Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 (prescurtat IRRD) este o instituție înființată prin Legea 556/2004 cu scopul de a cerceta istoria revoluției române din 1989Planul secret al lui Tismăneanu: Ion Iliescu, fără institut, 24 iunie 2010, evz.ro, accesat la 20 mai 2011. IRRD a fost propus spre desființare în iunie 2021, după ce Senatul a adoptat inițiativa partidelor PNL și USR-PLUS de desființare a acesteia.
Conducere thumb|upright|Ion Iliescu, primul președinte IRRD
Conform Legii 556/2004 Legea 556 din 2004 conducerea IRRD este asigurată de un "Colegiu Național" alcătuit din personalități reprezentative ale revoluției române. Numirea membrilor Colegiului Național se face de către președintele României. Cum în momentul înființării IRRD președintele României era Ion Iliescu acesta a numit, prin Decretul 1151 din 14 decembrie 2004Monitorul Oficial nr. 1224 din 20 decembrie 2004 toți membrii Colegiului Național, format din 25 de persoane, și anume: Petrică Balint, Sergiu Chiriacescu, Emilian Vasile Cutean, Iosif Dan, Emil Dumitrescu, Lorin Fortuna, Cazimir Ionescu, Claudiu Iordache, Eugenia Iorga, Mihai Ispas, Dumitru Mazilu, Alexandru Mironov, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Pastor, Romeo Raicu, Petre Roman, Adrian Sanda, Ioan Savu, Răzvan Theodorescu, Dan Toader, Doru Țigău, Viorel Vișan, Valentin Voicilă, Emil Vlădesan, Gelu Voican Voiculescu.
Legea nu prevede vreun termen pentru mandatul Colegiului Național, aceștia fiind numiți pe viață.
În prima ședință a Colegiului Național a fost ales în unanimitate președintele IRRD, în persoana lui Ion Iliescu, și directorul instituției, fostul revoluționar timișorean și deputat FSN Claudiu Iordache.
Colegiul Național a ales și Consiliul Științific al IRRD, organism alcătuit mai ales din istorici de profesie, avînd rolul de a supraveghea publicațiile care apar sub egida institutului. Din cadrul Consiliului Științific provine directorul adjunct al IRRD, acesta fiind, de la înființare pînă acum, istoricul Ioan Scurtu. Printre membrii Consiliului Științific mai fac parte, în 2007: Dan Berindei, Dinu C. Giurescu, Gheorghe Onișoru, Dumitru Mazilu.
Finanțare
Finanțarea IRRD este asigurată mai ales din bugetul de stat al României, ca un subcapitol al bugetului Senatului (art. 8 din Legea 556/2004). O parte relativ insignifiantă a veniturilor institutului o reprezintă veniturile proprii. În cadrul acestor venituri proprii s-au inclus, de pildă, subvenții acordate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor.
Pentru perioada 1 aprilie - 31 decembrie 2005 bugetul institutului a fost de 24,4 miliarde lei (vechi), incluzînd fond de salarii pentru 27 persoane. În 2006 bugetul institutului a fost de 33,8 miliarde lei conform ziarului "Evenimentul", respectiv 25,90 miliarde lei (din care 25,45 subvenție din bugetul statului) conform siteului Ministerului FinanțelorSitul Ministerului Finanțelor - vezi pag. 11. În 2007 bugetul IRRD a fost de 26,2 miliarde lei, din care 25,7 subvenții de la bugetSitul Ministerului Finanțelor - Bugetul Senatului pe 2007, vezi pag. 14 pentru bugetul IRRD
Pentru 2008 bugetul Institutului a fost de 1,8 milioane RON (18 miliarde lei vechi), în anul 2009 bugetul Institutului a fost de 1.583 mii lei, țn anul 2010 - 1.143 mii lei, în anul 2011 - 1.144 mii lei, în anul 2012 - 1.127 mii lei, în anul 2013 - 950 mii lei, în anul 2014 - 1.086 mii lei.
Prezentare
Dintre institutele de cercetare a istoriei contemporane, după 1990, nici unul nu și-a asumat sarcina de a realiza o cercetare științifică aprofundată dedicată Revoluției Române. Ca urmare, s-a impus necesitatea înființării Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 în anul 2004 având responsabilitatea studierii aprofundate și nepărtinitoare a evenimentelor Revoluției Române. În cea de-a doua jumătate a anului 1989, harta politică a Europei s-a schimbat radical. În numai câteva luni, regimurile totalitare s-au prăbușit, barierele ideologice au dispărut, iar calea spre unificarea continentului a fost deschisă. Revoluția Română – în acest context – a avut o notă distinctă, determinată de refuzul regimului Ceaușescu de a accepta schimbarea și de violența cu care a încercat să înăbușe acțiunea populară, precum și de radicalismul programului acesteia. Pentru cercetarea acestor evenimente pe baze științifice s-a impus crearea unui Institut, în care istorici, politologi, sociologi, arhiviști, alți specialiști, cât și participanți la revoluție să lucreze în baza unui program, să depisteze documente, mărturii și alte materiale privind anul 1989, să analizeze contextul internațional, să arhiveze informațiile și să le valorifice prin publicare și prin alte modalități, astfel încât revoluția română să fie bine cunoscută și înțeleasă și, astfel, să-și ocupe locul cuvenit în istoria României și în cea universală. O importantă direcție de cercetare vizează consecințele revoluției în plan politic, social, cultural, moral, modul în care programul acesteia s-a materializat de-a lungul anilor, situația cetățenilor în perioada de tranziție și în anii următori, locul și rolul țării noastre în viața internațională, cu deosebire în Europa. Prin valorificarea cercetărilor Institutului și prin reflecții asupra Revoluției și a urmărilor sale se pot oferi concluzii cu aplicabilitate practică, atât la nivelul elitelor, a guvernului, cât și al societății civile, al fiecărui cetățean în parte.
Pornind de la aceste necesități, la Președinția României a fost elaborat un proiect de lege, preluat de parlamentari, care l-au adoptat în ziua de 7 decembrie 2004. La 14 decembrie 2004 a apărut Legea privind înființarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 (Legea nr.556/2004) – vezi link, în care se preciza că acesta „ are ca obiect de activitate analiza științifică a premiselor, desfășurării și efectelor – în plan politic, economic și social – ale Revoluției Române din decembrie 1989, în scopul realizării unei imagini documentate, obiective și cuprinzătoare asupra acestui eveniment cardinal din istoria contemporană a țării noastre” (art. 2). În acest scop, Institutul achiziționează și arhivează documente, constituie o bibliotecă proprie, desfășoară o activitate științifică profesionistă. O componentă importantă a activității acestuia este comunicarea rezultatelor obținute, atât prin lucrări și studii, cât și prin organizarea unor manifestări științifice, la nivel local, național și internațional. Au fost stabilite prin lege structura organizatorică și modul de funcționare al IRRD. Organul deliberativ de conducere al Institutului este Colegiul Național, format din 25 de personalități reprezentative și recunoscute ale Revoluției Române din Decembrie 1989, cu mandat permanent, desemnate de Președintele României. Prin decret semnat de Ion Iliescu, președintele României, au fost numiți în calitate de membri ai Colegiului Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 următorii : Balint Petrică(Lugoj), Chiriacescu Sergiu (Brașov), Cuteanu Vasile Emilian (București), Dan Iosif (București), Dumitrescu Emil (București), Fortuna Lorin (Timișoara), Ionescu Cazimir (București), Iordache Claudiu (Timișoara), Ispas Mihail (București), Iorga Eugenia (București), Maziliu Dumitru(București), Mironov Alexandru (București), Nicolaescu Sergiu (București), Pastor Gheorghe (Cluj-Napoca), Roman Petre (București), Raicu Romeo (București), Sanda Adrian (Timișoara), Savu Ion (Timișoara), Theodorescu Răzvan (București), Toader Dan (Sibiu), Țigău Doru (Iași),Vișan Dorel (Cluj Napoca), Voicilă Valentin (Arad), Voiculescu Gelu Voican (București), Vlădesan Emil (Timișoara) Notă: Președintele IRRD și membrii Colegiului Național nu sunt remunerați.
IRRD este condus de un președinte ales de Colegiul Național dintre personalitățile care au avut un rol de primă mărime în desfășurarea Revoluției Române din Decembrie 1989” (art. 5, par. 1). În ședința sa inaugurală, din 15 decembrie 2004, Colegiul Național l-a ales pe Ion Iliescu în funcția de președinte. Potrivit legii, un Consiliu Științific, format din 21 de membri, asigură conținutul științific al activităților IRRD. În ziua de 15 decembrie, Colegiul Național a validat componența Consiliului Științific, în următoarea structură: Dan Berindei (Academia Română), Ion Agrigoroaiei (Universitatea „Al.I.Cuza” - Iași), Ion Alexandrescu (Universitatea „Dimitrie Cantemir” - București), Ioan Chiper (Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” - București), Marian Cojoc (Universitatea „Ovidius” -Constanța), Eugen Denize (Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” - București), Mihai Drăgănescu (Academia Română),Alexandru Duțu (Universitatea „Spiru Haret” - București), Mihai Iacobescu (Universitatea „Ștefan cel Mare”-Suceava), Miodrag Milin (Universitatea de Vest-Timișoara), Bogdan Murgescu (Universitatea București), Gheorghe Onișoru (Universitatea „Spiru Haret” - București), Traian Orban (Asociația „ Memorialul Revoluției 16-22 decembrie 1989”- Timișoara), Alexandru Oșca (Serviciul Arhive și Documentare Militară - București), Vladimir Pasti (Școala Națională pentru Studii Politice și Administrative - București), Vasile Pușcaș (Universitatea „Babeș-Bolyai”–Cluj-Napoca), Mihai Retegan (Universitatea București), Constantin Sava (Senatul României), Ioan Scurtu (Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” - București), Ioan Talpeș (Școala Națională pentru Studii Politice și Administrative - București) Notă: În intervalul 2004-2014 Consiliul Științific și-a schimbat componența de mai multe ori.
Consiliul Științific a fost alcătuit din personalități de marcă ale științei istorice, în frunte cu Dan Berindei, președintele Secției de Științe Istorice și Arheologie a Academiei Române, care a devenit președintele Consiliului Științific al IRRD. În aceeași ședință din 15 decembrie 2004 au fost alese organele executive, respectiv directorul general, în persoana lui Claudiu Iordache și directorul general adjunct, prof. univ. dr. Ioan Scurtu. Atribuțiile acestora au fost stabilite în articolul 5 al legii menționate. De asemenea, prin lege s-a stabilit că Institutul va avea un număr maxim de 25 de persoane salarizate (exclusiv directorul general și directorul general adjunct). Structura organizatorică, atribuțiile personalului și regulamentul de funcționare ale Institutului s-au aprobat de Colegiul Național.
Potrivit legii, finanțarea IRRD este asigurată de la stat prin bugetul Senatului României și din venituri proprii. Spațiul și mijloacele necesare organizării și funcționării Institutului sunt asigurate de Administrația Protocolului de Stat. După șapte luni de la înființare, Sediul Institutului a fost amenajat în clădirea din Str. C.A. Rosetti nr. 33. După aprobarea legii și numirea organelor de conducere a urmat o perioadă complexă pentru obținerea resurselor bugetare, angajarea personalului, stabilirea fișei postului pentru fiecare persoană în parte, adoptarea regulamentului de funcționare, elaborarea programului de cercetare științifică și modalităților concrete de valorificare a studiilor și lucrărilor elaborate.
Colegiul Național
Ședința inaugurală a Colegiului Național s-a desfășurat în ziua de 15 decembrie 2004, la Senatul României. Cu acest prilej, domnul Ion Iliescu a fost ales președintele IRRD. Domnul Claudiu Iordache a fost numit director general, iar domnul prof. univ. dr. Ioan Scurtu a fost desemnat director general adjunct. El a fost urmat în funcție de prof. Ion Calafeteanu, in ianuarie 2010. În urma consultărilor cu Academia Română și cu Ministerul Educației și Cercetării a fost stabilită componența Consiliului Științific al IRRD. În aceeași zi, membrii Colegiului Național au participat la punerea pietrei de temelie a Ansamblului monumental “Glorie Eternă Eroilor și Revoluției Române din Decembrie 1989” din Piața Revoluției, din Capitală (în fața fostului sediu al CC al PCR), apoi au luat parte la simpozionul “15 ani de la Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989” – prima manifestare organizată de IRRD – desfășurat la Parlamentul României.