Belgrad (în ; ) este capitala și cel mai mare oraș al Serbiei. Este situat la confluența dintre râul Sava și fluviul Dunărea — două căi navigabile internaționale —, unde Câmpia Panonică întâlnește Balcanii. De asemenea, orașul este plasat de-a lungul coridoarelor paneuropene X și VII. Cu o populație de 1.756.534 (conform estimărilor oficiale din 2007) de locuitori, care include și cetățenii ce locuiesc temporar în străinătate, Belgrad este cel mai mare oraș de pe teritoriul fostei Iugoslavii, al treilea de pe Dunăre, după Budapesta și Viena și al patrulea din sud-estul Europei, după Istanbul, Atena și București.
Fiind unul dintre cele mai vechi orașe ale Europei, cu dovezi arheologice ale așezărilor încă din mileniul al V-lea î.Hr., Belgradul și zona sa urbană au fost locul de naștere al culturii Vinča, cea mai mare cultură preistorică europeană. Locația a fost descoperită de greci, celții l-au construit și numit Orașul Alb (nume pe care, tradus în sârbă, încă îl poartă, începând cu anul 878 d.Hr.), iar romanii i-au acordat drepturi orășenești, înainte să fie populat complet de sârbii albi. Orașul a fost câmpul de luptă a peste 115 conflicte internaționale și a fost dărâmat de 44 de ori încă din perioada antică de numeroasele armate orientale și occidentale. În perioada medievală, orașul se află, succesiv, sub stăpânirea bizantinilor, francilor, bulgarilor, ungurilor și a sârbilor. În 1521, Belgradul a fost cucerit de otomani și a devenit reședința Pașalâcului Belgrad, fiind declarat principalul oraș al Europei Otomane și printre cele mai mari orașe europene. Orașul a devenit capitala Serbiei în 1841, după o perioadă de suzeranitate a Imperiilor Austriac și Otoman. Totuși, partea nordică a orașului a rămas în Austria până în 1918, când s-a destrămat Imperiul Austro-Ungar. Orașul unit a fost atunci capitala entităților Iugoslaviei, până în 2006, când Muntenegru s-a declarat stat suveran.
Belgradul are statutul de unitate teritorială separată în Serbia, cu un guvern autonom. Teritoriul său este divizat în 17 municipii, fiecare cu propriul consiliu local. Acoperă 3,6% din întreaga suprafață a țării, iar 24% din populația Serbiei locuiește în acest oraș. Belgrad este totodată și centrul economic, cultural, educațional și științific al Serbiei.
Geografie 270px|thumb|left|Vedere din satelit a orașului Belgrad Belgrad se află la 116,75 m deasupra nivelului mării și este situat la confluența râului Sava și a fluviului Dunărea la coordonatele .
Centrul istoric al Belgradului, Kalemegdan, este situat pe malul drept al râurilor. Din sec. al XIX-lea orașul s-a extins spre sud și est, iar după sfârșitul celui de-al doilea război mondial, a fost construit Noul Belgrad pe malul stâng al râului Sava, unind orașul Zemun cu Belgrad. De asemenea, comunitățile mai mici precum Krnjača și Ovča s-au unit cu orașul.
Orașul are o suprafață urbană de 360 km², în timp ce împreună cu zona metropolitană acoperă 3.223 km². De-a lungul istoriei, Belgrad a reprezentat o intersecție între lumea occidentală și cea orientală. left|thumb|Belgradul în Harta Iosefină a Banatului, 1769-72
Pe malul drept al râului Sava, centrul Belgradului este așezat pe un teren accidentat. Punctul cel mai înalt al orașului este dealul Torlak cu o înălțime de 303 m. Munții Avala (511 m) și Kosmaj (628 m) sunt situați în partea sudică a orașului. Dincolo de Dunăre și de râul Sava, cea mai mare parte a terenului este plat, compus din câmpii aluviale și podișuri de argilă.
Climă În Belgrad predomină un climat continental moderat. Temperatura medie anuală este de 11,7, cea mai fierbinte lună fiind iulie, cu o temperatură medie de 22,1 °C. În medie, există 31 de zile pe an cu temperatura mai mare de 30 °C și de 95 de zile cu temperatura de peste 25 °C. Belgrad primește aproximativ 700 mm de precipitații pe an.
Numărul mediu anual de ore însorite este 2.096. Lunile cele mai luminoase sunt iulie și august cu o medie de aproximativ 10 de ore cu soare pe zi, în timp ce decembrie și ianuarie sunt cele mai întunecate, cu o medie de 2–2,3 ore însorite pe zi. Cea mai mare temperatură înregistrată vreodată în Belgrad a fost de +43,6 °C, pe 24 iulie 2007, în timp ce temperatura cea mai mică a fost de -26,2 °C, pe 10 ianuarie 1983.
Istorie thumb|right|200px|Flavius Iovianus
Aşezările neolitice Culturile neolitice Starčevo și Vinča s-au dezvoltat pe teritoriul Belgradului de astăzi sau în apropierea sa, dominând Balcanii (și anumite părți din Europa Centrală și Asia Mică în urmă cu 7.000 de ani. Unii cercetători cred că semnele preistorice Vinča reprezintă cea mai veche formă de alfabet cunoscută.
Perioada antică Locurile erau populate de triburi paleo-balcanice formate din daci, iliri și traci înainte ca scordiscii, un trib celtic, să se fi stabilit aici în sec. al IV-lea î.Hr. și să-i fi dat numele sub care a fost cunoscut orașul, Singidūn, înaintea romanizării acestuia cu numele Singidunum, în primul secol d.Hr. La mijlocul secolului al II-lea, orașul a fost proclamat municipium de autoritățile romane, evoluând până la sfârșitul secolului la rangul de colonia, cel mai înalt pentru un oraș roman. Constantin cel Mare, primul împărat pro-creştin (şi poate creștinat), s-a născut în actuala Serbie, la Niș, în anul 280,Constantin I - Enciclopedia Britannica Online iar Iovian, un împărat roman cunoscut sub numele Flavius Iovianus, restauratorul creștinismului, s-a născut la Belgrad, în anul 332.Rezultate psihologice Iovian a restabilit creștinismul ca religie oficială în Imperiul Roman, punând capăt scurtei renașteri a tradițiilor religioase romane sub Iulian Apostatul, predecesorul său. În 395 d.Hr., locul a trecut sub guvernarea Imperiului Bizantin. Dincolo de râul Sava de la Singidunum, se afla orașul celtic Zemun, care de-a lungul stăpânirilor romane și bizantine a împărțit o soartă comună cu „fratele geamăn” (cele două orașe erau legate de un pod).Orașul Belgrad - Perioada antică
Evul Mediu thumb|left|220px|Asediul Belgradului în 1456 Singidunum a fost ocupat și de mai multe ori devastat de invaziile succesive ale hunilor, sarmaților, gepizilor, ostrogoților și a avarilor înainte de sosirea slavilor în jurul anului 630. A fost folosit ca centru al Regatului Gepizilor, la începutul anilor 500, înainte de a fi cucerit de avari. Când avarii au fost în cele din urmă alungați de forțele Imperiului Carolingian în sec. al IX-lea, a revenit sub stăpânirea bizantinilor, în timp ce Zemun a devenit parte din regatul Carolingian și a fost redenumit în Malevilla.History of Zemun În același timp (în jurul anului 878), prima înregistrare a numelui slav, Beligrad a apărut în timpul stăpânirii Primului Imperiu Bulgar.
250px|thumb|right|Țaratul Sârb - 1350 Timp de aproximativ patru secole, orașul a fost un câmp de bătălie între Imperiul Bizantin, Regatul Ungariei și Primul Imperiu Bulgar.Istoria vechiului oraș Belgrad Orașul a găzduit armatele din prima și a doua cruciadă;Cum se cucerește Belgradul - Istorie Trecând pe aici în timpul celei de-a treia cruciade, Frederic Barbarossa și cei 190.000 cruciați au văzut Belgradul în ruine.Istoria orașului Belgrad Capitala Regatului Syrmia din 1284 a fost dăruită lui Dragutin din partea socrului său, Ștefan al V-lea al Ungariei. În urma Bătăliei de la Marița din 1371 și celei de la Kosovo Polje din 1389, Țaratul Sârb a început să se spulbere când otomanii au cucerit partea de sud a teritoriului. Cu toate acestea, partea de nord din Despotatul Serbiei a rezistat de-a lungul existenței sale, cu capitala la Belgrad. Orașul a prosperat sub conducerea domnitorului sârb, Ștefan Lazarevici, fiul lui Lazăr al Serbiei. Lazarevici a construit un castel cu o cetate și turnuri, din care până astăzi s-au păstrat numai turnul și zidul de vest. De asemenea, a refortificat zidurile vechi ale orașului, reușind să reziste forțelor otomane timp de aproape 70 de ani. În acest timp, Belgrad a fost un refugiu pentru multe popoare balcanice care fugeau de dominația otomană, și se crede că avea o populație de 40–50 mii de locuitori. În 1427, succesorul lui Ștefan, Gheorghe Brancovici, a fost nevoit să înapoieze Belgradul ungurilor, iar capitala a fost mutată la Smederevo. În timpul domniei lor, otomanii au cucerit cea mai mare parte din despotatul Serbiei, asediind fără succes Belgradul în 1440http://www.beligrad.com/history.htm și apoi în 1456. Fiind un obstacol pentru ulterioara accedere în Europa Centrală, peste 100.000 de soldați otomaniIstoria orașului Belgrad au lansat cunoscutul asediu de la Belgrad, în care armata creștină sub conducerea lui Ioan de Hunedoara au apărat cu succes orașul de otomani, rănindu-l pe sultanul Mehmed al II-lea. Această luptă „a decis soarta creștinătății”;Patrimoniu românesc | Patrimoniu / Ioan Huniade la cererea Papei Calixt al III-lea, sunetul clopotului amiezii comemorând victoria în toată lumea creștină până în prezent.Ungaria: Scurt istoric
Cucerirea otomană și invaziile austriece Abia pe 28 august 1521 (7 decenii de la ultimul asediu) fortăreața a fost cucerită de sultanul Soliman Magnificul și cei 250.000 de soldați ai săi; ulterior cea mai mare parte a orașului a fost rasă de pe fata pământului, iar întreaga populație creștină (printre care sârbi, unguri, greci, armeni etc.) a fost deportată la Istanbul în zona cunoscută sub numele Pădurea Belgrad. Belgrad a devenit centrul districtului Sanjak, care a atras noi locuitori - comercianți turci, armeni, greci și alții, iar pacea a fost menținută în următorii 150 ani. miniatura|200px|Belgrad în secolul al XVI-lea miniatura|200px|Cucerirea de către austrieci a Belgradului în 1717 (de Eugen de Savoia, în timpul războiului austro-turc din 1716-1718 Belgrad a devenit cel de-al doilea oraș otoman ca număr de locuitori, cu peste 100.000 de oameni, fiind depășit doar de Constantinopol. Dominația turcă a introdus și arhitectura otomană în Belgrad, fiind construite multe moschei care amplificau atmosfera orientală a orașului. În 1594, o mare revoltă sârbă a fost înăbușită de turci. În plus, Marele vizir Sinan PașaUn imigrant albanez și resurse culturale a ordonat ca relicvele Sfântului Sava să fie arse în public pe platoul Vračar; mai recent, Templul Sfântului Sava a fost construit pentru a comemora acest eveniment.
Ocupat de trei ori (1688–1690, 1717–1739, 1789–1791) de austriecii conduși de Sfântul Împărat Roman Maximilian al Bavariei și respectiv Eugen de Savoia,Fortăreața de la Belgrad: Istorie Belgrad a fost repede recucerit și ulterior distrus de fiecare dată de otomani. În această perioadă, orașul a fost afectat de cele două mari migrații sârbe, în care sute de mii de sârbi în frunte cu patriarhii lor s-au retras împreună cu austriecii în Imperiul Habsburgic, care era așezat în Voivodina și Slavonia actuale.
Capitala Serbiei În timpul primei revolte sârbe, revoluționarii au deținut controlul asupra orașului de la 8 ianuarie 1807 până în 1813, când a fost recucerit de turci. După cea de-a doua revoltă sârbă din 1815, Serbia și-a dobândit o independență parțială, recunoscută oficial de Înalta Poartă în 1830. În 1841, prințul Milan Obrenovici a mutat capitala de la Kragujevac la Belgrad.
Odată cu dobândirea completă a independenței Principatului Serbiei în 1878 și schimbarea în Regatul Serbiei în 1882, Belgrad a redevenit acel oraș-cheie în Balcani și s-a dezvoltat rapid. Cu toate acestea, Serbia a rămas, în ansamblul ei, o țară preponderent agrară, chiar și după deschiderea unei căi ferate ce lega Belgradul de Niș, al doilea oraș din Serbia, iar la 1900, capitala avea o populație de numai 69.100 de locuitori. Totuși, până în 1905 populația a ajuns la peste 80.000, iar la data izbucnirii Primului război mondial, în 1914, a depășit 100.000 de cetățeni — fără Zemun, care aparținea Austro-Ungariei.Belgrad și Smederevo în Catholic Encyclopedia din 1913. Accesat pe 16 octombrie 2007.
300px|thumb|left|Strada Knez Mihailova spre sfârșitul secolului al XIX-lea