Biarritz (în , în ) este o comună franceză, situată în departamentul Pyrénées-Atlantiques, în regiunea Nouvelle-Aquitaine, în sud-vestul Franței. Mărginită de Oceanul Atlantic, orașul are o fațadă maritimă lungă de 4 kilometri, în adâncitura golfului Biscaya, la mai puțin de 25 de kilometri de granița cu Spania.
Localitatea a rezultat din unirea a două centre vechi: unul axat pe agricultură și celălalt orientat către activități maritime. Inițial un port de pescuit la balene, localitatea a cunoscut o transformare economică în secolul al XIX-lea odată cu apariția stațiunilor balneare. Napoleon al III-lea și împărăteasa Eugenie au transformat-o într-un loc de vilegiatură, construind o reședință și un parc, alături de o nouă zonă urbană. Datorită lor, membrii aristocrației și înalta societate europeană au început să frecventeze această stațiune balneară. Această activitate a rămas intensă pe parcursul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, până la criza economică din 1929. Și astăzi, economia localității este axată pe sectorul terțiar, având ca activități predominante hotelurile de lux, serviciile de îngrijire personală și activitățile recreative marine.
Biarritz este astăzi o comună cu peste 25.000 de locuitori, a cărei populație, caracterizată de o proporție ridicată de persoane în vârstă, a scăzut după ce a depășit pragul de 30.000 de locuitori în 1999, ca urmare a scăderii imigrației nete.
Istoria stațiunii este marcată și de personalități sportive remarcabile care au avut un impact durabil asupra imaginii localității, precum Jean Borotra, omul de știință și surferul Joël de Rosnay, primul campion al Franței la această disciplină, sau Serge Blanco, supranumit „Pelé al rugby-ului”.
Climatul blând al stațiunii, spectacolul oceanului și al valurilor sale puternice, precum și eclectismul arhitecturii au inspirat numeroși scriitori și cronicari.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare Biarritz este situat în sud-vestul teritoriului francez, la mai puțin de 25 km de granița dintre Spania și Franța, de-a lungul coastei basce, în adâncitura golfului Biscaya.
Comuna face parte din provincia bască Labourd și este membră a zonei metropolitane a Bayonne.
Din punct de vedere lingvistic, se află în extremitatea sudică a zonei de influență a limbii gascone (parlar negre) și, implicit, a regiunii Gascogne.
Capul Saint-Martin, dominat de farul din Biarritz, marchează granița dintre coasta nisipoasă din nord, care începe la extremitatea estuarului Gironde și se termină la Anglet, și coasta abruptă cu faleze din Țara Bascilor, în sud. Biarritz este construit pe o serie de coline de-a lungul coastei. Orașul are deschidere directă către aproape 4 km de golfuri și plaje cu nisip fin, precum Grande Plage, Côte des Basques sau Port-Vieux.
Comune limitrofe
Geologie și relief Biarritz este situat pe un sit geologic deosebit. La nord, coasta landeză se încheie la Anglet, după aproape 200 km de țărmuri rectilinii și joase, formate din nisip ce formează dune și oferă o plajă aproape continuă, de la Pointe de Grave. Totuși, începând de la Biarritz, coasta bască devine mult mai fragmentată, cu faleze și stânci pe un substrat variat. Pe 4 km de coastă, se succed trei niveluri sedimentare.
De la Chambre d'Amour până la Plage Miramar, se găsesc faleze abrupte de calcare marnoase și gresii cenușii, ale căror straturi formează o ușoară cuvetă numită sinclinal. Aceste faleze, numite "în trepte", s-au format în timpul apariției Pirineilor, acum 25 de milioane de ani.
De la Hôtel du Palais până la Villa Belza, coasta este fragmentată, cu numeroase insule stâncoase. Aceste faleze sunt alcătuite din straturi de calcare gresoase, galben-ocre, în mod clar înclinate. Ele s-au format acum 34 de milioane de ani, în Oligocenul inferior, și conțin numeroase fosile de Nummulitidae (mici foraminifere).
De la nord la sud, fațada maritimă a orașului Biarritz începe de la Pointe Saint-Martin, urmată de o mare ansă în care se succed plajele numite Miramar și Grande Plage, înainte de a ajunge la port. Stânca Fecioarei (Rocher de la Vierge) este un promontoriu de la care se întind plajele Port-Vieux, Côte des Basques, Marbella și, în final, Milady .
Suprafața comunei este de 1.166 hectare; altitudinea sa variază între 0 și 85 de metri.
Hidrografie
Pârâul Aritxague, se varsă în fluviul Adour la Bayonne, după ce traversează Anglet . Această situație este relativ recentă. Înainte de dezvoltarea orașului și de devierea pârâurilor, satul se prezenta ca un spațiu nisipos, ondulat, format din terenuri acoperite cu gorunete (bastes), mlaștini (barthes), izvoare (honts) și pârâuri (arrius). La nord curgeau pârâurile Barthe și Sabaoü, iar la sud, cele de la Barchalot și Chardinerou. Aceste pârâuri alimentau lacul Chabiague, situat între plajele Marbella și Milady, locul unde astăzi se află o stație de epurare.
Două lacuri, separate de aproximativ 700 de metri, pot fi găsite în zonă: Lacul Marion și Lacul Mouriscot, ambele protejate de Conservatorul Litoralului . Lacul Mouriscot este alimentat de pârâul Hondarrague (sau Hondarague) . Acesta se varsă în micul râu de coastă La Moulie sau Lamouligne (numit, de asemenea, Lamoulaygue sau de Lamouley), care transportă apele lacului către Oceanul Atlantic pe o distanță de aproape 1.500 de metri, până la plaja Ilbarritz din Bidart.
Lacul Mouriscot este parțial clasificat în rețeaua Natura 2000 printr-un ordin din 5 septembrie 2006 sub denumirea „sit Natura 2000 Lacul Mouriscot (zonă specială de conservare FR 7200777)” privind desemnarea sitului Natura 2000 Lacul Mouriscot (zonă specială de conservare).. Zona protejată acoperă, pe lângă apele dulci ale lacului însuși, care reprezintă 50% din suprafața protejată, păduri de foioase (25%), mlaștini (13%) și pajiști cu tufișuri și terenuri acoperite cu vegetație joasă (12%).
Clima Din punct de vedere istoric, comuna este expusă unui microclimat oceanic basc. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climei din Franța metropolitană, conform căreia comuna este expusă unui climat montan și se află în regiunea climatică Pyrénées-Atlantiques, caracterizată prin precipitații abundente (>1.200 mm/an) în toate anotimpurile, ierni foarte blânde (7,5 °C în zonele de câmpie) și vânturi slabe .
Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 13,9 °C, cu o amplitudine termică anuală de 12,4 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 1364 mm, cu 13,5 zile de precipitații în ianuarie și 8,2 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comuna Anglet la 3 km distanță , este de 11,8 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 735,8 mm .
Parametrii climatici ai comunei au fost estimați pentru mijlocul secolului (2041-2070) conform diferitelor scenarii de emisie de gaze cu efect de seră, bazate pe noile proiecții climatice de referință DRIAS-2020 . Aceștia pot fi consultați pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022 .
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Biarritz este clasificată ca un mare centru urban, conform noii grile comunale de densitate în șapte niveluri, definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Comuna face parte din unitatea urbană Bayonne (partea franceză), o aglomerație internațională care reunește 30 de comune, dintre care Biarritz este o comună de periferie . În plus, comuna aparține zonei metropolitane Bayonne (partea franceză), fiind una dintre comunele polului principal. Această zonă, care cuprinde 56 de comune, este clasificată în categoria zonelor cu 200.000 până la mai puțin de 700.000 de locuitori .
Comuna, mărginită de Oceanul Atlantic, este, de asemenea, o comună litorală în sensul legii din 3 ianuarie 1986, cunoscută sub numele de legea litoralului . Dispoziții urbanistice specifice se aplică aici pentru a proteja spațiile naturale, siturile, peisajele și echilibrul ecologic al litoralului, cum ar fi, de exemplu, principiul interdicției de construire în afara zonelor urbanizate pe fâșia litorală de 100 de metri sau mai mult, dacă planul local de urbanism prevede acest lucru .
Utilizarea terenurilor Utilizarea terenurilor în comună, conform bazei de date europene privind utilizarea biogeografică a terenurilor Corine Land Cover (CLC), este marcată de predominanța teritoriilor artificializate (87% în 2018), în creștere față de 1990 (80,1%). Repartiția detaliată în 2018 este următoarea: zone urbanizate (69,8%), spații verzi artificializate, non-agricole (10,6%), zone industriale sau comerciale și rețele de comunicații (6,6%), păduri (5,8%), zone agricole heterogene (3,4%), zone umede costiere (3,3%) și ape maritime (0,5%) . Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent) .
thumb|500px|centre|Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).
Căi de comunicație și transport Acces rutier Biarritz este deservită de autostrada A63 (secțiunea Landes - Biriatou), la punctul de taxare La Négresse, care oferă acces, pe lângă Biarritz, către Bidart, aeroportul Biarritz-Pays Basque și Saint-Pée-sur-Nivelle.
Biarritz este traversată de drumul departamental 810, care, înainte de declasarea sa, era drumul național 10 ce lega Parisul de Hendaye.
Transport feroviar
Gara Biarritz, situată în cartierul La Négresse, este deservită de trenuri TGV pe ruta Paris-Hendaye sau Irun, trenuri Intercités pe ruta Toulouse-Hendaye, trenuri Intercités de noapte, precum și de TER Nouvelle-Aquitaine. În trecut, gara beneficia și de un serviciu auto-train. Gara se află pe linia Bordeaux-Saint-Jean - Irun, între gările deschise Bayonne și Guéthary.
Fosta gară Biarritz-Ville (sau Gara Midi) este închisă în prezent. Aceasta era terminusul unei ramificații de 3,5 kilometri care pornea din La Négresse pentru a ajunge în centrul orașului, traversând un tunel de 495 de metri înainte de Lacul Marion. Gara a fost închisă definitiv pe 14 septembrie 1980. Clădirea fostei gări Biarritz-Ville, cu o fațadă în stil Art Nouveau, a fost restaurată în 1991 și face acum parte dintr-un ansamblu imobiliar destinat spectacolelor și congreselor .
Între 1888 și 1948, Biarritz era conectat de Bayonne prin trei linii de tramvai cu ecartament metric: BAB (Bayonne - Anglet - Biarritz), BLB (Biarritz - Lycée de Marracq - Bayonne) și Voies ferrées départementales du Midi (Bayonne - La Barre - Biarritz - Saint-Jean-de-Luz).
Transport aerian Biarritz este deservită de aeroportul Biarritz-Pays Basque (cod IATA: BIQ • cod OACI: LFBZ), situat parțial pe teritoriul localității, dar în mare parte pe cel al comunei Anglet.
Riscuri naturale Poziționarea comunei pe fațada atlantică și natura geologiei o expun pe Biarritz unui număr de riscuri naturale, cum ar fi alunecările de teren sau inundațiile . Cu toate acestea, ordinul prefectural din 9 martie 2011 nu include comuna în niciun plan de prevenire a riscului de inundații (PPRI).
Localitatea este situată într-o zonă de seismicitate moderată, de nivel 3 pe o scară de la 1 la 5.
Falezele din Biarritz suferă o eroziune constantă de la începutul secolului al XX-lea, cu o rată de 70 cm pe an, împotriva căreia echipele municipale succesive se dovedesc neputincioase, în ciuda lucrărilor întreprinse . Eroziunea falezelor este cauzată atât de atacul frontal al valurilor, cât și de acțiunea apei pluviale care destabilizează structura terenului. Cartierul Beaurivage și Côte des Basques sunt în mod special amenințate.