Bâcul (de asemenea și Bîc) este un râu în partea centrală a Republicii Moldova, afluent de dreapta al fluviului Nistru. Pe malul Bâcului se află capitala Republicii Moldova, orașul Chișinău, precum și orașele Călărași, Strășeni, Bucovăț și Vatra. Debitul mediu anual de apă al râului este de 1 m³/sec, iar lungimea de 155 km. Este un râu foarte poluat, cu precădere în aval de Chișinău. În amonte de Chișinău a fost construit în 1962 lacul de acumulare Ghidighici.
Nume Primele mențiuni scrise ale râului Bâcu apar în hrisoavele cancelariei domnești în prima jumătate a sec. al XV-lea (1420). Denumirea râului provine de la adjectivul turcic bủửk - „mare”, „lung”, având sensul de „râul de pe valea mare, lungă”.Eremia, Anatol. Hidronimia Basarabiei. Originea și semnificația numelor de râuri. In: Limba Română , 2014, nr. 1(223), pp. 80-89. ISSN 0235-9111. După Bacumenco-Pîrnău, denumirea este de origine slavă, ca și alte nume de râuri din zonă, cum ar fi chiar derivatul său diminutival Bâcovăț, și provine de la un cuvânt însemnând „fag”.Bacumenco, Ludmila. Ținutul Orheiului în secolele XV-XVI. Iași: Editura Universității „Alexandru Iona Cuza”, 2006. ISBN 973-703-178-4, p. 78
Legenda Bâcului thumb|400px|left|Râul Bâc. Imagine din 1889 Legendele geografice și istorice ale poporului român, alese și povestite de Boris Crăciun, Iași, Ed. Portile Orientului, 2004, pag. 74-75
Cheile Bâcului thumb|right|Bîcul în apropiere de izvorul său din Rezervația peisagistică Temeleuți. În preajma orașului Vatra, râul Bâc curge printr-un defileu stâncos denumit Cheile Bâcului.
Zona respectivă a suscitat interesul multor cercetători. Astfel, Zamfir C. Arbore, în Basarabia în secolul al XIX-lea scrie: Z. Arbore,"Basarabia în secolul al XIX-lea"
Pe de altă parte, B.P. Hasdeu, în Magnum Etymologicum Romaniae, spune:
Arbore,"Basarabia în secolul al XIX-lea"
În aceeași lucrare, Hasdeu emite ipoteza, susținută și de alți cercetători, că pietrele din Cheile Bâcului nu sunt o curiozitate a naturii, fiind mai degrabă amplasate de oameni. Hasdeu dă pietrelor o vechime de 2000 de ani, susținând ca acestea au fost așezate de bastarni, cu 200 de ani înaintea erei noastre. Conform lui Hașdeu, inițial pietrele secționau Basarabia pe orizontală, formând un zid de apărare, acesta străbătând codrii și ajungând până la Prut. De-a lungul timpului, însă, oamenii au folosit pietrele în gospodarie, astfel încât în prezent din zidul străvechi s-a păstrat doar zona Cheilor Bâcului.
Dimitrie Cantemir amintește și el de Cheile Bâcului în Descrierea Moldovei, spunând că șirul pietrelor se întinde peste Nistru până în Crimeea. Cantemir face referire și la legenda acestor pietre.Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, București, Ed. Librăriei SOCEC & Co., 1909, pag. 49
Legenda Cheilor Bâcului Legenda spune că într-o noapte dracii s-au gândit să bareze apa Bâcului cu bolovani, pentru ca râul să se reverse și să înece oamenii care locuiau în satele din împrejurime. Toată noaptea necurații au adus pietroaie la râu, dar când erau pe cale să-și termine treaba, cocoșii din satul din apropiere, dându-și seama de intenția dracilor, au cântat mult mai devreme de răsăritul soarelui. Dracii, speriați că-i apucă dimineața, au fugit, fără a se mai întoarce altă dată. "File din istoria mai puțin cunoscută a Basarabiei"
Istoric Bâcul și afluentul său Bâcovăț erau hotarul dintre ținutul Orheiului la nord și ținutul Lăpușnei la sud. În cursul său inferior, Bâcul forma hotarul dintre Principatul Moldovei și raiaua Tighinei stăpânită de turcii otomani.Bacumenco, Ludmila. Ținutul Orheiului în secolele XV-XVI. Iași: Editura Universității „Alexandru Iona Cuza”, 2006. ISBN 973-703-178-4, pp. 80-81
Bazinul Bâcului combină ambii factori care contribuie la inundații. Pe de o parte, precipitații extreme precum cele din 10 iunie 1948 când au căzut peste 200 mm/m2 în decurs de 24 de ore. Pe de altă parte, activități umane precum despăduririle și agricultura intensivă. Pentru a contracara inundațiile, în 1962 a fost construit barajul de la Ghidighici. Volumul lacului de acumulare, însă, a scăzut între timp în jumătate, de la 40 mil. m3 până la 20 mil. m3, din cauza înnămolirii. p. 136
Afluenți Afluenții râului sunt: Strâmba, Cotova, Vrabia, Vătămăneasa, Seliștea, Budăiul, Tâncăul, Pojarna, Adânca, Pitușca, Călduroasa, Ruginoasa, Bucovăț, Valea Pietrei, Târgoliștea (Trigoliștea), Vălicica, Tutoveni, Saca, Râmnicul, Fundacul, Ișnovăț, Schinoasa, Împuțita, Albinețul, Calintir (Calinder), Colacul, Hatmana, Sărăcuța, Nisipăria, Roșia, Cobusca ș.a.Eremia, Anatol. Hidronimia bazinului hidrografic al Nistrului. In: „Akademos”, 2017, nr. 3(46), pp. 132-138. ISSN 1857-0461.
Situația ecologică
Starea ecologică a râului Bâc este gravă. Serviciul Hidrometeorologic de Stat (SHS) din Moldova măsoară calitatea apei din râu prin Indicele de Poluare a Apei (IPA). IPA ia în considerare următoarele substanțe din apă: amoniu, nitriți, produse petroliere, fenoli, oxigen dizolvat și necesarul biochimic de oxigen în 5 zile (DBO5). Indicele cuprinde mai multe clase de la 1 la 7; 1 fiind foarte curat și 7 fiind foarte poluat. Un 4 înseamnă că starea ecologică este degradată. Rezultatele măsurărilor efectuate în perioada 2004-2008 au arătat că calitatea apei din râul Bâc în aval de Chișinău este clasificată cu un 7, adică foarte poluată. Calitatea apei în amonte de oraș este considerată degradată și clasificată cu 4. Astfel, orașul Chișinău are un impact negativ asupra stării ecologice a râului Bâc.Gillefalk, Mikael, Lindberg, Felix, SEDIMENT STATE AND FLOW - AN INVESTIGATION OF THE SEDIMENT POLLUTION AND TRANSPORT IN THE BÎC RIVER, REPUBLIC OF MOLDOVA. A MINOR FIELD STUDY. KTH Land and Water Resources Engineering, 2013, p. 5. www.researchgate.net/publication/258882851
Fauna ihtiologică
În râul Bâc au fost identificate 26 de specii de pești: Denis Bulat, Dumitru Bulat, Marin Usatîi, Vadim Rusu, Ion Croitoru. Repartizarea spațial-temporară a speciilor indicatoare de pești în aspectul estimării calității ecosistemului râului Bâc. Buletinul Academiei de Științe a Moldovei. Științele vieții. 2010, nr. 1 (310), p. 84-89. ISSN 1857-064X.
Abramis brama (L., 1758) = Plătică Alburnus alburnus (L., 1758) = Obleț Carassius gibelio (Bloch, 1782) = Caraș argintiu Cobitis taenia L., 1758 = Zvârlugă Ctenopharyngodon idella (Valenciennes, 1844) = Cosaș Cyprinus carpio L., 1758 = Crap Esox lucius L., 1758 = Știucă Gasterosteus aculeatus L., 1758 = Ghidrin Gobio obtusirostris Valenciennes, 1842 = Porcușor Hypophthalmichthys molitrix (Valenciennes, 1844) = Sânger Hypophthalmichthys nobilis (Richardson, 1845) = Novac Leucaspius delineatus (Heckel, 1843) = Fufă Misgurnus fossilis (L., 1758) = Țipar Neogobius fluviatilis (Pallas, 1814) = Ciobănaș Neogobius gymnotrachelus (Kessler, 1857) = Mocănaș Neogobius kessleri (Guenther, 1861) = Guvid de baltă Neogobius melanostomus (Pallas, 1814) = Stronghil Perca fluviatilis L., 1758 = Biban Proterorhinus marmoratus (Pallas, 1814) = Moacă de brădiș Pseudorasbora parva (Temminck et Schlegel, 1846) = Murgoi bălțat Pungitius platygaster (Kessler, 1859) = Osar Rhodeus amarus (Bloch, 1782) = Boarță Rutilus rutilus (L., 1758) = Babușcă Sander lucioperca (L., 1758) = Șalău Scardinius erythrophthalmus (L., 1758) = Roșioara Syngnathus abaster Eichwald, 1831 = Ac de mare
Referințe
Lectură suplimentară Ursu, Andrei; Overncenco, Aureliu; Marcov, Ion. Precizări hidrografice și pedogeografice în lunca cursului superior al Bâcului. In: Mediul Ambiant , 2013, nr. 2(68), pp. 27-29. ISSN 1810-9551
Categorie:Râuri din Republica Moldova Categorie:Afluenți ai Nistrului Categorie:Bazinul Nistrului Categorie:Râuri din Chișinău