Willy Brandt, născut Herbert Ernst Karl Frahm, (n. 18 decembrie 1913, Lübeck – d. 8 octombrie 1992, Unkel) a fost un om politic german. A fost liderul Partidului Social-Democrat din Germania între 1964 și 1987 și cancelar al Germaniei în perioada 21 octombrie 1969 - 7 mai 1974. A câștigat Premiul Nobel pentru Pace în anul 1971 pentru eforturile sale de a spori cooperarea economică în Europa Occidentală în cadrul Comunității Economice Europene și de a asigura reconcilierea Republicii Federale Germane cu țările din Europa de Est. A fost primul cancelar social-democrat după 1930.
Copilăria și tinerețea miniatura|stanga|upright|Casa în care s-a născut Willy Brandt. Lübeck, 2013 Willy Brandt s-a născut (în afara căsătoriei) ca Herbert Frahm pe 18 decembrie 1913 în Lübeck.Willy Brandt 1913 - 1992, Haus der deutschen Geschichte, 12 februarie 2016 Mama sa era Martha Frahm (născută Ewert, 1894 – 1969), o vânzătoare provenind tot dintr-o relație premaritală.Hans-Joachim Noack:Willy Brandt. Ein Leben, ein Jahrhundert. Rowohlt Berlin Verlag, Berlin 2013, ISBN 978-3-87134-645-3, p. 27. Tatăl lui Brandt era profesorul hamburghez John Heinrich Möller (1887 – 1958), care în 1912 – 1913 a predat provizoriu la o Realschule (școală reală) din Lübeck. Brandt nu a făcut niciodată cunoștință cu tatăl său biologic, cu toate că din 1947 îi cunoștea identitatea.Willy Brandt: Erinnerungen. Ullstein-Taschenbuchausgabe, List, 2013, p. 85 ff.
Brandt creștea inițial în casa mamei sale, care era angajată în câmpul muncii și în cursul săptămânii îl lăsă în grija unei vecine. Din 1919 de copil avea grijă bunicul său vitreg Ludwig Frahm (1875 – 1935), care s-a căsătorit în 1899 cu mama Marthei Ewert și a continuat să aibă grijă de el chiar și după moartea soției sale și căsătoria cu o altă persoană. Willy Brandt îl numea „tată". În 1927 mama lui Brandt s-a căsătorit cu șeful de șantier Emil Kuhlmann și în februarie 1928 a venit pe lume fratele său Günther. De atunci și-a văzut mama „doar sporadic".Hans-Joachim Noack: Willy Brandt. Ein Leben, ein Jahrhundert. Rowohlt Berlin Verlag, Berlin 2013, ISBN 978-3-87134-645-3, p. 18, 20 f. Nașterea sa extraconjugală, de multe ori văzută de contemporani ca un cusur, era folosită de către adversarii săi politici chiar și în timpurile postbelice ca să-l discrediteze.
Și-a luat bacalaureatul (Abitur) în 1932 la liceul Jochanneum în Lübeck. În cererea pentru admitere la bacalaureat el a indicat jurnalismul ca viitor domeniu profesional. Partidul Social Democrat German (SPD) i-a promis o bursă de partid pentru studiu, însă această posibilitate a dispărut după ce Willy Brandt a ieșit cu ceartă din partid. În loc de aceasta a început în mai 1932 un voluntariat la firma de transport maritim F. H. Bertling KG din Lübeck.
Activitate politică în Republica de la Weimar miniatura|stanga|Camera de lucru a tânărului Willy Brandt (pe atunci Herbert Frahm) în muzeul său din Lübeck Interesul pentru politică al lui Willy Brandt i se datorează bunicului său Ludwig Frahm, care era membru SPD și a candidat în Consiliul Municipal Lübeck (Lübecker Bürgerschaft) din partea acestui partid. Începând cu 1925 Brandt era membru al mai multor organizații de tineret social-democrate, iar din 1931 președinte de district al Sozialistische Arbeiter-Jugend (SAJ) pe regiunea Lübeck-Mecklenburg.
Pe lângă aceasta Brandt din 1927 era activ în domeniul publicistic. El declara mai târziu că redactorul ziarului social-democrat local „Lübecker Volksbote” (și participantul de mai târziu la rezistența anti-nazistă) Julius Leber l-a influențat decisiv în anii aceștia. Din cauza activităților sale jurnalistice a avut de suferit și performanța sa școlară.
În 1930 Brandt a aderat la SPD. Un an mai târziu, în octombrie 1931, a ieșit din partid, imputându-i „lipsă de curaj” cu privire la schimbările spre dreapta din societate. El a aderat la Partidul Socialist Muncitoresc din Germania (SAPD), constituit dintr-o grupare de stânga scindată din SPD în toamna lui 1931 cu scopul de a se opune forțelor de dreapta reînvigorate de la începutul crizei economice mondiale. Brandt era unul dintre întemeietorii și unul dintre membrii comitetului de conducere al organizației locale din Lübeck a SAPD, preluând mai târziu și numeroase sarcini organizatorice pentru partid în general.
Clandestinitatea și exilul în timpul dictaturii naziste După numirea lui Adolf Hitler în funcția de cancelar la sfârșitul lui ianuarie 1933 SAPD a fost interzis. Partidul a decis să continue lupta împotriva nazismului în condiții de clandestinitate. Willy Brandt a primit în martie 1933 însărcinarea să organizeze plecarea la Oslo a unuia dintre conducătorii SAPD Paul Frölich. Acesta din urmă a fost totuși arestat, așa că Willy Brandt a preluat sarcina acestuia de a crea la Oslo o celulă a organizației. În această perioadă el, care până atunci era cunoscut sub numele Herbert Frahm, își asumă pseudonimul de luptă Willy Brandt, pe care îl va purta până la sfârșitul vieții. El a emigrat prin Danemarca în Norvegia și și-a început în Oslo în 1934 studiile în istorie, pe care nu le-a dus la capăt din cauza activității publicistice la ziarele norvegiene. În Oslo conducea și asociația de tineret a SAPD numită SJVD, al cărei reprezentant era între 1934 și 1937 în cadrul Biroului Internațional al Organizațiilor de Tineret Revoluționare. Acționând din Norvegia, el a organizat campania internațională pentru decernarea Premiului Nobel pentru pace scriitorului Carl von Ossietzky, încarcerat de naziști.Willy Brandt: Die Nobelpreiskampagne für Carl von Ossietzky: mit den Briefen an Konrad Reisner und Hilde Walter. (= Oldenburger Universitätsreden Nr. 20), Bibliotheks- und Informationssystem der Universität Oldenburg, Oldenburg 1988, ISBN 3-8142-1020-4, online. În 1936 făcea parte dintre întemeietorii Tineretului German Liber.Peter Gingold: Paris – Boulevard St. Martin No. 11, p. 47
Din însărcinarea lui Jakob Walcher, conducătorul până în 1940 al Biroului Central din străinătate al SAPD, aflat în Paris, Willy Brandt a călătorit în septembrie 1936 în calitate de curier sub pseudonimul Gunnar Gaasland în Germania, unde a stat până in decembrie ca să ia legătura cu colegii din SAPD din clandestinitate și să coordoneze rezistența de pe loc cu activitățile SAPD din străinătate. A trebuit să înfățișeze o activitate de jurnalist în Berlin și să vorbească germană cu accent norvegian. Adevăratul Gunnar Gaasland era din 1936 căsătorit cu Gertrud Meyer, iubita din Lübeck a lui Brandt, care în iulie 1933 și-a urmat iubitul în exilul norvegian. Căsătoria era fictivă și i-a oferit lui „Trudel”, care a trăit cu Brandt până în 1939, cetățenia norvegiană. Gaasland a pus numele său la dispoziția lui Willy Brandt și a rămas în Norvegia.
În 1937 Brandt era corespondentul mai multor ziare norvegiene la războiul civil spaniol, în care el a susținut lupta a Partido Obrero de Unificacion Marxista (POUM) un partid socialist de stânga, împotriva Falangei generalului pucist Franco. Pe 16 iunie el a scăpat de un val de arestări prin plecarea sa de la Barcelona la Oslo. În aceeași zi POUM a fost interzis, întrucât era concurentul politic și militar al Partidului Comunist Spaniol obedient lui Stalin.Mark Zuehlke: The Gallant Cause. Canadians in the Spanish Civil War 1936–1939. J. Wiley & Sons, Mississauga 2007, ISBN 978-0-470-83926-3, p. 155.
După ce pe 5 septembrie 1938 guvernul Reichului l-a deposedat de cetățenia germană, el a depus eforturi pentru a căpăta cetățenia norvegiană. În 1940, în cursul ocupării Norvegiei de către armata germană Willy Brandt a fost luat pentru scurt timp prizonier. Dat fiind faptul că purta uniformă norvegiană și nu a fost deconspirat, după eliberarea promptă a putut să fugă în Suedia. La Stockholm a fondat împreună cu doi jurnaliști suedezi o agenție de presă, care furniza informații la 70 de cotidiene.
În august 1940 cetățenia norvegiană i-a fost acordată de către ambasada de la Stockholm. Până la sfârșitul războiului a rămas în Suedia, unde împreună cu August Enderle a contribuit decisiv la reapropierea de SPD a expatriaților SAPD. Împreună cu un grup de socialiști a participat în martie 1943 la formularea a Friedesziele der demokratischen SozialistenHelga Grebing, Gregor Schöllgen, Heinrich August Winkler (Hrsg.): Willy Brandt. Berliner Ausgabe. Volumul 2: Zwei Vaterländer. Dietz-Verlag, Bonn 2000, ISBN 3-8012-0302-6, p. 88 ff. (Scopurile păcii din punctul de vedere al socialiștilor democrați), în care au fost publicate considerații asupra ordinii postbelice europene, și se cere și dreptul de autodeterminare pentru toate națiunile în cadrul unei ordini de drept internaționale.Ernst Paul: Die „Kleine Internationale“ in Stockholm. Verlag Neue Gesellschaft, 1961.Klaus Misgeld: Die „Internationale Gruppe demokratischer Sozialisten“ in Stockholm 1942–1945. In: Acta Universitatis Upsaliensis. Studia Historica Upsaliensis 79, Uppsala, 1976, p. 62 ff. Cu unul dintre aceștia, Bruno Kreisky, cancelarul austriac de mai târziu, au rămas prieteni până la sfârșitul vieții. În august 1990 Willy Brandt a ținut un discurs la înmormântarea lui Kreisky.
Revenirea în Germania miniatura|stanga|upright|Certificatul de reprimire în cetățenia germană din 1948 După sfârșitul celui de-al doilea război mondial și căderea dictaturii naziste Willy Brandt a revenit în 1945 în Germania în calitate de corespondent al ziarelor scandinave și a făcut reportaje despre procesele criminalilor de război de la Nürnberg. După ce pe 20 mai 1946 discursul său din Lübeck despre Germania și lume s-a bucurat de aprobarea social-democraților de acolo, el lua în considerație după o discuție cu Theodor Steltzer (prim-ministrul de atunci al landului Schleswig-Holstein) reîntoarcerea sa la Lübeck. El trebuia să devină urmașul al unui alt primar social-democrat, Otto Passarge, edilul orașului său natal. Cu toate acestea, când ministrul de externe al Norvegiei Halvard Lange i-a propus să meargă la Berlin în calitate de atașat de presă al Misiunii Militare Norvegiene, el a acceptat, întrucât „Lübeckul a devenit un pic strâmt” pentru el după toate experiențele sale din străinătate.Willy Brandt: Erinnerungen, erweiterte Ullstein-Taschenbuchausgabe 1992, p. 148 Willy Brandt a păstrat totuși o strânsă legătură sufletească cu orașul său natal. Obișnuia să-și încheie campaniile electorale cu o manifestație la Lübeck cu o zi înainte de alegeri.
Pe 1 iulie 1948 și-a primit înapoi de la guvernul schleswig-holsteinian cetățenia germană cu efect din 24 septembrie 1948.
Pseudonimul Willy Brandt, pe care și l-a asumat în 1934, l-a folosit din 1947 permanent. În 1949 acesta a fost recunoscut de către poliția berlineză ca numele său oficial. El însuși spunea în 1961 că și-a ales un nume de rând, însă în Lübeck pe timpurile voluntariatului său exista firma de transport maritim William Brandt Wwe.Martin Wein: Willy Brandt - das Werden eines Staatsmannes, p. 86 Președinte al Parlamentului berlinez și Primarul General al Berlinului
miniatura|Kennedy și Brandt pe 13 martie 1961 în Washington
Brandt și-a început cariera politică din Germania postbelică în 1949 ca deputat al SPD din partea Berlinului în primul Bundestag german. A făcut parte tot ca deputat din partea Berlinului dintr-al doilea Bundestag din 1953 până în 1957 și dintr-al patrulea, deși doar câteva săptămâni la sfârșitul lui 1961. Începând din 1969 și până la moartea sa în 1992 era deputat pe lista landului Renania de Nord-Westfalia. De asemenea pe 3 decembrie 1950 a fost ales în Parlamentul (Abgeordnetenhaus) Berlinului, din care a făcut parte până în 1971.