miniatura|Radu Beligan in "Egoistul" la TNB, 15.05.2005 Radu Beligan (n. 14 decembrie 1918, Galbeni (Filipești), Bacău – d. 20 iulie 2016, București) a fost un actor român, cu o bogată activitate în teatru, film, televiziune și radio. Pe linie maternă este grec de origine,Radu Beligan:, 12 ianuarie 2009, Marius Tucă, Jurnalul Național, accesat la 5 ianuarie 2014 pe linie paternă, fiind urmaș al unuia dintre frații lui Ion Creangă.La Mulți Ani, maestre! La Mulți Ani, Radu Beligan!, 14 decembrie 2012, Gândul.info, accesat 31 ianuarie 2016 A fost ales membru de onoare al Academiei Române în 2004. În data de 27 martie 2011 a primit o stea pe Walk of Fame București. Pe 15 decembrie 2013 a fost inclus în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai longeviv actor aflat în activitate pe scena unui teatru.Radu Beligan, la primirea certificatului Guinness World Records: Sunt rezultatul iubirii pe care publicul mi-a arătat-o. Îi datorez totul - FOTO, 16 decembrie 2013, Dorina Calin, Mediafax, accesat la 5 ianuarie 2014VIDEO Radu Beligan a primit certificatul de intrare în Cartea Recordurilor de la Cătălin Măruță, pe scena Teatrului Național, 16 decembrie 2013, Corina Zorzor, Adevărul, accesat la 5 ianuarie 2014Radu Beligan, in Cartea Recordurilor ca cel mai longeviv actor din lume., protv.md
Radu Beligan a intrat în PMR în 1959. Radu Beligan a fost în perioada 1969-1989 membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, precum și deputat al Marii Adunări Naționale între anii 1961 - 1975.Exclusiv | Conform Securității, Radu Beligan a desființat, în 1982, piesa «O scrisoare pierdută», regizată de Liviu Ciulei, pe motiv că acesta plecase din țară: "O crimă pentru actul cultural", 29 octombrie 2011, Libertatea, accesat la 5 ianuarie 2014Toponimii teatrale , 10 august 2016, Mircea Kivu, România liberă, accesat la 15 august 2016
Biografie A urmat studiile primare în comuna natală iar în 1929 a absolvit Școala de Băieți (actuală Școala „Al.I. Cuza”, fostă nr. 19) din Bacău. A intrat primul la Liceul internat „Costache Negruzzi” din Iași (pe care l-a absolvit în 1937 ca șef de promoție).
La 10 ani a început să traducă piese de teatru din „Le Petit Illustration” la Iași, jucând pe scena școlii din clasa a II-a până într-a VII-a secundară. În perioada 1937-1938 a studiat Dreptul și Filosofia la București folosind bursa oferită de facultate pentru a-și plăti taxele la Conservator. În acea perioadă visa să ajungă actor de dramă „În primul și unicul an de Conservator jucam dramă și nici prin cap nu-mi trecea că voi juca vreodată comedie”. La sfârșitul primului an de Conservator, este chemat, printr-o telegramă, de dramaturgul, regizorul și directorul de companie teatrală Victor Ion Popa (la București) „Veniți neapărat București duminică dimineață. Angajament” ceea ce face ca primul an de Conservator să fie și ultimul. În 1938, la vârsta de 20 ani, a debutat pe scena Teatrului „Muncă și lumină” din București în piesa „Crimă și pedeapsă” după Dostoievski, în regia lui Mihai Zirra, după care, până în 1947 a jucat în teatrele particulare ale timpului ca actor de comedie, nu de dramă, așa cum își dorise. În 1943 a debutat în cinematografie cu rolul lui Rică Venturiano din pelicula „O noapte furtunoasa”, în regia lui Jean Georgescu iar ultimul său rol în film a fost cel din pelicula „După-amiaza unui torționar”, în regia lui Lucian Pintilie, în anul 2001. În 1948 a fost angajat la Teatrul Național „I.L. Caragiale” de către directorul Zaharia Stancu iar în 1961 a întemeiat Teatrul de Comedie din București. Din 1969 până în preajma Revoluției a fost directorul Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București, sub direcția căruia, în 1973, s-a inaugurat clădirea noului Teatru Național. În 1965 a fost ales vicepreședinte al Institutului Internațional de Teatru iar din 1971 președinte al aceluiași înalt for artistic (reales în 1973 și 1975). Ca regizor a debutat la 23 ianuarie 1959, pe scena Teatrului Național „I. L. Caragiale”, cu o piesă tradusă de el, „Sălbaticii” de Serghei Mihalkov.
Cu un „devotamentul total” față de Teatru, a fost actor de teatru și film (cu sufletul împărțit între comic și tragic), regizor, director de colective dramatice, cronicar și comentator al vieții teatrale, profesor de artă dramatică și lider al unor foruri internaționale de teatru. Radu Beligan a interpretat - în peste șapte decenii - roluri celebre, cum ar fi caractere ale dramaturgilor literaturii române: Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Camil Petrescu, Tudor Mușatescu, Mircea Ștefănescu, Victor Ion Popa, Victor Eftimiu, Mihail Sebastian, Aurel Baranga, Alexandru Mirodan și universale: William Shakespeare, Carlo Goldoni, Nicolai Vasilievici Gogol, Anton Cehov, George Bernard Shaw, Maxim Gorki, Albert Camus, Jules Romain, Eugen Ionescu, Jean Anouilh, Friedrich Dürrenmatt, Edward Albee, Peter Shaffer, Patrick Süskind, Neil Simon, Umberto Eco.
A fost unul dintre discipolii actriței Lucia Sturdza Bulandra și al scriitorului Eugen Ionescu. Beligan este privit în general ca unul dintre numele majore ale teatrului românesc, cu un repertoriu complex, clasic și modern. A jucat alături de actori importanți, cu reprezentații atât în țară cât și în străinătate.
În data de 27 martie 2011 a primit o stea pe Walk of Fame București. Pe 15 decembrie 2013 a fost inclus în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena unui teatru.
I-a fost decernat titlul de Cetățean de Onoare și al comunei natale, Filipești, iar Casa de Cultură din localitate a primit numele „Radu Beligan”.
Roluri în teatru
Teatrul Național din București: Leon Saint Pe - „Egoistul" de Jean Anouilh, regie proprie, 2004 Ianke - „Take, Ianke și Cadâr" de Victor Ion Popa, regia Grigore Gonța, 2001 Guglielmo - „Numele trandafirului" de Umberto Eco, regia Grigore Gonța, 1998 Actorul - „Azilul de noapte" de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1998 Bătrânul - „Cotletele" de Bertrand Blier, regia Gelu Colceag, 1998 Kondilas - „Moștenirea" de Titus Popovici, regia Horea Popescu, Mihai Manolescu, 1989 „Contrabasul" (one man show) de Patrick Suskind, regia Grigore Gonța, 1987 Herb Tucker - „Poveste din Hollywood" de Neil Simon, regia Grigore Gonța, 1984 și 1994 Spirache - „Titanic-Vals" de Tudor Mușatescu, regia Mihai Berechet, 1983 Domenico - „Filumena Marturano" de Eduardo De Fillippo, regia Anca Ovanez Doroșenco, 1981 Chereea - „Caligula" de Albert Camus, regia Horea Popescu, 1980 Romulus - „Romulus cel Mare" de Friedrich Dürrenmatt, regia Sanda Manu, 1977 Richard al III-lea - „Richard al III-lea” de William Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976 Autorul dramatic - „Viața unei femei" autor și regia Aurel Baranga, 1976 Robespierre - „Danton" de Camil Petrescu, regia Horea Popescu, 1974 Mel - „Prizonierul din Manhattan" de Neil Simon, regia Mihai Berechet, 1973 Mayer Bayer - „Simfonia patetică" de Aurel Baranga, regia Aurel Baranga, 1973 Ștefan Valeriu - „Jocul de-a vacanța" de Mihail Sebastian, regia Mihai Berechet, 1971 George - „Cui i-e frică de Virginia Woolf?" de Edward Albee, regia Michel Făgădău, 1970 Eduard Forțian - „În valea cucului" de Mihai Beniuc, regia Sică Alexandrescu, 1959 C.N. Mollin - „Anii negri" de Aurel Baranga, regia Sică Alexandrescu, 1958 Iacob Bardin - „Dușmanii" de Maxim Gorki, regia Alexandru Finți, 1958 Horace, Frederic - „Invitație la castel" de Jean Anouilh, regia Sică Alexandrescu, 1958 Trinculo - „Furtuna" de William Shakespeare, regia Moni Ghelerter, 1958 Filipetto - „Bădăranii" de Carlo Goldoni, regia Sică Alexandrescu, 1957 Alexandru - „Rețeta fericirii sau despre ceea ce nu se vorbește" de Aurel Baranga, regia Marietta Sadova, 1957 Profesorul - „Steaua fără nume" de Mihail Sebastian, regia Sică Alexandrescu, 1956 Cerchez - „Ziariștii" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, 1956 Agamemnon Dandanache - „O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, 1956 Dr. Smil - „Apus de soare" de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Marietta Sadova, Mihail Zirra, 1956 și 1973 Poludin - „O chestiune personală" de Alexandr Stein, regia Sică Alexandrescu, 1955 Stepa - „Platon Krecet" de Alexandr Korneiciuk, regia Alexandru Finți, 1954 Mircea Cavafu - „Mielul turbat" de Aurel Baranga, regia Sică Alexandrescu, 1954 Mitică - „Matei Millo" de Mircea Ștefănescu, regia Sică Alexandrescu, 1953 Voicu - „Ultima oră" de Mihail Sebastian, regia Moni Ghelerter, 1953 Hlestakov - „Revizorul" de Nikolai Vasilievici Gogol, regia Sică Alexandrescu, 1952 „Momente" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, 1952 Catindatul - „D`ale carnavalului" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, (Sala Studio), 1951 Tuzenbach - „Trei surori" de A.P. Cehov, regia Moni Ghelerter, (Sala Comedia), 1950 Victor Dumitrescu - „Iarba rea" de Aurel Baranga, regia Sică Alexandrescu, 1949 Rică Venturiano - „O noapte furtunoasă" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, (Sala Comedia), 1949 Agamiță Dandanache - „O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, (Sala Comedia), 1948 Studentul - „Confruntarea" de Tur și Lev Seinin, regia Moni Ghelerter, (Sala Studio), 1948 Romeo - „Romeo și Julieta, actul 6", „Între filologi", „Cine răspunde?" de D.D. Pătrășcanu, regia N.Gh. Kirilov, 1945
Teatrul Odeon: Talleyrand - „Supeul" de Jean Claude Brinsville, regia Florentina Enache, 1997 Antonio Salieri - „Amadeus" de Peter Schaffer, regia Dinu Cernescu, 1982 „Helen, Tommy și Joe" de James Thurber și Elliot Nugent, regia Marietta Sadova, 1948
Teatrul Evreiesc de Stat: Wille Clark - „Băieții de aur" de Neil Simon, regia Ion Lucian, 1997
Teatrul Național din Craiova: Zeus - „Danaidele" după Eschil, regia Silviu Purcărete, 1995 George - „Cui i-e frică de Virginia Woolf?" de Edward Albee, regia Mircea Cornișteanu, 1990
Teatrul Lucia Sturdza Bulandra din București: Don - „Transplantarea inimii necunoscute" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, 1969
Teatrul de Comedie: 1961 - 1968 Berenger - „Ucigaș fără simbrie" de Eugene Ionesco, regia Lucian Giurchescu Chitlaru - „Opinia publică" de Aurel Baranga, regia Mihai Berechet Cirivis - „Capul de rățoi" de George Ciprian, regia David Esrig Berenger - „ Rinocerii" de Eugene Ionesco, regia Lucian Giurchescu Gore, Șeful - „Șeful sectorului suflete" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter Jurații - „Procesul domnului Caragiale" de Mircea Ștefănescu, regia David Esrig Cheryl - „Celebrul 702" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter
Teatrul Tineretului: Doctorul - „Un flăcău din orașul nostru" de Konstantin Simonov, regia Vlad Mugur, 1952
Teatrul Alhambra: 1943 - 1949 „Rușinea familiei" de Mircea Ștefănescu, după Ronald Harwood, regia Ion Talianu „Steaua fără nume" de Mihail Sebastian, regia Soare Z. Soare „Nu mai beau" de Gaston de Caillavet și Robert de Flers, regia Soare Z. Soare „Pensiunea dragostei" de Alexandru Kirițescu, regia Soare Z. Soare „Sărmanul Jonathan" de Karl Milloker
Compania Radu Beligan: 1947 - 1948 „Clasa a 8-a B" de Roger Ferdinand, regia Ionel Țăranu „Rușinea familiei" de Mircea Ștefănescu, după Ronald Harwood, regia Ion Talianu
Teatrul Comedia: 1945 - 1947 „Primăvara a venit" de John van Druten, regia Sică Alexandrescu „Racheta spre lună" de Clifford Odets, regia Marietta Sadova „Vis de secătură" de Mircea Ștefănescu, regia W. Siegfried „O femeie răpită" de Louis Verneuil, regia Sică Alexandrescu „Knock" de Jules Romaine, regia Sică Alexandrescu „Sărută-mă imediat" de Tudor Mușatescu și V. Timuș, după Janos Vaszari, regia Ion Talianu „Unul cu bani" de George S. Kaufman, regia Sică Alexandrescu „Am visat paradisul" de Guido Cantini, regia Sică Alexandrescu „Medicul în dilemă" de George Bernard Shaw, regia Sică Alexandrescu
Teatrul Nostru: 1946 - 1947 „Viața începe mâine" de Marc Gilbert Sauvajon, regia Val Mugur
Teatrul Municipal: 1944 - 1945