Consensul (din = acord) semnifică acordul la care ajung oamenii− de regulă în cadrul unui grup sau într-o comunitate − cu privire la o anumită tematică fără contradicție ascunsă sau fățișă. Este o înțelegere, o identitate de păreri.Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, termenul „Consens”. Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2016, p. 243. Consensul este o caracteristică a relațiilor de cooperare și interdependență, desemnând un raport între cunoștințe care indică aceeași direcție de interpretare, aceeași concluzie.
Avantajul consensului este acela că încurajează eforturile de a găsi decizia acceptată de către toți. Principalele dezavantaje includ cererile de alocare a unei perioade de timp mai mare și mai multe runde de negocieri, pentru a dezvolta o decizie în consens, dar apare tendința ca acordurile finale să folosească un limbaj ambiguu asupra părților contencioase.
Terminologie Cuvântul consens provine din cuvintele latine cum - "cu" sau "împreună" și sentire - "a gândi" sau "a simți". Ca metodă de luare a deciziilor, consensul tinde să fie: Inclusive. La luarea unei decizii prin consens, ar trebui implicați toți participanții la un caz comun. În comun. Consensul presupune participarea activă a tuturor factorilor de decizie; Comune. Participanții la un proces eficient de luare a deciziilor prin consens ar trebui să încerce să ajungă la cea mai bună soluție posibilă pentru grup și pentru toți membrii săi și să nu apere avizul majorității, adesea în detrimentul unei minorități. Echitabile. Toți membrii unui grup de luare a deciziilor de consens ar trebui să încerce, pe cât posibil, să aducă o contribuție egală la proces. Toți participanții au aceeași ocazie să facă o propunere, să o completeze, să o pedepsească sau să o blocheze. Căutarea unei soluții. Participanții la un proces eficient de luare a deciziilor, prin consens, depun eforturi pentru o soluție eficientă acceptabilă pentru toți; folosesc metode de compromis și alte metode pentru a evita sau rezolva problema punctelor de vedere exclusive în comunitate.
Consens, în psihologie În psihologie, consensul este o unitate de orientare între sentimentele sau gândurile unei persoane sau un acord general în gânduri și sentimente la un grup social.Paul Popescu-Neveanu, Dicționar de psihologie, termenul „Consens”. Editura Albatros, București, 1978, p. 135. R. Park și E. Borgess interpretează obiceiurile, opinia publică, idealurile ca exprimând un consens. Note
Legături externe Scientific consensus has gotten a bad reputation—and it doesn’t deserve it, 4 September 2014, John Timmer, Ars Technica
Vezi și Inteligență colectivă Democrație consensuală Nonviolență Tirania majorității Unanimitate
Categorie:Etică