Gheorghe Avramescu (n. 26 ianuarie 1884, Botoșani – d. 3 martie 1945, Jászberény, Ungaria)Alesandru Duțu, Florica Dobre Drama generalilor români, p. 50. a fost un general de armată român, care s-a distins în luptele celui de-al Doilea Război Mondial atât pe Frontul de Est (iunie 1941 - august 1944), cât și pe Frontul de Vest (august 1944 - martie 1945). A comandat Armata a 4-a română (1 august - 23 august 1944, 31 august 1944 - 11 ianuarie 1945 și 19 februarie - 3 martie 1945), cu care a participat la campania antihitleristă.
Generalul Avramescu a fost arestat de serviciul de contrainformații sovietic SMERȘ/NKVD la 2 martie 1945 în comandamentul Armatei 40 (gen. Jmacenko) din localitatea Divín, Slovacia. A fost văzut ultima dată în noaptea de 2/3 martie 1945 de gen. Nicolae DragomirCNSAS, Dosar A-1856, Declarație Dragomir 13.7.1964 Jilava, și el arestat, lângă sediul SMERȘ/NKVDPaltin Sturdza, Conspiratori legionari și agenți sovietici împotriva generalului Avramescu, Dosarele Istoriei nr. 3(79) / 2003 din localitatea Jaszkiser, Ungaria. Există suspiciunea că ar fi fost executat de SMERȘ/NKVD.
Fraza the possibility of AVRAMESCU's appointment as Premier has recededThe National Archives of the UK (TNA): HW 1/3596 dintr-o notă din 6 martie 1945 a lui Stewart Menzies (Chief of the Secret Service, MI6) adresată premierului W. Churchill, arată că arestarea s-a făcut în contextul evenimentelor de la București. În seara zilei de 2 martie 1945, la ora 19.00, imediat după arestarea lui Avramescu, Petru Groza a primit de la Rege mandatul pentru formarea guvernului.
Biografie Tinerețea și începutul carierei militare Gheorghe Avramescu s-a născut la data de 26 ianuarie 1884 în orasul Botoșani, în casa familiei din strada Tălpălăriei. Actul de naștere, înregistrat a doua zi, precizează chiar ora nașterii „douăsprezece din noapte” precum și faptul că tatăl Vasile și cei doi martori erau „cultivatori”. Între 1898 și 1906 Gheorghe Avramescu a urmat cursurile (inferior și superior) ale prestigiosului liceu „A.T. Laurian” din Botoșani, printre absolvenții căruia figurează nume de rezonanță ale științei și culturii românești ca istoricul Nicolae Iorga, matematicianul Octav Onicescu sau scriitorul Constantin Gane.
A urmat Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București (1 septembrie 1906 - 1 iulie 1908), unde a fost coleg și prieten cu Paul Teodorescu. După absolvire și avansarea la gradul de sublocotenent au ales repartizarea la Fălticeni, în Regimentul 16 Infanterie, unde fiecare a primit comanda unui pluton. Paul Teodorescu: Cei mai buni prieteni ai mei din școala militară și mai apropiați sufletește erau sublocotenenții Avramescu, Murărescu și Bijutescu care se repartizaseră deja, tot la cererea lor, în același Regiment 16 Infanterie, pentru a fi împreună și a locui chiar în aceeași casă.Memoriile generalului-colonel dr. Paul Teodorescu, Revista Document nr. 55/2012 După absolvirea Școlii Speciale de Infanterie (1910-1911) a fost avansat la gradul de locotenent și repartizat la Regimentul 38 Infanterie „Neagoe Basarab” din Brăila. S-a căsătorit în 1913 cu Adela Gologan.
Campania din Bulgaria (iunie-august 1913) Cu Regimentul 38 Neagoe Basarab, lt. Avramescu a participat la campania din Bulgaria din vara anului 1913 ca ofițer al Serviciului de mobilizare și adjutant al comandantului de regiment, col. Alexandru Cratero. După decretarea mobilizării (22 iunie 1913), Regimentul 38 a trecut granița în Bulgaria la 3 iulie, înaintând până la Dobrici. Din Reg. 38 făcea parte atunci și slt. Ioan Dumitrache.Volcu Ion, Regimentul 38 Infanterie Neagoe Basarab din Brăila în campania din 1913, revista ASTRA nr. 3-4/2013. Campania s-a încheiat la începutul lunii august când, alături de alte unități ale Diviziei 10, Reg. 38 a început retragerea spre garnizoană.
Din toamna anului 1913 urmează cursurile Școlii Superioare de Război din București. Ca ofițer elev este numit la comanda unei companii în Regimentul 39 Petru Rareș. În anul următor (1914 - 1915) Avramescu a revenit la Regimentul 38, comandând pe rând două companii. La 1 aprilie 1915 a fost avansat la gradul de căpitan și transferat în Regimentul 78 InfanterieLeonida Loghin, Aurel Lupășteanu, Constantin Ucrain, Bărbați ai datoriei: 23 august 1944 - 12 mai 1945. Mic dicționar, Editura Militară, București, 1985, p. 16. - parte complementara a Reg. 38.
Primul Război Mondial miniatura|Divizia 9 în operațiunile din Dobrogea (26.VIII. - 8.IX. 1916) La data mobilizării, 14 august 1916 [stil vechi], căpitanul Gheorghe Avramescu se afla la comanda Companiei 9 din Regimentul 78 (col. Ioan Racoviță). Regimentele 78 și 38 formau Brigada 40 condusă de col. Tarnoschi, veteran al Războiului de Independență. Inițial, Brigada 40 făcea parte din Divizia 10 a Corpului 5, aflat în rezerva Armatei a 3-a. În după-amiaza zilei de 21 august cele două regimente, după defilarea pe străzile Brăilei, au fost îmbarcate pe șlepuri. În port se adunase tot orașul Brăila, tot județul, mulți din Dobrogea, ca să ureze drum bun și izbândă celor care plecau. (...) Au trecut atunci pe Dunăre câteva șlepuri cu ruși, mergând în sus. A fost un delir! S-a strigat ura! S-au fluturat batiste! Nădejdea era mare! Brigada 40 a debarcat la Silistra în noaptea de 23/24 august și a pornit imediat în marș în urma Diviziei 9, trimisă să salveze Turtucaia. Înaintarea diviziei a fost oprită pe șoseaua Silistra - Turtucaia la km. 42. Revenită la Silistra, la 25 august Divizia 9 (gen. I. Basarabescu) a trecut sub comanda gen. Andrei Zaioncikovski iar la evacuarea Silistrei - 26 august, când a fost ridicat și podul de vase de peste Dunăre - a început deplasarea spre est pe traseul Silistra - Ostrov - Lipnița - Parachioi. A doua zi, 27 august, Divizia 9 s-a instalat pe sectorul Dunăre (Lacul Oltina) - Câsla - Parachioi - Dobromirul din deal (24 km), alăturându-se forțelor româno-ruse din Armata de Dobrogea.
Botezul focului. Luptele din Dobrogea În după-amiaza zilei de 30 august forțele bulgaro-germane comandate de gen. Mackensen au început ofensiva. Brigada germană Bode și Brigăzile 2 și 3 din Divizia 1 Sofia au atacat sectorul Diviziei 9 - comandată acum de gen. Petală - care avea în prima linie (de la dreapta): Brg. 19 (Reg. 63, Reg. 23) și Brg. 40 (Reg. 78, Reg. 38). La ora 22 Brigada Bode încearcă încă un atac în zona Brigăzii 19, înregistrând pierderi grele, între care și Prințul Friedrich Wilhelm von Hessen. Ziua de 31 august, a început cu un bombardament de câteva ore urmat de un nou atac al Brg. Bode care a fost respinsă și aruncată în pădurea Buiuc. La ora 14 artileria bulgărească a început să lovească pozițiile Reg. 23 și Reg.78. unde se găsea compania comandată de cpt. Avramescu care a fost prinsă în luptele violente de la Calaici - Parachioi. Instalat într-un punct de observație al Reg. 38, Stegărescu a urmărit prin binoclu desfășurarea luptei: Tranșeele Reg. 78 erau bătute în chip cumplit de artileria inamică, obuzele cădeau ca grindina, făcând un zgomot înfiorător. (...) Inamicul tocmai se pregatea de atac, aliniați pe valuri, 4-5 rânduri, în picioare, cu baionetele sclipind la soare, înaintau spre tranșeele reg. 78. (...) S-a dat ordin reg. 78 să iasă din tranșee și să înainteze la baionetă. Am văzut cum au ieșit ai noștri, vijelios, s-au aruncat înainte, inamicul o rupse la fugă și atunci au primit ai noștri un potop de gloanțe de mitraliera (...). În timpul luptelor, pe 6 septembrie, cpt. Avramescu preia comanda Batalionului 3 participând la contraatacul de la Mulciova. În urma pierderilor grele, Regimentul 78 și celelalte unități ale Diviziei 9 au fost retrase în rezervă pe 8 septembrie pentru câteva săptămâni. miniatura|Divizia 9 în timpul ofensivei bulgaro-germane din octombrie 1916.
Gen. Mackensen a reluat ofensiva în dimineața zilei de 6 octombrie 1916. Regimentul 78 se afla între Perveli și Muratan, Avramescu fiind sub comanda directă a col. Ioan Tarnoschi,. A doua zi Avramescu a fost rănit în luptele de la Muratan și evacuat la Brăila. Col. Tarnoschi a căzut prizonier două zile mai târziu, fiind însă tratat cu toată considerația de gen. Mackensen, care a ordonat să i se restituie sabia. După întoarcerea din prizonierat, Tarnoschi a scris: În toate împrejurările extrem de grele prin care a trecut Brigada 40, batalionul căpitanului Avramescu a fost mai mult decât la înălțimea datoriei, și aceasta numai mulțumită comandantului lui (...). Mărturia impresionantă a unui sublocotenent arată că atunci, în luptele grele din Dobrogea, Avramescu și-a probat calitățile de comandant:(...) în tot momentul îl vedeam în linia întâia, acolo unde lupta era mai grea, unde noi simțeam mai mare nevoe de sprijinul său. Era Dumnezeul nostru de pe pământ; ordinele date erau sfinte și ca sfinte le executam noi, toți subalternii, de la soldat până la ofițer. Așa de bine știuse să-și câștige încrederea noastră a tuturora (...) Părea că nici nu-i pasă de viața sa, de rana care-i sângera. Își dădea seama că ființa sa e muritoare, știa că azi ori mâine va trece la veșnicie; dar știa că altă ființă trebuie să fie nemuritoare și că el împreună cu noi suntem cei chemați pentru înfăptuirea ființei neamului românesc.Ziarul Acțiunea Română din 11 ianuarie 1917, apărut la Iași.La 9 noiembrie 1916, după vindecare, i se încredințează comanda Batalionului 2 din Regimentul 38/78, Brigada Mixtă 9/19 (gen. Rovinaru). S-a distins în luptele pentru apărarea Bucureștiului de pe văile Neajlovului și Argeșului (16 noiembrie – 20 noiembrie 1916) când a atacat cu batalionul său în zona Dărăști având misiunea de a degaja stânga Diviziei 21, dar și în timpul retragerii în Moldova, în luptele de ariergardă de la Urziceni, Glodeanu Sărat, Pogoanele și Cilibia, obținând cu batalionul său rezultate frumoase deși adeseori s-a găsit în situațiuni foarte grele.
În decembrie 1916 Avramescu a primit comanda Batalionului 3 din Regimentul 73/78 (Lt-col. Grigore Nițescu) nou format în Brigada 29 Inf., ocupându-se de instruirea acestui batalion. Deși în timpuri grele, când regimentul era bântuit de tifos exantematic a pus o activitate foarte mare în îngrijirea oamenilor și combaterea boalei. S-a ocupat îndeaproape de buna cazare și hrana oamenilor - a notat gen. Sachelarie. La reintrarea pe front regimentul său a fost trimis în zona Mărășesti - Răzoare, Avramescu fiind citat prin ordin de zi al Diviziei 15 Inf. (gen. Paul Anghelescu) pentru modul deosebit și repeziciunea cu care și-a organizat poziția în sectorul batalionului său. În Bătălia de la Mărășești a rezistat atacurilor inamice din zilele de 15 august și 2 septembrie 1917.
Pentru faptele sale din această campanie a fost decorat în anul 1917 cu Ordinul Steaua României în grad de Cavaler cu panglică de Virtute Militară. A obținut Ordinul Coroana României, clasa Ofițer cu panglică de Virtute Militară, iar la 1 septembrie 1917 a fost avansat la gradul de maior. Acțiunile militare postbelice (1918-1920) În perioada ianuarie - mai 1918 Avramescu a activat ca șef de birou în statul major al Diviziei 1 Vânători (ulterior transformată în Detașamentul Rășcanu), care a acționat în cadrul Corpului 6 (gen. Ion Istrati), pentru eliberarea BasarabieiCornel Mărculescu, Spre drumul României Mari: Corpul 6 Armată și eliberarea Basarabiei (ianuarie - aprilie 1918) în revista Document nr. 79/2018. Pe lângă instaurarea ordinei, acțiunea viza și trecerea peste Nistru, sub escortă, cu trenul sau pe jos, a soldaților ruși dezertori care rătăcesc prin sate și sunt organizați în bande în scopul de a jefui și răzvrăti pe locuitori. După eliberarea ultimului județ (Cetatea Albă, 27 martie 1918), Corpul 6 a intrat într-un proces de reorganizare. În iunie 1918 maiorul Avramescu a fost mutat în statul major al Corpului 3 (gen. Strătilescu), ca șef al Biroului Organizare.