Petre Țuțea () a fost un economist, eseist, filosof, jurist, politician și publicist român, militant naționalist, membru al Mișcării Legionare, inițial marxist (Emil Cioran despre Țuțea: „Un marxist entuziast și mistic”) și apoi victimă a regimului comunist din România.
Biografie Petre Țuțea s-a născut la 6 octombrie 1902 în comuna Boteni, județul Muscel (astăzi județul Argeș). Tatăl său a fost preotul Petre Bădescu (1859–1925), care fusese anterior căsătorit cu Paraschiva, din această căsătorie rezultând o fiică, Filofteia. După decesul soției, survenit la vârsta de 45 de ani,Radu Sorescu, Petre Țuțea - Viața și opera, Editura Scripta, București, 1999, p. 6 Petre Bădescu a rămas văduv și nu s-a mai recăsătorit.
Ulterior, a avut o relație cu Ana Țuțea (1885–1960), fiica lui Simion Oprea Țuțea, relație din care s-au născut opt copii, primul fiind Petre Țuțea.Petre Țuțea, Lumea ca teatru, Editura Vestala-Editura Alutus, București, 1993, p. VIII În contextul acestei relații și la solicitarea familiei Anei Țuțea, preotul Petre Bădescu i-a trecut acesteia întreaga avere la data de 13 noiembrie 1906.Petre Țuțea, Lumea ca teatru, Editura Vestala-Editura Alutus, București, 1993, p. IX
Petre Bădescu a decedat în anul 1925, la vârsta de 66 de ani,Radu Sorescu, Petre Țuțea - Viața și opera, Editura Scripta, București, 1999, p. 8 iar Ana Țuțea a murit în 1960, la vârsta de 75 de ani.
Studii După absolvirea școlii primare în comuna Boteni, în anul 1913, Petre Țuțea a urmat cursurile gimnaziului „Dinicu Golescu” din Câmpulung Muscel între anii 1913 și 1917. În contextul Primului Război Mondial, activitatea școlară a fost afectată de mobilizarea cadrelor didactice și de funcționarea intermitentă a instituțiilor de învățământ, astfel încât, în perioada 1917–1920, Țuțea a rămas în localitatea natală.
În anul 1920, la recomandarea consăteanului său și colegului de studii Ion Chelcea, viitor etnograf, s-a înscris în clasa a V-a a Liceului „Gheorghe Barițiu” din Cluj. În 1923, a absolvit liceul, promovând într-un singur an ultimele două clase ale ciclului superior (clasele a VII-a și a VIII-a, conform structurii educaționale de la acea vreme), și a susținut examenul de bacalaureat.
În toamna anului 1923, Petre Țuțea s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din Cluj, unde a obținut licența și ulterior doctoratul în drept. Teza sa de doctorat, susținută în 1929, a avut ca temă contenciosul administrativ și a fost apreciată cu calificativul magna cum laude.***: Mic dicționar enciclopedic, ed. a II-a, Ed. Univers, 2008, ISBN 978-973-637-074-8.
În perioada studiilor universitare, Petre Țuțea a manifestat interes pentru curentele ideologice ale epocii, aderând inițial la marxism și, ulterior, fiind asociat pentru o perioadă cu Partidul Comunist din România și cu Mișcarea Legionară.
Activitate profesională În anul 1933, Petre Țuțea a fost angajat prin concurs ca referent în cadrul Ministerului Industriei și Comerțului (instituție care ulterior a devenit Ministerul Economiei Naționale). În această structură a avansat până la funcția de director de studii, cea mai înaltă funcție administrativă pe care a deținut-o în cariera sa de economist. Între martie 1933 și decembrie 1934, a fost detașat în Germania, la Agenția economică din Berlin, în calitate de angajat al ministerului, și nu ca student sau cercetător universitar. După revenirea în țară, și-a continuat activitatea în cadrul Ministerului Economiei Naționale, Direcția Industrie și Comerț, până la data arestării sale, la 12 aprilie 1948. Deși format ca jurist, cu doctorat în drept, Țuțea se specializase și în domeniul economiei.
După 6 septembrie 1940, în contextul Statului Național-Legionar, Horia Sima l-a numit secretar general al Ministerului Economiei Naționale. În această calitate, Petre Țuțea a făcut parte din mai multe delegații oficiale care au participat la negocieri economice la Berlin și la Moscova.Țuțea, Petre: Între Dumnezeu și neamul meu, București, Fundația Anastasia, Editura Arta Grafică, 1992, p. 79.
În urma Rebeliunii legionare din ianuarie 1941, a fost internat pentru o perioadă în lagărul de la Târgu Jiu. Ulterior, a fost eliberat și repus în funcția de secretar general în cadrul Ministerului Economiei Naționale.
După evenimentele de la 23 august 1944, Țuțea și-a continuat activitatea în același minister, ocupând succesiv funcții în Direcția Încurajării Exportului, Direcția Studii și Documentare și, în final, în Direcția Acorduri. În această perioadă, a beneficiat de protecția ministrului Lucrețiu Pătrășcanu, fost coleg în Partidul Comunist din România, care l-a sprijinit în contextul epurărilor administrative din aparatul de stat.
La aproximativ două săptămâni după destituirea lui Lucrețiu Pătrășcanu, Petre Țuțea a fost arestat și a rămas în detenție până în anul 1964, cu o întrerupere între anii 1953 și 1956.
După eliberarea sa în urma amnistiei generale din 1964, autoritățile au continuat să îl monitorizeze. În primăvara anului 1968, i-a fost întocmit un document de evidență internă, intitulat „Referat cu propuneri de avertizare a numitului Țuțea Petre”, parte a dosarului său personal. În anul 1968, la vârsta de 66 de ani, Petre Țuțea îndeplinea condițiile de vârstă pentru pensionare, însă perioada detenției politice nu i-a fost recunoscută ca vechime în muncă. În documentele de evidență ale autorităților se menționa propunerea ca acesta să fie avertizat de organele de securitate, fără audierea unor martori, pe baza informațiilor furnizate de mai mulți informatori.
Până la sfârșitul vieții, Petre Țuțea a trăit în condiții materiale modeste, locuind într-o garsonieră situată în apropierea Parcului Cișmigiu din București. A beneficiat de sprijinul unor prieteni apropiați și de ajutor ocazional din partea Casei Scriitorilor.
Detenția Petre Țuțea a fost arestat la 12 aprilie 1948 și încarcerat în arestul Siguranței din strada Rahova, fiind acuzat de spionaj în favoarea Regatului Unit și a Statelor Unite. Contextul acuzațiilor este legat de un raport înaintat la 11 februarie 1948 de diplomatul britanic John Bennet către Foreign Office, care analiza situația economică a României și cita pasaje dintr-o lucrare elaborată anterior de Petre Țuțea în cadrul Oficiului de Studii al Ministerului Industriei și Comerțului. Studiul respectiv aborda relațiile economice româno-germane din perioada interbelică, fiind utilizat ca termen de comparație pentru relațiile economice româno-sovietice.
În urma suspiciunilor formulate de Siguranță, iar în scopul completării dosarului, Țuțea a primit din partea secretarului general al ministerului, Simon Zeigher, sarcina de a redacta un material privind participarea capitalului străin la dezvoltarea industriei petroliere din România, temă considerată sensibilă din punct de vedere informativ. Pentru realizarea lucrării, Țuțea a solicitat delegații la unități din domeniul petrolier și acces la arhiva ministerului, demersuri care au fost ulterior invocate drept argument pentru arestarea sa.A.C.N.S.A.S., fond Informativ, dosar nr. 149.821, vol. 4, 175-190.
Petre Țuțea a fost anchetat până la 10 noiembrie 1948. Potrivit unui referat întocmit la 10 decembrie 1949 de căpitanul de securitate Nicolaescu Marin, anchetatorii nu au reușit să identifice fapte care să constituie încălcări ale legii. În lipsa unor probe concrete, s-a propus încadrarea sa în prevederile Ordinului nr. 5/1948, la categoria „preventivi”, ordin care viza în special foști membri sau susținători ai Mișcării Legionare.A.C.N.S.A.S., fond Penal, dosar nr. 1.783, vol. 2, f. 200.
În aceste condiții, Țuțea a fost transferat la închisoarea Jilava, unde a fost deținut până la 23 aprilie 1949, după care a fost mutat la închisoarea Ocnele Mari, fără ca situația sa juridică să fie clarificată. A rămas în detenție până în noiembrie 1950, când a fost internat oficial prin Decizia Ministerului Afacerilor Interne nr. 193/1950, pentru o perioadă de 24 de luni, sub acuzația de „activitate legionară”. Termenul detenției a expirat la 29 noiembrie 1952, însă eliberarea a avut loc la 29 mai 1953.A.C.N.S.A.S., fond Penal, dosar nr. 1.783, vol. 2, f. 179.
După această perioadă, Petre Țuțea a continuat să fie considerat indezirabil de către autoritățile comuniste. În anul 1956, a fost arestat din nou. În „Ordonanța de pornire a procesului penal”, datată 20 decembrie 1956 și redactată de locotenentul Nicolae Urucu, sunt consemnate noile acuzații care au stat la baza reluării procedurilor penale:La 22 decembrie 1956, Petre Țuțea a fost arestat pentru presupusul „delict de agitație”, acuzațiile fiind formulate ulterior prin documente oficiale. Ancheta desfășurată nu a identificat dovezi care să îl incrimineze.
În 4 decembrie 1957, locotenent-majorul Blidaru Gheorghe, anchetator penal de securitate, a redactat „Concluziile de învinuire” împotriva mai multor persoane, printre care și Petre Țuțea. Acuzațiile au vizat presupusa săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 209, pct. 1 C.P., prin modificarea art. 209, partea a III-a C.P., realizată prin Decretul nr. 469/1957. Documentul susținea că, în perioada 1948–1949, inculpații ar fi inițiat și organizat o organizație subversivă de tip fascisto-legionar denumită „Partidul Naționalist”, condusă de legionarii Ștefan Petre și Porsena Nicolae, care părăsiseră țara, având drept scop răsturnarea regimului comunist și instaurarea unui regim fascist.A.C.N.S.A.S., fond Penal, dosar nr. 25.375, vol. 3, f. 283.A.C.N.S.A.S., fond Penal, dosar nr. 25.375, vol. 5, f. 343.
Deși Țuțea nu îi cunoscuse pe cei doi legionari menționați, în cadrul procesului s-a susținut că ar fi fost desemnat de presupusa „conspirație” drept viitor lider al statului.A.C.N.S.A.S., fond Penal, dosar nr. 25.375, vol. 18, f. 265.
Prin Sentința nr. 241 din 20 decembrie 1957, Tribunalul Militar l-a condamnat pe Petre Țuțea, în baza art. 209, pct. 2, lit. a din Codul Penal, modificat prin Decretul nr. 469/1957, la 10 ani de închisoare corecțională și 5 ani de interdicție corecțională, pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale. Calificarea juridică a faptei a fost schimbată din art. 209, pct. 1 C.P., conform art. 292 C.J.M. și art. 306 C. Pr. Pen. Totodată, în baza art. 25, pct. 6 C.P., instanța a dispus confiscarea totală a averii personale a condamnatului și obligarea acestuia la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.A.C.N.S.A.S., fond Penal, dosar nr. 25.375, vol. 18, f. 300.
Procesul-verbal de confiscare, întocmit la 26 iunie 1958 de executorul judecătoresc Păcurariu Eneas, la domiciliul lui Petre Țuțea din strada Știrbey Vodă nr. 164, a consemnat că averea acestuia se limita la câteva cărți, nefiind identificate bunuri care să poată fi confiscate.A.C.N.S.A.S., fond Penal, dosar nr. 25.375, vol. 18, f. 570.
Încarcerat în penitenciarul Aiud, Petre Țuțea a fost supus regimului de detenție specific acestei închisori. În anul 1959, a fost implicat într-un nou dosar penal. La 14 iunie 1959, a fost acuzat că, împreună cu alți deținuți, ar fi constituit în penitenciar o grupare contrarevoluționară, purtând discuții despre trecutul Mișcării Legionare, considerate de autorități ca având scopul menținerii moralului legionar.A.C.N.S.A.S., fond Penal, dosar nr. 105.531, vol. 1, f. 283.
Starea sa de sănătate s-a deteriorat în această perioadă, fapt consemnat într-un raport medical din 15 iulie 1959.A.C.N.S.A.S., fond Penal, dosar nr. 105.531, vol. 4, f. 290. În pofida acestui aspect, ancheta a continuat, iar locotenentul Urucu Nicolae a redactat un nou act de acuzare, în care se menționa refuzul inculpatului de a recunoaște integral faptele imputate.A.C.N.S.A.S., fond Penal, dosar nr. 105.531, vol. 3, f. 260.