Constantin D. Eftimiu () a fost un general de brigadă român, care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, și deținut politic.

Biografie

S-a născut la București în 1893. După absolvirea Școlii Militare de Artilerie între 1912 și 1914, a primit gradul de sublocotenent. După intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei, Eftimiu a luptat ca comandant de pluton, fiind înaintat la gradul de locotenent în noiembrie 1916 și la cel de căpitan în septembrie 1917. După război, a urmat Școala Superioară de Război între 1924 și 1926, fiind ulterior avansat la gradul de maior. A fost înaintat la gradul de locotenent-colonel în 1934 și la cel de colonel în 1938.

Al Doilea Război Mondial România s-a alăturat Operațiunii Barbarossa la 22 iunie 1941 pentru a recupera Basarabia și Bucovina de Nord, anexate de Uniunea Sovietică în iunie 1940. La începutul războiului, Eftimiu era șeful Secției Operații a Armatei a 4-a. A traversat râul Prut la Bogdănești la 22 iunie, iar la mijlocul lunii iulie a participat la Operațiunea München, conducând un detașament care a înaintat din pădurea Hîncești spre Tighina.Decretul Regal nr. 445 din 12 februarie 1942 pentru conferiri de decorații, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 45 din 21 februarie 1942, partea I-a, p. 1.186. Între 26 august și 26 octombrie a comandat Detașamentul „Eftimiu”; în timpul asediului Odessei, a luptat la Frantzfeld.Decretul Regal nr. 3.063 din 7 noiembrie 1941 pentru decorațiuni de războiu, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 273 din 17 noiembrie 1941, partea I, p. 7.157.

Ulterior s-a întors la București, unde a fost numit director de studii la Școala Superioară de Război. În iunie 1942 a devenit adjunct al șefului de stat major al Armatei a 3-a a generalului Petre Dumitrescu, care a participat la Bătălia de la Stalingrad în același an. În aprilie 1943, Eftimiu s-a întors de pe front și a fost numit comandant al Comandamentului Transmisiuni. În martie 1944 a fost avansat la gradul de general de brigadă. După lovitura de stat de la 23 august, a ocupat până la 3 noiembrie funcția de subsecretar de stat la Departamentul Lucrărilor Publice și Comunicațiilor în primul guvern Constantin Sănătescu. Ulterior a revenit la Comandamentul Transmisiuni, după care a fost adjunct al șefului Marelui Stat Major între ianuarie și iulie 1945.

Detenția Împreună cu generalul Aurel Aldea, alături de care activase în guvernul Sănătescu, și cu amiralul Horia Macellariu, a încercat să formeze o Mișcare Națională de Rezistență, menită să coordoneze grupările disparate ale rezistenței anticomuniste și să organizeze o insurecție armată. Eftimiu a contribuit la inițierea mișcării de rezistență din trecătorile Carpaților Orientali.

A fost arestat în mai 1946 și judecat de Tribunalul Militar București pentru conspirație și rebeliune. La 18 noiembrie 1946 s-a încheiat procesul conducătorilor și membrilor organizațiilor de rezistență anticomunistă, printre care Sumanele Negre, Mișcarea Națională de Rezistență, Haiducii lui Avram Iancu și Grupul de Rezistență Sinaia. Judecătorul președinte a fost generalul Vasile Atanasiu, iar printre ceilalți judecători s-au numărat generalii Mihail Lascăr, Ilie Crețulescu și Constantin Argeșanu. Dintre cei 91 de inculpați, 28 au fost condamnați la muncă silnică pe viață, printre care Aurel Aldea și Constantin Eftimiu, iar în contumacie amiralul Horia Macellariu, Mihail Fărcășanu, Vintilă V. Brătianu și Horia Comaniciu. Ceilalți inculpați au primit pedepse cuprinse între 20 de ani de muncă silnică și un an de închisoare.

Condamnat la închisoare pe viață și muncă silnică pe 18 noiembrie 1946, Eftimiu a murit în penitenciarul Aiud în septembrie 1950, în urma unei hemoragii intracerebrale.

Grade Militare

iulie 1914 - sublocotenent. noiembrie 1916 - locotenent. septembrie 1917 - căpitan. septembrie 1926 - maior. ianuarie 1934 - locotenent-colonel. martie 1938 - colonel. martie 1944 - general de brigadă.

Funcții

1916 - comandant de pluton Compania 3 pontonieri râuri, 1918 - comandant Compania 5 pontonieri, comandantul Școlii de Aplicație pentru Geniu, 5 iunie - 26 august 1941 - șef Secție operații și subșef de stat major al Armatei a 4-a, august - octombrie 1941 - comandant al Detașamentului "Col. Eftimiu", octombrie 1941 - iunie 1942 - director de studii la Școala Superioară de Război, iunie 1942 - aprilie 1943 - primsubșef de stat major al Armatei a 3-a, aprilie 1943 - 22 august 1944 - comandant al Comandamentului Transmisiunilor,

Generalul Eftimiu a fost numit la 1 septembrie 1944 în funcția de ministru al lucrărilor publice și comunicațiilor.Decretul regal nr. 1.628 din 1 septembrie 1944 pentru numiri de miniștri secretari de Stat, publicat în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 202 din 2 septembrie 1944, partea I-a, p. 6.232.

23 august 1944 - 4 noiembrie 1944 - Ministru al Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor în guvernul Sănătescu, noiembrie 1944 - martie 1945 - comandant al Comandamentului Transmisiunilor, ianuarie 1945 - iulie 1945 - subșef al Marelui Stat Major.

Generalul de brigadă Constantin Eftimiu a fost trecut în cadrul disponibil la 9 august 1946, în baza legii nr. 433 din 1946, și apoi, din oficiu, în poziția de rezervă la 9 august 1947.Decretul Regal nr. 1.652 din 7 august 1947 pentru treceri în pozițiunea de rezervă, publicat în Monitorul Oficial, anul CXV, nr. 191 din 20 august 1947, partea I-a, p. 7.516.

Decorații 20px Ordinul „Steaua României” în gradul de Ofițer (8 iunie 1940)Decretul Regal nr. 1.905 din 8 iunie 1940 pentru numiri de membri ai ordinului „Steaua României”, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.783. 20px Ordinul „Coroana României” cu spade în gradul de Comandor cu panglica de „Virtutea Militară” (7 noiembrie 1941) 20px Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a (12 februarie 1942) A fost decorat la 7 noiembrie 1941 cu Ordinul „Coroana României” cu spade în gradul de Comandor cu panglica de „Virtutea Militară” „pentru meritele excepționale de care a dat dovadă în comanda Detașamentului Moto în cursul luptelor din zilele de 22 și 23 august 1941, când a atacat creasta Est Frantzfeld, realizând o înaintare considerabilă, în care timp a ajutat Batalionul de Asalt Grăniceresc să ocupe satul Frantzfeld. De asemenea, prin acțiunea carelor a reușit să antreneze și dreapta Diviziei, care a câștigat spațiu spre Sud, dând dovadă de un deosebit spirit de jertfă și multă pricepere în organizarea planului de acțiune”.

A fost decorat cu Ordinul Militar „Mihai Viteazul” cl. III „pentru excepționalele sale calități de ofițer de stat major și priceperea cu care a condus secția operațiunilor Armatei de la 22 Iunie - 20 august 1941, executând recunoașteri îndrăznețe și folositoare în fața inamicului. A condus cu un deosebit curaj acțiunea de cucerirea podului de la Bogdănești (22 iunie 1941), iar de la 14-20 iulie 1941 a condus cu mare avânt un detașament din Divizia cu care a înaintat din fața pădurii Hâncești până în fața Tighinei. De la data de 20 august 1941 a comandat un detașament în luptele grele de la Est de Frantzfeld”.

Note

Categorie:Nașteri în 1893 Categorie:Decese în 1950 Categorie:Generali români din Al Doilea Război Mondial Categorie:Militari români decedați în închisorile comuniste Categorie:Decorați cu Ordinul Steaua României Categorie:Decorați cu Ordinul Coroana României Categorie:Decorați cu Ordinul „Mihai Viteazul” Categorie:Anticomuniști români Categorie:Victime ale regimului comunist din România