Goussainville este o comună franceză, situată în departamentul Val-d'Oise, în regiunea Île-de-France.
Situat în apropierea aeroportului Paris-Charles-de-Gaulle, acest oraș are particularitatea de a-și fi mutat centrul cu câțiva kilometri în prima parte a secolului al XX-lea, odată cu sosirea liniei feroviare și dezvoltarea unor noi cartiere mai aproape de cele două gări (cea din Goussainville propriu-zis și cea din Noues).
Noul centru și primăria se află în apropierea zonei Noues. Vechea zonă centrală, cunoscută astăzi sub numele de cartierul Vieux Pays, se afla în 1974 pe axa uneia dintre pistele aeroportului Paris-Charles-de-Gaulle, ceea ce a provocat din nou un exod al populației către alte cartiere. Majoritatea caselor, cumpărate de Aéroports de Paris de la locuitorii care au dorit să plece, au fost zidite. Totuși, câțiva locuitori ireductibili trăiesc încă acolo. Vieux Pays a fost cumpărat de oraș de la ADP pentru un euro simbolic în 2009.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare Goussainville este un oraș din suburbia de nord a Parisului, situat în estul departamentului Val-d'Oise. În inima regiunii Plaine de France, orașul se află la aproximativ douăzeci de kilometri de capitală. Cu peste 30.000 de locuitori conform ultimului recensământ, Goussainville este unul dintre cele mai mari orașe din Val-d'Oise.
Goussainville a primit, de asemenea, două flori în cadrul Concursului „Orașe și sate înflorite”.
Comune limitrofe
Transport Autobuze și trenuri Goussainville este deservit de două gări ale liniei RER D, Goussainville și Les Noues, precum și de autobuzele rețelelor Roissy Ouest și Haut Val-d'Oise.
Rutier Francilienne ocolește orașul la nord și la est, oferind acces direct către Roissy. Autostrada A1 este ușor accesibilă, la doar câteva minute de comună.
Orașul este, de asemenea, traversat de drumul departamental RD 47 și de drumul național RN 17.
Avion Comuna Goussainville se află în vecinătatea aeroportului internațional Paris-Charles-de-Gaulle, iar aeroportul Le Bourget este la câteva minute de mers cu mașina pe RN 17.
Clima În 2010, clima comunei este de tipul climatului oceanic degradat al câmpiilor din Centru și Nord, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) pe baza unui set de date care acoperă perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climatului pentru Franța metropolitană, în care comuna este expusă unui climat oceanic și se află în regiunea climatică Sud-vest a bazinului Parisian, caracterizată printr-o ploaie redusă, în special primăvara (120-150 mm) și o iarnă rece (3,5 °C) .
Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 11,3 °C, cu o amplitudine termică anuală de 14,9 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 685 mm, cu 10,6 zile de precipitații în ianuarie și 8 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comuna Roissy-en-France la 5 km distanță , este de 12,1 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 694,3 mm .
Parametrii climatici ai comunei au fost estimați pentru mijlocul secolului (2041-2070) conform diferitelor scenarii de emisie de gaze cu efect de seră, bazate pe noile proiecții climatice de referință DRIAS-2020 . Aceștia pot fi consultați pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022 .
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Goussainville este clasificată drept centru urban intermediar, conform noii grile comunale de densitate cu șapte niveluri, definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Face parte din unitatea urbană a Parisului, o aglomerație interdepartamentală care cuprinde 407 comune, dintre care Goussainville este o comună suburbană . De asemenea, comuna face parte din zona metropolitană a Parisului, fiind o comună din polul principal. Această zonă cuprinde 1.929 de comune .
Toponimie Gunsane Villa în anul 832, Gunsanevilla în 862, Gunseivilla în 1137, Gunzavilla în 1173, Gonsenvilla în secolul al XIII-lea, Gosseynvilla în 1221, Guossenvilla în 1247.
Gunsane Villa, atestată în anul 832, desemnează „ferma lui Gunza”.
Istorie Preistorie În carierele din Goussainville și împrejurimi (Fosses, Le Plessis-Gassot etc.) se găsește o abundență de fosile marine, în special scoici și stridii, ale căror origini datează de acum câteva milioane de ani.
Pe de altă parte, pe suprafața terenurilor agricole au fost descoperite numeroase silexuri cioplite, unelte și arme rudimentare, precum răzuitoare, topoare și vârfuri de săgeți, precum și instrumente agricole datând din Paleolitic până în Neolitic, care atestă prezența oamenilor preistorici în regiune de acum 100.000 de ani.
Epoca galo-romană Săpăturile arheologice din câmpiile învecinate au scos la iveală terme, cimitire și gropi de depozitare aparținând unor vile galo-romane datând din secolele I-V. De asemenea, în grădinile satului au fost descoperite monede romane.
Alte dovezi materiale, precum fragmente de ceramică, olărie, țigle și amfore, confirmă existența în acea perioadă a unei mici așezări rurale și agricole, unde probabil coexistau populații de origine galo-romană și germanică.
Epoca merovingiană (448-751) Originea numelui Goussainville provine, probabil, din această perioadă, când domeniile rurale luau de obicei numele proprietarilor lor.
Acest domeniu, care se numea pe atunci „Gunsanevilla”, adică „villa lui Gunsana” (sau Chusana?), ar fi putut aparține uneia dintre soțiile lui Chlothar I, fiul lui Clovis I și rege al francilor între 511 și 561.
Epoca carolingiană (751-987) Cea mai veche documentație în care este menționat numele Goussainville datează din 22 ianuarie 831. Redactată de călugării abației Saint-Denis, care dețineau atunci aceste terenuri, documentul se referea la dările în natură pe care țăranii trebuiau să le furnizeze abației. Un al doilea document similar a fost aprobat de regele Carol cel Pleșuv pe 12 septembrie 861.
Secolul al XII-lea Într-un document din 1125, Gazon de Burote deținea un fief asupra bisericii, pe care îl primise de la Mathieu le Bel. Este vorba despre partea romană a bisericii Saint-Pierre și Saint-Paul, din care astăzi mai rămân doar cele două travee ale colateralei sudice aflate sub clopotniță.
În anul 1137 este menționat numele lui Rocius, senior al „Gunsanevilla”, care a donat o parte din terenurile feudei sale abației Val, situată lângă Mériel. Această donație includea locul numit La Grange des Noues, unde călugării cistercieni au construit o fermă cu hambar (document atestat printr-o cartă a lui Ludovic al VII-lea). Hambarul actual și clădirea de locuit datează din secolele XVII și XVIII.
Secolul al XIII-lea În secolul al XIII-lea, seniorii locali purtau numele de Goussainville, așa cum atestă sigiliile sau blazoanele lor. Printre aceștia se numără Gachon de Gunseinvilla în 1221, Renaud de Gunsonville în 1238 și Guyard de Gonseilla în 1247.
Unele blazoane, prezentate sub forma unui scut triunghiular ornamentat cu o cruce, indică participarea lor la cruciade sub conducerea regelui Ludovic cel Sfânt.
Secolele XIV și XV În 1331, în timpul Războiului de 100 de Ani, Guy de Goussainville pierde jumătate din terenurile sale în favoarea regelui Filip al VI-lea de Valois, care le oferă lui Charles de Montmorency. Descendenții lui Guy se vor alia cu familia d'Aunoy, iar senioria va fi reunită abia în 1468, când Catherine de Montmorency s-a căsătorit cu Philippe d'Aunoy.
De la secolul al XVI-lea până la Revoluție
În 1520, Anne Baillet, nepoata foștilor seniori, se căsătorește cu Aymard Nicolaÿ, primul președinte al Curții de Conturi. Începând cu 1550, familia Nicolay, datorită averii lor considerabile, a inițiat extinderea bisericii Saint-Pierre-Saint-Paul în stil renascentist.
Influența castelului din Écouen, construit în aceeași perioadă, este evidentă, în special în organizarea retablului, piesa centrală a bisericii. Lucrările au continuat până în secolul al XVII-lea. Cele mai remarcabile morminte sunt cele ale seniorilor din Goussainville și ale fermierilor de la Grange des Noues. Sub edificiu se află vechi pivnițe ale castelului, dintre care una este boltită cu nervuri.
În 1645, Ludovic al XIV-lea ridică Goussainville la rang de marchizat în favoarea lui Nicolas de Nicolay, care, devenit marchiz, a construit un porumbar și a comandat turnarea unui clopot pentru biserică, dedicat fiicei sale, Nicole-Élisabeth. Nepotul său, Aîmar Jean, a planificat construirea unui nou castel, dar declinul averii sale nu i-a permis să-l finalizeze, reușind să realizeze doar grajdurile.
Blazonul marchizilor de Nicolaï a fost adoptat ulterior ca emblemă a comunei.
În timpul Revoluției, „caietul de doleanțe” al Goussainville a fost prezentat la Statele Generale din 1789. Locuitorii din Goussainville se plângeau de iepurii care le devastau culturile, de impozite, de corvezi și de dificultățile legate de transportul recoltelor.
În timpul Terorii, sicriele de plumb ale seniorilor au fost scoase din biserică și topite, emblemele religioase și nobiliare au fost distruse, clopotele au fost turnate, cu excepția unuia singur, iar biserica a fost transformată în Templul Rațiunii. Bunurile bisericii, precum și cele ale emigranților, au fost vândute, iar preotul a fost obligat să depună jurământ. Aymard Chrétien de Nicolaï și Aymard Charles François de Nicolaï au fost executați pe eșafod în data de 9 floréal, anul II (28 aprilie 1794), iar averile lor au fost confiscate în folosul Națiunii.
În perioada 2012-2013, biserica a fost supusă unui proces de restaurare și a beneficiat de o nouă iluminare.
Secolele XIX și XX Aymard-François de Nicolaï, conte al Imperiului, mareșal al curții lui Napoleon I și ultimul senior al Goussainville, a fost primarul comunei între 1807 și 1812.
Domeniul seniorial a fost vândut de moștenitorii săi lui Théodore Frapart, care a construit, în jurul anului 1860, o casă burgheză în parcul fostului castel. Moștenitorii săi dețin în continuare grajdurile. În 1866, abatele Morel, preotul din Goussainville, a înființat o confrerie dedicate sfintei Genoveva.
În 1870, prusacii au ocupat Goussainville, au distrus o parte din arhivele comunei, au incendiat case și distileria.
Până la mijlocul secolului al XIX-lea, Goussainville era limitat la sat și la Grange des Noues. Crearea liniei de cale ferată a adus activități meșteșugărești și industriale în apropierea gării. În 1905, a fost deschisă o fabrică de zahăr a grupului Béghin-Say, care a funcționat timp de 80 de ani și a avut un impact semnificativ asupra istoriei orașului și a populației sale, prin atragerea forței de muncă sezoniere.
În jurul anului 1913, odată cu crearea unui prim lotisment în zona numită La Chapellerie, a început transformarea treptată a unui sat rural de 600 de locuitori într-un oraș cu 30.000 de locuitori un secol mai târziu.
Din august până în decembrie 1914, Regimentul 69 Infanterie s-a instalat la Goussainville , iar un cantonament a fost stabilit în sat pentru soldați aflați în repaus și la antrenament. Treizeci și doi locuitori ai Goussainville au murit pentru Franța în tranșee, dintre care patru din aceeași familie. După război, un monument dedicat eroilor a fost inaugurat de primarul și consilierul general Ernest Harmand.