a secțiilor sale. Acest demers s-a soldat cu dezvoltarea unei activități intense de cercetare științifică în cadrul Institutului, devenit un punct de reper în domeniu. Subiectele preferate de cercetare ale lui Constantin N. Ionescu au fost chimia enzimelor, chimia organică și chimia farmaceutică.
O contribuție importantă a chimistului a fost crearea unor substanțe farmaceutice care au ajuns populare în industria chimică: acidul acetilsalicilic, acidul pentotenic, sulfatul de sodiu, carbonatul de calciu ș.a.
Note
Legături externe Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – I
Categorie:Chimiști români Categorie:Farmaciști români Categorie:Membri corespondenți ai Academiei Române Categorie:Nașteri în 1905 Categorie:Decese în 1956