Octavian Smigelschi () a fost un pictor, sculptor și grafician român, cu o activitate prodigioasă în pictura monumentală bisericească. Operele sale cele mai cunoscute sunt iconostasul și pictura cupolei din Catedrala Mitropolitană din Sibiu (cu hramul Sfânta Treime), pentru a cărei lucrare a fost desemnat în 1904, respectiv capela Gimnaziului Catolic din Budapesta.
150px|right|thumb|Portret al soției
Copilărie Octavian Smigelschi s-a născut pe 21 martie 1866 în comuna Ludoșul Mare, fiind fiul lui Mihail Smigelschi, descendent al unei familii nobile polonezeN. Iorga, Neamul românesc în Ardeal și Țara Ungurească, București 1906, vol I, pag. 165. și al Anei Sebastian, de origine aromână. Din această relație s-au născut încă trei băieți: Victor (1858), Vasile (1864), Octavian (1867) și Cornel.
Mihail Smigelschi, tatăl său, s-a refugiat în Principatul Transilvaniei în 1850 din cauza evenimentelor revoluționare din 1848-1849. A activat mai întâi ca notar comunal în mai multe sate din jurul Sibiului, printre care Bungardul și Racovița, stabilindu-se mai apoi în Ludoș.Nicolae Sabău, Ioana Gruiță-Savu, Octavian Smigelschi în presă, Cluj 2009, pag. 13.
Frații săi mai mari, Victor Smigelschi, născut în 1858, respectiv Vasile Smigelschi, născut în 1864, au fost preoți greco-catolici. Victor Smigelschi a devenit ulterior profesor și canonic la Blaj.
Ziarele maghiare ale timpului, „Pesti Hirlap” și „Budapesti Hirlap”, îl considerau în anul 1903 pe artist ca fiind maghiar. Alte surse au accentuat originea sa poloneză.
Studii Octavian Smigelschi a luat lecții particulare acasă în loc să frecventeze școala primară, după care a urmat cursurile liceale la Școala Maghiară de Stat din Sibiu, pe care a absolvit-o în 1884 cu „foarte bine”, chiar dacă unele surse menționează că „...era absorbit de pasiunile sale: lectura, muzica și desenul.”V. Vătășianu, Pictorul Octavian Smigelschi, Sibiu, 1936, p. 5. În anul 1890, la vârsta de 24 de ani, a scris o autobiografie adresată societății bucureștene Transilvania, cu scopul obținerii unei burse de studii. În aceasta, Smigelschi invocă argumentul că „... am venit la convingerea, că aș potea încerca lupta pentru întruparea idealurilor mele; simțesc a poșede acele condițiuni, care sunt de lipsă pentru o înaintare în artă”.Smigelschi, Octavian [Autobiografie], În: Calendarul pentru popor . ASTRA, 1934, p. 163-16
Paralel cu liceul a urmat cursurile maestrului Carl DörschlagCarl Dörschlag a pictat altarul bisericii fortificate din Cincșor în anul 1868., pictor din Hohenluckow, Germania, care remarca în însemnările sale că „...în anii optzeci pare a fi bântuit aci (Sibiu) bacilul picturii.”V. Roth, Karl Dörschlag, rev. „Die Karpathen”, anul II.-1908, p. 85. A obținut o bursă de stat la școala de profesori de desen din Budapesta, ale cărei cursuri le-a urmat între anii 1884-1889. Acolo, sub îndrumarea maestrului Bertalan Székely și a prieteniei cu Robert Wellmann, Fritz Schullerus și Arthur Coulin, și-a desăvârșit studiile și a devenit profesor de desen. În anul 1887 este publicat în revista „Familia” un articol despre Octavian Smigelschi în care se menționează că a primit la școala din Budapesta: left|300px|thumb|Pictură, Cornel Smigelschi (Astra)
A studiat la Sibiu și la Budapesta, completându-și studiile prin numeroase călătorii peste hotare. Între 1890–1891 a activat ca profesor de desen la Schemnitz (azi Banská Štiavnica). Atras îndeosebi de pictura murală, în anul 1904 a întreprins o călătorie de studii la monumentele de artă veche din Țara Românească, Moldova și Bucovina, de la care s-a inspirat în executarea picturilor din numeroase biserici transilvănene (Catedrala mitropolitană din Sibiu). Ca pictor de șevalet a lucrat portrete și chipuri de țărani, surprinse în mediul lor obișnuit.
Carieră Împreună cu Ștefan Gróh, Robert Wellmann și Fritz Schullerus vizitează München-ul în anul 1887, unde este impresionat de lucrările lui Arnold BöcklinV. Roth, Fritz Schullerus, în revista „Die Karpathen”, anul II.-1908, pag.203.. Înțelegând importanța călătoriilor de studii în orașele europene ce erau adevărate centre de artă în comparație cu apatia provincială sibiană, Octavian Smigelschi începe să studieze pictura bisericească și ca urmare execută numeroase icoane și iconostase câștigând astfel mijloace bănești necesare scopurilor sale. Au rămas drept mărturie acestei perioade din viața pictorului lucrări în diferite biserici din comunele transilvănene: Racovița, Sâncel, Ilva Mare, Măgura, Romos, Rodna Nouă și Poiana Sf. IosifEm. Bucuța, Pe urmele lui Smigelschi, în revista „Gând românesc”, anul III., 1935, nr. 10, p. 472..., Mihalț, Vereșmort și Timișoara Fabrică. În anii 1890-1891 vizitează Viena, revine la München după care vizitează Dresda fiind profesor de desen în Banská Štiavnica (Șemniț). În anul 1892 este profesor de desen la liceul de stat din Elisabetopol (azi Dumbrăveni, Sibiu), fiind prezent în Sibiu și făcând numeroase schițe ca-n vremurile studenției prin localitățile din jur: Racovița, Câlnic, Tălmăcel, Sibiu și Gârbova. Multe din aceste schițe, fiind datate în 1886, sunt păstrate în prezent la muzeul Astra.
În perioada 1898-1899 studiază la Veneția, Ravenna și Florența pentru ca în anul 1904 să studieze picturile bisericești din: Țara Românească, bisericile din: Tismana, Cozia, Bistrița, Horezu, Curtea de Argeș, București, Snagov și Sinaia. Moldova, bisericile din: Iași, Suceava, Sucevița, Dragomirna, Putna, Rădăuți, Humor, Voroneț și Cernăuți.
Începând din anul 1890, Octavian Smigelschi a făcut o serie de expoziții împreună cu Schullerus și Wellmann, unde a prezentat peisaje în acuarelăConform informațiilor pe care doamna Smigelschi i le-a furnizat lui V. Vătășianu, menționate în V. Vătășianu, Pictorul Octav Octavian Smigelschi, 1936, p. 9 ce au avut parte de o critică elogioasă, care le apropia de operele lui Hildebrandt sau WernerRecenzia din Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt, 1890, nr.2-4 oct., reprodusă parțial în „Familia”, anul XXVL-1980, nr.40. 7/19 oct., pag.482..
upright|left|thumb|Proiectul pentru Catedrala ortodoxă din Sibiu upriht|right|thumb|Iconostasul din vechea biserică greco-catolică din Racovița
Octavian Smigelschi deschide expoziția de artă religioasă din Blaj, în ziua de 30 august 1903, moment în care intră în atenția autorităților bisericești. La această expoziție, pictorul expune planul și cartoanele ce reprezentau proiectul de zugrăvire a Catedralei greco-catolice Sf. Treime din Blaj. Cu această ocazie publicul român a fost pus pentru prima oară în situația de a alege și „...aprecia în mod nemijlocit un astfel de decor”V. Vătășianu, Pictorul..., p. 10Ziarul „Unirea”, XIII-1903, nr. 36, 5 septembrie, p. 357; Ziarul „Drapelul”, 1903, 30 august. În 14 octombrie 1903, participă la expoziția de la Sibiu din sala Thalia, prezentând în plus față de cea de la Blaj peste 70 de lucrări în ulei, tempera, acuarelă, precum și desene cu caracter profanVezi catalogul expoziției: Smigelschi's Kunst-Ausstellung, Gesellschaftshaus, Sibiu, 1903. Succesul expoziției a fost marcat în presa vremii de către ziare ardelene„Tribuna Poporului”, Arad, anul VII-1903, 14/26 octombrie., bucureștene„Vremea”, 1 noiembrie 1903. și maghiare din Budapesta.
Ștefan Gróh, profesor la Școala de arte industriale și la Școala pregătitoare a profesorilor de desen din Budapesta, membru al Comisiei Monumentelor Istorice maghiare, face o dare de seamă elogioasă în Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt din Sibiu din data de 21 octombrie 1903 la expoziția sibiană. Fiind o personalitate influentă, acesta-l va ajuta pe Smigeslchi să-si deschidă expoziții la Budapesta, cum a fost cea din 5 decembrie 1903. Aprecierea criticilor se regăsesc din nou în presa vremii„Budapesti Hirlap”, 5 decembrie 1903.„Uj idök”, anul IX, nr.52, 20 decembrie 1903., Octavian Smigelschi fiind comparat cu celebrul pictor maghiar Carol Lotz„Független Magyarország”, 5 decembrie 1903.. Această expoziție a fost urmărită și de Adalbert Berzeviczy, ministrul al Cultelor și Instrucțiunii.
Consistoriul Arhidiecezan din Sibiu a publicat în 30 noiembrie 1903 anunțul concursului de executare a picturilor catedralei din Sibiu.Vezi I. Pușcariu, E. Miron Cristea și M. Voileanu, Biserica de la Mitropolia ortodoxă română din Sibiu, Sibiu, 1908. La acest anunț s-au prezentat încă 14 concurenți dintre care comisia, formată din G.D.Mirea, directorul Școlii de Belle-Arte din București, arhitectul Mincu și pictorul brașovean Friedrich Mieß, a ales trei persoane printre care și O. Smigelschi. În 1904 apare o cronică a operei sale în revista „Müvészet” completată cu cinci reproduceri„Müvészet”, anul III-1904, pag.54-55., fapt ce crește notorietatea lui Smigelschi peste hotare în același timp cu apariția în țară a unui articol semnat de Octavian Goga din „Luceafărul”„Luceafărul”, nr.24, 15 decembrie 1903.
Comanda de zugrăvire a catedralei ortodoxe din Sibiu i se repartizează în 12/25 aprilie 1904, în urma executării unei lucrări de probă comandate: un iconostas și un înger în cupolă. Rezultatul lucrării de probă a fost unul sever care a dus la ambiționarea pictorului în realizarea unei opere monumentale în catedrala sibiană „după care poate fi apreciat fără rezerve”V. Vătășianu, Pictorul ..., Sibiu, 1936, p.12..
Onorariul primit de către Smigelschi pentru executarea iconostasului, cupolei și pandativelor a fost de 32.000 de coroaneRaportul Sinodului arhidiecezan, nr. 3243, ep.2IV, 1905.. Întreaga lucrare a catedralei cuprindea de fapt și întreg interiorul, executarea lor fiind întreruptă din cauza lipsei mijloacelor financiare. Din cauza tărăgănării comenzilor la catedrala sibiană precum și a celei din Blaj, O. Smigelschi a executat picturile din biserica ortodoxă română din Ciacova (1907, unde a făcut o copie la scară redusă a cartoanelor sibiene), precum și pictura bisericii unite din Rădești (1909, cu o concepție novatoare).
150px|right|thumb|Răstignirea, studiu (Astra)
Deces Octavian Smigelschi se pensionează în anul 1911, părăsind catedra de desen al liceului și moare pe 10 noiembrie 1912 din cauza unui atac de cord. O expoziție retrospectivă este deschisă în octombrie 1913 la:
În prezent Muzeul Brukenthal expune, datorită „Astrei”, majoritatea tablourilor și cartoanelor lui O. Smigelschi. Idealuri artistice right|thumb|290px|„Lina cu mărgele” Așa cum se prezenta spațiul artistic transilvănean din secolul al XIX-lea, acesta era o îmbinare dintre două curente reprezentative în pictura bisericească. Primul curent, practicat de către iconarii și zugravii de la sate, reprezentați de către preoți și țărani, era ilustrat de pictura bizantino - română. Cel de al doilea, avea o influență apuseană și el devenise un calapod pentru creația pictorilor de tip academic, tipar ce era caracterizat prin numeroase dogme și norme. Cel din urmă a fost curentul care a câștigat competiția și și-a asumat rolul conducător. Astfel, academismul pictorilor români, a dus la ruperea tradiției bizantine de pictura tradiționalistă, bisericească. Pe acest val al reformării vine Octavian Smigelschi cu o viziune nouă, care-și va releva caracterul novator prin faptul că artistul a înțeles importanța stilului bizantin în percepția poporului român.Gheorghe Mândrescu - Octavian Smigelschi și idealurile Unirii. În:Steaua, 29, nr. 12, dec. 1978, p. 52-53
Octavian Smigelschi este preocupat ca orice pictor în identificarea de tematici diverse printre care se află, bineînțeles și peisajul. Cum peisajul prezintă cu preponderență natura, Smigelschi declară că: