Ștefan Petică () a fost un poet și ziarist român, pe care criticul literar George Călinescu l-a numit „întâiul poet simbolist declarat”.George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1941, p. 606

Biografie

Ștefan Petică s-a născut într-o familie de țărani răzeși, avându-i ca părinți pe Enache (Ianache) Petică și pe Catinca Petică.Nicolae Davidescu, „Prefață”, în Ștefan Petică, Opere, București, Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, 1938, p. 5

A urmat clasele primare în Liești, cele gimnaziale în clasele Smarandei Iaconachi (1888), continuate la Gimnaziul „D.A. Sturdza” din Tecuci (1888-1892) și la Liceul Real „Nicolae Bălcescu” din Brăila (1892-1896), cu bacalaureatul susținut la București (1898). A început studiile universitare la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1898), fără să obțină licența, iar în perioada 1902-1903 urmează studiile Facultății de Matematică a Universității din București.Epoca, 26 septembrie 1897, Seria II, Anul III, nr. 570, p. 3.

Și-a afirmat înclinația pentru literatură și o orientare politică social-democrată. În 1894 a scris primele articole în revista Munca, iar doi ani mai târziu a debutat literar în Lumea nouă literară și științifică, publicație la care a devenit colaborator. Tot din 1896 a început să traducă povestiri din opera lui Edgar Allan Poe, publicate în volumele „Nuvele extraordinare” (1896) și „Scrisoarea furată și alte povestiri extraordinare” (1897), apărute la Institutul de Editură „Ralian și Ignat Samitca” din Craiova, în colecția „Biblioteca de Popularizare - Literatură, Știință, Artă”, nr. 19 și nr. 30.Nicoleta Presură-Călina, „În căutarea conturării personalității lui Ștefan Petică la Biblioteca Academiei Române”, în Revista Bibliotecii Academiei Române, an. 1, nr. 1, ian.-iun. 2017, p. 108.

Activitate Ștefan Petică a practicat jurnalistica politică și literară, îndeplinind între anii 1898-1904 funcțiile de ziarist acreditat la Capitala (1898), prim redactor la L’Echo de Roumanie. Journal Conservateur (1902), secretar de redacție la Literatorul (1899) al lui Al. Macedonski, redactor la România Jună (1900) și Economia națională.

A publicat și în ziarul Lumea nouă (între 1896-1898), în colaborare cu poeții George Tutoveanu și Ilarie Chendi, cu viitorul prozator Jean Bart, cu militanții socialiști Ioan Nădejde și I. C. Atanasiu, a sprijinit activ revendicările țăranilor și înființarea cluburilor socialiste la sate. Din 1900, s-a retras definitiv, în urma presiunilor autorității politice, dar a activat în cadrul Ligii pentru unitatea culturală a românilor.

A tradus din operele unor scriitori clasici, precum: R. Wagner, Stefan George, Hugo von Hofmannsthal, Maeterlinck, Alfred Vallette, St. Mallarmé, Thomas Moore, Alfred Tennyson, Turgheniev, Lev Tolstoi, Pușkin, Lermontov, Sándor Petöfi.

A utilizat pseudonimele literare: Stephan Petică, Ștefan, St. P., Sentino, Trubadur, Caton, Fanta-Cella, M. Pall, Sapho, Erics, Narcis, Senez, P. Stiopca, Step., Stepen, S.

În 1898 a scris o dramă în trei acte intitulată Păcatul strămoșesc și era în lucru un roman psihologic, Vis Primăvăratec. Romanul nu s-a păstrat, la fel cum s-a întâmplat și cu o operă comică în trei acte intitulată Notarul Furtună, realizată în colaborare cu Liviu Macedonescu și a cărei muzică era compusă de Constantin Dimitrescu.Nicolae Davidescu, „Ștefan Petică”, în Universul literar, București, 4 iunie 1938, pp. 5-6.

Aprecieri critice Ștefan Petică s-a afirmat ca intelectual autodidact, poliglot, cu preocupări multidisciplinare umaniste în literatură (franceză, germană, engleză, italiană, spaniolă, de unde a efectuat traduceri), filozofie, sociologie, antropologie, astronomie, istoria artei, finalizate cu comentarii literare, articole, studii, note, recenzii pertinente și incisive. A efectuat documentare specializată, achiziționând cărți și publicații de la diverse edituri de marcă din România, Italia, Franța, Anglia și Germania.

A fost considerat un intelectual precoce, care promitea o operă literară de substanță, deschizător de drum în literatura simbolistă, îndeosebi după apariția volumului de poeme „Fecioara în alb (București, 1902), „primul poet simbolist autentic”, curent teoretizat de Al. Macedonski, Mircea Demetriade, Al. Obedenaru, Traian Demetrescu, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu, G. Bacovia, N. Davidescu, Alfred Moșoiu și Eugeniu Ștefănescu-Est. A întruchipat intelectualul analitic, cu viziune integratoare, multidomenială, în calitate de poet, prozator, dramaturg, sociolog, economist, ziarist,Ilarie Chendi. „Ștefan Petică”, în Freamătul, Bârlad, II, nr. 1-3, 1912, p. 50, apud Ștefan Petică, Scrieri, Ed. Minerva, București, p. 197. Opera sa fiind apreciată de George Bacovia, care chiar a compus melodii pentru vioară pe versurile acestuia.Constantin, Călin. „Cronologie - Bacovia”, în Vitraliu, XV, nr. 5-6, 25 septembrie 2006, p. 25

Opera

Volume/în volum „Fecioara în alb (cuprinde ciclurile „Fecioara în alb”, „Când vioarele tăcură”, „Moartea visurilor”), Tipografia Lucrătorilor Asociați Marinescu & Șerban, București, 1902. Frații, dramă în versuri patru acte, Institutul de arte grafice „Eminescu”, București, 1903. Cântecul toamnei. Serenade demonice. Poeme, vol. îngrijit de Gr. A. Tăbăcaru, Noua Tip. Profesională, Dimitrie C. Ionescu, București,  1909. Poezii în „Grădina Hesperidelor”, 4 aprilie 1912, număr unic. Cântece de seară, în „Ateneul cultural”, I, publicate de Gr. Tăbăcaru după manuscrise în nr. 1-3, martie 1925. Poeme, București, 1927. Opere, ediție îngrijită de N. Davidescu, București, Editura Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, 1938. Scrieri, vol. I, Ediție îngrijită, studiu introductiv, note, comentarii și variante de Eufrosina Molcuț, București, Scriitori Români, Editura Minerva, 1970, LXXXIII. Scrieri, vol. II, Ediție și studiu introductiv de Eufrosina Molcuț, București, Editura Minerva, 1974. Ruinele Viselor, Cuvânt înainte, selecție și redactare de Ștefan Andronache, cu ilustrații de Dan Spătaru, Biblioteca Municipală Tecuci, 1994. Versuri, în vol. „Simboliștii. II”, (în tripleta Macedonski, Petică, Pillat), Editura Cartier, Chișinău, 1999. Ruinele Viselor, Iași, Editura Do-minoR, 2002. Poeme în proză, în „Bucovina”, apud. Ion N. Oprea, Bucovina în presa vremii, Cernăuți 1811-2004, Editura Edict, Iași, 2004. Poeme. (Fecioara în alb, Când vioarele tăcură, Moartea visurilor, Cântecul toamnei, Serenade demonice), ed. îngrijită și prefațată de Nicolae Davidescu, Biblioteca Dimineața,nr . 19, Editura Adeverul S. A., s.d., fără dată

În periodice Cântec, semnată Erics, în „Lumea Nouă, Literară și Științifică”,  an. 9, nr. 47, 29 sept. 1896. Semiorient, semnată Erics, în „Lumea Nouă, Literară și Științifică”, an. 9, nr. 48, 6 oct. 1896. Exotic, semnată Erics, în „Lumea Nouă, Literară și Științifică”, an. 9, nr. 49, 13 oct. 1896. Cântec de toamnă, semnată Erics, în „Lumea Nouă, Literară și Științifică”, nr. 3, 17 nov. 1899. Poveste veche, semnată St. Petică, în „Lumea Nouă”, an. 8, nr. 1216, 1898. Visători, semnată Narcis, în „România Jună”,  an. 7, nr. 223, 24 iul. 1900. În negură, semnată Sentino, în „România Jună”, an. 7, nr. 223, 24 iul. 1900. La creatura di bianco vestita (Fecioara în alb), I, II, III, IV, în „România jună”, an. 2, nr. 223, 24 iul. 1900. La creatura di bianco vestita (Fecioara în alb), V, VI, VII, VIII, IX, X, XI, în „România jună”, an. 2, nr. 230, 31 iul. 1900. La creatura di bianco vestita (Fecioara în alb), XII, XIII, XIV, XV, XVI, XVII, XVIII, în „România jună”, an. 2, nr. 237, 7 aug. 1900. La o floare, semnată Narcis, în „România Jună”, an. 2, nr. 237, 7 aug. 1900. Crizantemă, semnată Narcis, în „România Jună”, 1900. Romanță după Hugo Salus, în „România Jună”, 21, VIII, 1900. Pentru muncă, în „Limbă și literatură”, vol. VI, București, 1902. Bucata III din „Moartea visurilor”, O, alba elegie, care moare a apărut cu titlul Sonet în „România jună”, apr. 1900. Bucata XVIII, „Toată noaptea argintată”, în „România Jună”, 10 iul. 1900, semnată M. Pall. Bucata IX din  „Cântecul toamnei”, Voi merge către munții ce stau albaști’n zare apare cu titlul Poemă, în „România Ilustrată”, dec. 1901.

Teatru Solii Păcii (tragedie în versuri), actul I, semnat Ștefan Petică, în Literatură și Artă Română, V, nr. 2, 25 dec. 1900. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul II, semnat Ștefan Petică, în Literatură și Artă Română, V, nr. 3, 25 ian. 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul III, semnat Ștefan Petică, în Literatură și Artă Română, V, nr. 4, 25 febr. 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul IV, semnat Ștefan Petică, în Literatură și Artă Română, V, nr. 5, 25 mart. 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul IV (urmare), semnat Ștefan Petică, în Literatură și Artă Română, V, nr. 6, 25 apr. 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul V, semnat Ștefan Petică, în Literatură și Artă Română, V, nr. 7, 25 mai 1901. Frații (tragedie în 5 acte), fragment, semnat Șt. Petică, în România Jună ilustrată, I, 6 și în Sămănătorul, II, nr. 34, 24 aug. 1903.

Poeme în proză Două vieți, semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 109, 28 mart. 1900. Noapte primăvăratecă, semnat Trubadur,  în „România Jună”, II, nr. 112, 31 mart. 1900. Cântec vechiu, în „România Jună”, II, nr. 113, 1 apr. 1900. Povești d’aprile, în „România Jună”,  II, nr. 115, 3 apr. 1900. La poalele crângului, semnat Fanta Cella, în „România Jună”, II, 5 apr. 1900. Seară de mai, semnat Sentino, în „România Jună”, II, nr. 131, 22 apr. 1900. Liliacul, semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 133, 24 apr. 1900. Idilele din mansarde, semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 135, 26 apr. 1900. Gavota depărtată, semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 145, 6 mai 1900. Florile care se duc, semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 157, 18 mai 1900. Nopți de mai, semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 159, 20 mai 1900. Fragii, semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 163, 24 mai 1900. Cântec uitat, semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 173, 3 iun. 1900. Fecioara necunoscută, semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 175, 5 iun. 1900. Nopțile de legende, semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 178, 8 iun. 1900. Cântă!, semnat Narcis, în „România Jună”, II, nr. 190, 20 iun. 1900. Bătrânul care cântă, semnat Sentino, în „România Jună”, II, nr. 200, 1 iul. 1900. Noaptea ochilor, semnat Narcis, în „România Jună”, II, nr. 201, 2 iul. 1900. Figură suavă, semnat Sentino, în „România Jună”, II, nr. 206, 7 iul. 1900. Amieazi de vară, semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 208, 9 iul. 1900. Pe aripa zefirului, semnat Sentino, în „România Jună”, II, nr. 211, 12 iul. 1900. Vis pierdut, semnat Narcis, în „România Jună”, II, nr. 212, 13 iul. 1900. Pe apă, semnat Narcis, în „România Jună”, II, nr. 213, 14 iul. 1900. Ea doarme, semnat Narcis, în „România Jună”, II, nr. 221, 22 iul. 1900. Cei doi solitari, semnat Sentino, în „România Jună”,  II, nr. 234, 4 aug. 1900. Simțiri stinse, semnat Narcis, în „România Jună”, II, nr. 244, 14 aug. 1900. Singur, semnat Narcis, în „România Jună”, II, nr. 297, 7 oct. 1900.

Schițe, evocări și nuvele Un isteric, semnat Sapho, în „România Literară și Științifică”, 1, V, 1895. O seară la Macedonski, semnat Ștefan Petică, în „Capitala”, I, nr. 34, 4 dec. 1898. O scrisoare, semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 118, 6 apr. 1900. Pasiunea, semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 120, 8 apr. 1900. Sub cerul liber, semnat Sentino, în „România Jună”, II, nr. 124, 15 apr. 1900. În cimitirul săracilor, semnat Sentino, în „România Jună”, II, nr. 124, 16 apr. 1900. Visul meu, semnat Sentino, în „România Jună”, 1900, II, nr. 127, 18 apr. 1900. Decadența spaniolă, semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 128, 19 apr. 1900.