Romus Dima () este un fost ofițer de securitate, activist politic și istoric român, care a îndeplinit, în perioada regimului comunist, funcțiile de adjunct al ministrului de interne (1978–1988) și șef al Centrului de Informații Externe (CIE) al Ministerului de Interne (15 octombrie 1978 – 1 septembrie 1980).
După o scurtă carieră de ofițer în cadrul organelor de contraspionaj ale Departamentului Securității Statului (1957–1964), timp în care a absolvit studii universitare,Mihai Pelin, Un veac de spionaj, contraspionaj și poliție politică: dicționar alfabetic, Editura Elion, București, 2003, p. 99. a devenit activist politic cu sarcini de propagandă al Partidului Muncitoresc Român (P.M.R.) și a îndeplinit mai multe atribuții atât la nivel regional în Oltenia, cât și în Comitetul Central al Partidului Comunist Român (P.C.R.). În urma fugii în Occident în iulie 1978 a generalului Pacepa, a fost reîncadrat în Departamentul Securității Statului și, ca urmare a lipsei de încredere a lui Nicolae Ceaușescu în personalul militar, a fost numit secretar de stat în Ministerul de Interne, apoi promovat, după mai puțin de o lună, în funcția de adjunct al ministrului de interne, pe care a îndeplinit-o până în 1988. A îndeplinit, în paralel, funcția de șef al Centrului de Informații Externe în perioada octombrie 1978 – septembrie 1980, timp în care s-a ocupat cu anchetarea cazului Pacepa și înlocuirea structurii operative de informații externe.
A devenit cunoscut, de asemenea, în calitate de istoric și a elaborat, de pe pozițiile ideologiei marxiste, mai multe articole, studii și lucrări consacrate îndeosebi istoriei mișcării muncitorești și istoriei mișcării țărănești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
Biografie Formare profesională S-a născut la 18 octombrie 1932 în satul Bărbătești din județul Gorj, ca fiu al lui Gheorghe Dima (d. 1983). A fost încadrat ca ofițer în Departamentul Securității al Ministerului de Interne la 15 aprilie 1957 și a îndeplinit funcțiile de lucrător operativ la Serviciul 2 Contraspionaj din cadrul Direcției Regionale de Securitate Craiova (1957–1963), șef al Secției de Contrainformații Frontieră Turnu Severin (septembrie – decembrie 1963), ofițer 1 în cadrul Serviciului 2 Contraspionaj al Regionalei de Securitate Oltenia (decembrie 1963 – ianuarie 1964) și ofițer în cadrul Direcției Generale de Informații a M.A.I. (1–31 ianuarie 1964). A fost trecut în rezervă la 31 ianuarie 1964. În paralel, a urmat studii universitare la Facultatea de Filologie a Universității din București (1961–1965), pe care le-a absolvit în 1965, iar ulterior, în anul 1977, a obținut titlul științific de doctor în istorie.
Activist politic După trecerea sa în rezervă, a devenit activist politic al Partidului Muncitoresc Român (P.M.R.) și a lucrat pe rând ca instructor al Comitetului Raional Craiova al P.M.R., apoi director al Cabinetului Comitetului Raional Craiova al P.M.R. (ianuarie 1964 – 1966), instructor al Secției de Propagandă a Comitetului Regional Oltenia al P.C.R. (1966–1968), șef al Secției Propagandă și membru al Biroului Comitetului Județean Gorj al P.C.R. (decembrie 1968 – 1972).
Romus Dima a fost promovat în anul 1972 ca instructor în cadrul Secției de Propagandă a Comitetului Central al Partidului Comunist Român (P.C.R.), iar la 4 februarie 1977 a fost numit în funcția de secretar de stat la Consiliul Culturii și Educației Socialiste, din care a fost eliberat la 30 august 1977 și imediat delegat pentru a îndeplini funcția de vicepreședinte al Comitetului executiv al Consiliului Popular al municipiului București. A îndeplinit, de asemenea, funcția de secretar cu probleme de propagandă al Comitetului Municipal București al P.C.R.: a condus, în această calitate, o delegație a Comitetului Municipal București al P.C.R., care a călătorit în decembrie 1977 în Republica Populară Polonă, cu ocazia evenimentului „Zilele Bucureștiului” de la Varșovia, fiind primit de Alojzy Karkoszka, secretar al C.C. al P.M.U.P. și prim-secretar al Comitetului Municipal Varșovia al P.M.U.P., și de Jerzy Majewski, primarul general al Varșoviei, s-a aflat printre organizatorii adunării consacrate celei de-a 55-a aniversări a creării URSS (decembrie 1977), adunării festive consacrate celei de-a 30-a aniversări a semnării primului Tratat de prietenie, colaborare și asistență mutuală dintre România și Bulgaria (ianuarie 1978), adunării festive consacrate împlinirii a 30 de ani de la semnarea primului Tratat de prietenie, colaborare și asistență mutuală dintre România și URSS (februarie 1978), adunării festive cu prilejul aniversării centenarului eliberării Bulgariei de sub dominația otomană (martie 1978), adunării festive organizate cu prilejul aniversării a 108 ani de la nașterea lui V.I. Lenin (aprilie 1978), adunării festive consacrate împlinirii a 20 de ani de la înființarea Asociației de prietenie sovieto-română (A.P.S.R.) (mai 1978) și adunării festive cu prilejul sărbătorii naționale a R. S. Vietnam (august 1978). a întâmpinat delegații ale comitetelor orășenești din unele țări comuniste, sosite cu diferite prilejuri la București a participat la ședința de lucru a Biroului Uniunii Scriitorilor din 30 ianuarie 1978 și a fost, alături de directorii întreprinderii „Metroul”, unul dintre cei care i-au întâmpinat în 4 aprilie 1978 pe membrii Uniunii Scriitorilor veniți într-o vizită de documentare pe șantierul Metroului din București. În paralel, a fost numit la 25 august 1978 ca membru în Consiliul Național al Radioteleviziunii Române.
Adjunct al ministrului de interne Fuga în Occident în iulie 1978 a generalului Pacepa l-a determinat pe Nicolae Ceaușescu să opereze schimbări drastice în conducerea Ministerului Afacerilor Interne: Departamentul de Informații Externe (DIE) a fost reorganizat și redenumit în septembrie 1978 în Centrul de Informații Externe (CIE), iar gen.lt. Alexandru Dănescu a fost eliberat din funcția de director al DIE, pe care o îndeplinise doar câteva luni (iunie–octombrie 1978), după destituirea generalului Nicolae Doicaru. Romus Dima a fost reîncadrat în Departamentul Securității Statului (DSS) începând cu 1 septembrie 1978 și numit, printr-un decret prezidențial din 4 septembrie 1978, în funcția de secretar de stat în Ministerul de Interne. Conform indicației lui Ceaușescu, Emil Bobu, șeful Secției Cadre a Comitetului Central (CC) al PCR, a propus la 27 septembrie 1978 unele mutări de cadre în conducerea Ministerului de Interne: eliberarea gen.lt. Nicolae Pleșiță din funcția de prim adjunct al ministrului și numirea lui în funcția de comandant al Școlii militare de ofițeri activi a Ministerului de Interne, eliberarea lui Romus Dima din funcția de secretar de stat și numirea sa în funcția de adjunct al ministrului și șef al Centrului de informații externe și eliberarea gen.mr. Gheorghe Zagoneanu din funcția de șef al Inspectoratului județean Galați al Ministerului de Interne și numirea lui în funcția de secretar de stat la Ministerul de Interne, iar secretarii CC al PCR, care au fost consultați în această privință, au fost de acord. În urma aprobării notei cu propuneri, Dima a fost eliberat din funcția de secretar de stat în Ministerul de Interne în 29 septembrie 1978, după mai puțin de o lună, și numit în funcția de adjunct al ministrului de interne.
Păstrându-și în continuare atribuțiile de adjunct al ministrului de interne, Romus Dima a fost numit la 15 octombrie 1978 în funcția de șef al Centrului de Informații Externe, ca urmare a lipsei de încredere a lui Nicolae Ceaușescu în personalul militar în urma fugii în Occident a generalului Pacepa și a credinței sale că doar activiștii civili de partid ar putea reorganiza direcțiile Securității. Spre deosebire de conducătorii anteriori ai serviciului român de spionaj din perioada regimului comunist, care fuseseră fie vechi activiști politici din perioada clandestinității, colaboratori ai serviciilor sovietice (Serghei Nicolau, Vasile Vâlcu, Mihai Gavriliuc), fie ofițeri de informații formați în primii ani de după înființarea Securității (Nicolae Doicaru, Ion Mihai Pacepa), el provenea dintre cadrele noi ale Partidului Comunist și era, în opinia istoricului Florian Banu (cercetător la CNSAS), un „activist de partid fără nicio treabă cu spionajul, care, mai demult, chiar se declarase incapabil de o astfel de muncă”. Romus Dima s-a ocupat, în această calitate, cu anchetarea cazului Pacepa și înlocuirea structurii operative a DIE și a condus Centrul de Informații Externe până în 1 septembrie 1980 (cf. altei surse, doar până în mai 1980), când a fost înlocuit cu generalul Nicolae Pleșiță.
Concluziile cercetării cazului Pacepa au fost prezentate de Romus Dima într-o ședință din decembrie 1978 a conducerii Ministerului de Interne, în care a acuzat fosta conducere a Departamentului de Informații Externe de neîndeplinirea sarcinilor de bază prin neglijarea activităților informative și implicarea în activități de comerț exterior, de încălcarea gravă a secretului profesional, de stimularea și tolerarea corupției, de îmbogățire personală pe căi ilicite, de promovarea unor „cadre lipsite de conștiință revoluționară” și de dezinformarea organelor superioare de conducere a PCR și l-a descris pe generalul Pacepa ca un „element descompus, dornic de înavuțire, carierist și dușmănos, fără cele mai elementare simțăminte omenești, avid după funcții, intrigant și cosmopolit, dominat de dorința de căpătuială”. Referitor la perioada în care Dima a condus DIE, generalul Pleșiță afirma că: „...În locul lui (al generalului Dănescu – n.n.) a venit un secretar de partid, unu' Dima, zbir comunist, care habar n-avea de munca de securitate, dar avea nas bun, simțea murdăria de la o poștă. Și oamenii, mai de frică, l-au informat pe Dima ce se întâmpla în «bucătăria DIE»: corupție, mâna-n pungă, deturnări, minciuni. Totul s-a făcut pe ilegalități, deturnare de fonduri, ciubucăraie. Cel puțin așa a reieșit din ancheta internă făcută după fuga generalului (Ion Mihai Pacepa – n.n.), pe linie de contrainformații.”.
Numirea activistului de partid Romus Dima, care avea scopul să determine reconstruirea activității de informații externe în conformitate cu linia politică a PCR, a reprezentat însă o lovitură puternică adusă acestei structuri „din cauza nepriceperii și a tot felul de ingerințe externe”. Potrivit generalului Pleșiță, schimbările impuse de Nicolae Ceaușescu și măsurile stabilite de comisia de anchetă condusă de Tudor Postelnicu (ministru secretar de stat la Ministerul de Interne, șef al Departamentului Securității Statului) au provocat spionajului românesc pagube mai mari decât cele survenite în urma defectării lui Pacepa. O opinie similară a fost exprimată, de asemenea, de publicistul și istoricul Mihai Pelin, care considera că „prin teama de scaun și indecizia sa cronică, prin zăpăceala pe care a introdus-o în aparat, ca urmare a lipsei totale de profesionalism, Romus Dima a produs spionajului românesc din epocă mult mai multe daune decât dezertarea lui Ion Mihai Pacepa”. Romus Dima a îndeplinit funcția de adjunct al ministrului de interne pentru probleme de servicii și înzestrare materială și tehnică de luptă timp de aproape 10 ani, până în 4 iunie 1988. A fost trecut în rezervă în cursul anului 1988.
Marginalizare