Autun

Autun este o comună franceză situată în departamentul Saône-et-Loire, în regiunea Bourgogne-Franche-Comté.

Fondată de romani sub numele de Augustodunum, soră și rivală a Romei la începutul domniei împăratului Augustus, capitală galo-romană a eduilor în locul Bibracte, episcopie încă din Antichitate, Autun a fost, până la sfârșitul secolului al XV-lea, un oraș prosper și un centru cultural influent, în ciuda jafurilor și invaziilor. Pionieră a revoluției industriale în secolul al XIX-lea prin exploatarea timpurie a șistului bituminos și a fluorinei, Autun a cunoscut în secolul al XX-lea un nou avânt economic, devenind sediul mai multor companii internaționale (Dim, Nexans) și găzduind unul dintre cele șase licee militare franceze. Orașul păstrează din trecutul său antic și medieval un patrimoniu bogat, ceea ce îl face unul dintre cele mai importante situri turistice din inima Burgundiei.

Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]

Orașul se sprijină pe marginea sudică a unei depresiuni numite bazinul Autun, formată în Permian, care include stratotipul Asselian și alcătuiește regiunea Autunois. La nord este înconjurat de pășuni, la vest de masivul Morvan, iar la sud de păduri de foioase (pădurea Planoise) ce acoperă un platou de gresie.

Comune limitrofe

Geologie Zăcământul de șist bituminos de la Autun a dat numele său perioadei geologice în care s-a format: Autunianul, care se întinde între acum 299 și 285 de milioane de ani. A fost exploatat industrial în zonă între 1824 și 1957, în special în mina Télots.

Hidrografie Ternin , afluent al Arroux , care la rândul său este afluent al Loarei, traversează o parte a aglomerației; La Celle, pârâu care se varsă în Arroux în aval de Autun, ale cărui ape sunt parțial deviate pentru a alimenta orașul; Numeroase pâraie și izvoare în interiorul orașului, printre care pârâul Mugne sau pârâul Tăbăcăriilor, care se varsă în Arroux în aval de podul Saint-Andoche; Pârâul Zânei (La Fée), care izvorăște de pe platoul Planoise, fiind alimentat în apropierea podului Saint-Pierre de pârâul Crucii Castanilor (La Croix des Châtaigniers), care la rândul său se varsă mai jos de Pont-l'Évêque în acest pârâu; Acaron, care izvorăște din înălțimile Montjeu și se varsă în Arroux la poalele incintei, sub zidurile cazărmii Changarnier; Saint-Pierre, pârâu format prin unirea pâraielor Chapelle și Papeterie.

Climă În 2010, clima comunei era de tip oceanic alterat, conform unui studiu realizat de Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS), bazat pe o serie de date acoperind perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climatului din Franța metropolitană, în care comuna este în continuare clasificată cu un climat oceanic alterat și situată în regiunea climatică Lorena, platoul Langres, Morvan, caracterizată prin ierni aspre (1,5 °C), vânturi moderate și ceață frecventă în toamnă și iarnă .

Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 10,5 °C, cu o amplitudine termică anuală de 16,6 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 1 061 mm, cu 12,1 zile de precipitații în ianuarie și 7,6 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comună este de 10,7 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 857,2 mm .

Parametrii climatici ai comunei au fost estimați pentru mijlocul secolului (2041-2070) conform diferitelor scenarii de emisie de gaze cu efect de seră, bazate pe noile proiecții climatice de referință DRIAS-2020 . Aceștia pot fi consultați pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022 .

Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Autun este categorisit drept centru urban intermediar, conform noii grile comunale de densitate cu șapte niveluri definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Face parte din unitatea urbană Autun, o unitate urbană monocelulară care constituie un oraș izolat . De asemenea, comuna face parte din zona metropolitană Autun, al cărei centru este. Această zonă, care reunește 42 de comune, este clasificată în categoriile zonelor cu mai puțin de 50.000 de locuitori .

Utilizarea terenurilor Utilizarea terenurilor în comună, conform bazei de date europene privind ocuparea biogeofizică a solurilor Corine Land Cover (CLC), se caracterizează prin predominanța teritoriilor agricole (43,1 % în 2018), în scădere față de 1990 (44,5 %). Distribuția detaliată în 2018 este următoarea: păduri (41,7 %), pășuni (28,7 %), zone agricole heterogene (11 %), zone urbanizate (7,4 %), zone industriale sau comerciale și rețele de comunicații (3,6 %), terenuri arabile (3,4 %), spații verzi artificializate, neagricole (2,9 %), medii cu vegetație arbustivă și/sau ierboasă (0,7 %), ape continentale (0,7 %) . Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent) .

thumb|500px|centre|Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).

Toponimie Înainte de formarea orașului Augustodunum în jurul anului 10 î.Hr., localitatea era atestată sub numele de Haedui, iar în 50 î.Hr. sub forma civitas Haeduae. Prima mențiune a orașului galo-roman provine de la Tacit în anul 115. În secolul al VI-lea, Gregor de Tours menționează Agustidunum și Monasterium Agusthidunensis. În secolele următoare sunt atestate diverse forme ale numelui: Augustodunensium urbis în 850, Infra castrum Augustidunum seu infra Haeduam civitatem în 861, In latere Aeduae civitatis în 900, Urbem Augustudunum în 921, Apud Eduam și Sedis Ostudunensis în 972, Urbem Eduorum în 1096, Infra civitatem Eduensem în 1198.

Începând cu secolul al XIII-lea, formele atestate se apropie de denumirea actuală: Ostum în 1254, Ostun în 1259, Ostuun în 1261, Hostun în 1273, Osteun în 1294, Otthun în 1376, Othun în 1380, Ostung în 1475, Austun în 1565, Authun în 1666, iar în cele din urmă Autun în 1666 și 1783.

Numele antic al orașului Augustodunum este format din numele împăratului Augustus, asociat cu elementul celtic -dunon, care înseamnă „fortăreață”, formând astfel expresia „fortăreața lui August”.

Istorie Autun a păstrat numeroase vestigii antice și medievale. Orașul a fost una dintre capitalele creștine ale lumii romane.

Augustodunum, oraș roman

Orașul Autun a fost fondat în timpul domniei împăratului roman Octavianus Augustus (27 î.Hr. – 14 d.Hr.). Numele său antic, Augustodunum, înseamnă „fortăreața lui August”. Augustus dorea să creeze un mare oraș în Galia, care să reflecte puterea Romei. Astfel, Augustodunum a fost înzestrat cu monumente care îi conferă și astăzi renumele.

Orașul se echipează rapid: un zid de incintă cu o lungime de aproximativ 6 km, care închidea o suprafață de 200 ha​, prevăzut cu numeroase turnuri. Acesta era străbătut de patru porți — dintre care două, porțile Saint-André și Arroux, s-au păstrat — situate la capetele celor două străzi principale, care se intersectau în unghi drept (cardo maximus și decumanus maximus). un teatru roman, cu un diametru de 148 de metri, care putea găzdui până la 20.000 de persoane, fiind cel mai mare ca capacitate din partea occidentală a Imperiului Roman; un amfiteatru, astăzi dispărut, cu dimensiuni de 154 metri pe 130, situat la aproximativ cincizeci de metri de teatru; templul gallo-roman numit „al lui Ianus”, situat în afara zidurilor de incintă, care face parte din vastul sanctuar suburban de la La Genetoye, descoperit în 1976. Acest templu a fost atribuit în mod eronat divinității romane Janus, iar arheologii nu știu încă ce zeitate era venerată aici. Pe o placă explicativă instalată în fața clădirii se poate citi:

teatrul de la Haut-du-Verger, situat la 150 de metri nord-vest de templul numit „al lui Ianus”, ale cărui structuri nu sunt vizibile la suprafață, fiind descoperit în 1976 prin prospecțiuni aeriene realizate de René Goguey, în urma marii secete. Acesta face parte din sanctuarul suburban de la La Genetoye, un vast complex monumental care se întinde pe aproximativ 45 de hectare, la confluența râurilor Arroux și Ternin. Săpăturile din 1977 au scos la iveală zidurile curbe și radiale ale unei cavea de formă semicirculară, construită pe fundațiile unei clădiri anterioare de mare importanță. Având un diametru de 117 metri, teatrul a fost inițial atribuit categoriei teatrelor gallo-romane asociate templelor. Cu toate acestea, anumite particularități ale gradenelor sale exclud teatrul de la Haut-du-Verger din grupul teatrelor romane clasice din punct de vedere arhitectural. piramida de la Couhard, care se înalță în apropierea vechii necropole numite „Champ des Urnes” și care, conform tradiției, ar fi, printre alte ipoteze, mormântul druidului edu Diviciacos, prieten al lui Cicero și al lui Cezar, sau al unui fost vergobret. Totuși, destinația sa exactă, fie ca mormânt, fie ca cenotaf, a stârnit numeroase întrebări​{citat carte |last=Rosny |first=Joseph |title=Histoire de la ville d'Autun, connue autrefois sous le nom de Bibracte, capitale de la république des Éduens |year=1802 |publisher=Dejussieu |location=Autun |limbă=fr}}.

Crearea orașului Autun a atras populațiile din împrejurimi, în special locuitorii din Bibracte​, oppidumul edu, mai greu accesibil, care a căzut treptat în uitare.

Autun a fost renumit pentru școala sa de retorică, ai cărei primi reprezentanți care au adus cultura literară la Trier au fost panegiriștii, profesori de retorică provenind din școlile din Autun, Bordeaux, Roma și chiar Trier. Dintre discursurile redactate între anii 197 și 312, cinci au fost compuse la Autun​. Încă din anul 107, această școală de filosofie și retorică din Autun atrăgea studenți din întregul Imperiu. Un poem de 148 de hexametri a fost scris de un retor din celebra școală de retorică ce înflorea la Autun în vremea lui Constantin.

Capturată de Julius Sacrovir în anul 21, Autun a fost centrul revoltei conduse de acest gal și de Julius Florus. Învins de legiunile trimise pentru a restabili ordinea, Julius Sacrovir s-a sinucis în una dintre vilele sale din apropierea orașului.

În secolul al III-lea, Autun a fost asediată timp de șapte luni, capturată și distrusă de uzurpatorul Victorinus în anul 270, fiind reconstruită în secolul următor de Constantin. În anul 356, orașul a fost din nou asediat de alamani, dar a fost eliberat în același an de Iulian, care i-a pus pe fugă.

La începutul anului 2010, în timpul construcției unor locuințe în apropierea porții Arroux, lucrările au dus la descoperirea unui cartier antic, precum și a peste 100.000 de monede din bronz datând din secolul al III-lea.

Evul mediu

Léger (născut în jurul anului 616 – mort în 678) a fost episcop de Autun. A fost torturat la Lucheux (Somme) din ordinul majordomului palatului, Ébroïn, care ulterior a ordonat asasinarea sa. În jurul anului 670, el a prezidat al doilea conciliu de la Autun (după cel din 599, convocat de episcopul Syagre).

Invazii Se presupune că orașul a fost jefuit de sarazinii generalului Ambiza pe 22 august 725 sau 731, în funcție de surse. Canonicul Marilier menționează chiar un raid „vandal” în 725, urmat de unul sarazin în 731. Aceste ipoteze se bazează însă pe surse slabe, târzii și uneori fanteziste.