Marilena de la P7

Marilena de la P7 este un film de mediu-metraj realizat de regizorul român Cristian Nemescu în anul 2006. Pelicula a fost remarcată în același an, când a concurat pentru secțiunea Semaine de la critique a ediției cu numărul 59 a Festivalului Internațional de Film de la Cannes.Evidența participanților la ediția 2006 a Festivalului Internațional de Film de la Cannes, publicată pe site-ul British Film Institute

Ultimul proiect finalizat de regizorul Cristian Nemescu, filmul îi are în rolurile principale pe actorii Mădălina Ghițescu și Gabriel Huian. S-a pornit de la un exercițiu cu un subiect diferit, plănuit să nu depășească durata de șapte minute,Articol publicat de Greta Harja într-un număr al revistei „Eva”, aprilie-mai (?) 2006 (vezi secțiunea Legături externe) din care s-a conturat, într-o etapă ulterioară, un film de dragoste adolescentină (subiect predilect pentru regizor),Pe val. Cu Marilena la Cannes, articol publicat în jurnalul „Cotidianul”, mai (?) 2006 montat în final la o durată neobișnuită, de 45 de minute.Filmul intră în categoria de mediu-metraj, durata sa fiind mai mare ca cea a unui scurtmetraj (în mod obișnuit, sub 20 de minute) și mai mică decât un lungmetraj (peste o oră). Filmul de mediu-metraj are parte de o distribuire mai dificilă decât alte categorii; în vreme ce pentru un program de scurtmetraje este prea lung, mediu-metrajul este insuficient pentru a ține locul unui lungmetraj (de obicei, programat pentru proiecții la interval de minim două ore). Filmul s-a bucurat de o primire bună din partea publicului; ce impresionează în Marilena de la P7 este viziunea foarte omogenă, îmbinarea scenariului cu imaginea și sunetul într-o formă organică, inovatoare prin experimente și tehnici neobișnuite.

Sinopsis

Într-o suburbie a Bucureștilor, un puști de 13 ani, Andrei (interpretat de Gabriel Huian) urmărește în fiecare seară de pe un acoperiș, împreună cu prietenii din împrejurimi, spectacolul prostituatelor luate din stradă de clienți în mașinile lor. Băiatul se îndrăgostește de una dintre fete, numită Marilena (rolul Mădălinei Ghițescu) și află că îi trebuie o sumă apreciabilă de bani pentru a o putea aborda.

Prin urmare, fură salariul tatălui său (interpretat de Gabriel Spahiu) și pornește spre locul de întâlnire a prostituatelor. Proxenetul în slujba căruia lucrează Marilena (jucat de Andi Vasluianu) este de față și acceptă doar să îl trimită pe Andrei cu Marilena și cu încă o colegă la o terasă din apropiere, unde cântă romul Elvis (interpretat de cântărețul Elvis Romano, care a tradus în limba sa versurile lui Elvis Presley; în film, el se acompaniază cu o chitară). Prostituatele își petrec puțin timp cu Andrei, mai degrabă jucându-se cu el și îi spun la plecare că are nevoie de o mașină pentru a le putea da întâlnire.

Andrei trimite la postul local de radio, o dedicație pentru Marilena de la P7. Ea se află în casa unui bătrân unde radioul este deschis tare; melodia este „Are You Lonesome Tonight?”, semnată tot de Elvis Presley.

Între clienții săi, Marilena a descoperit un bărbat atrăgător, poreclit Giani (interpretat de Cătălin Paraschiv), de care se îndrăgostește. Într-o seară, însă, privind de la depărtare, ea îi recunoaște mașina în fața unui magazin; îl vede intrând în mașină alături de o femeie necunoscută. Marilena este foarte deznădăjduită.

Andrei își găsește rezolvarea în privința mașinii, plănuind să fure troleibuzul pe care-l conduce tatăl său; în plus, băiatul are oarecare cunoștințe de condus, tatăl său purtându-l câteodată cu sine la lucru. Împreună cu prietenii lui, Andrei reușește să fure troleibuzul când tatăl coboară la depou. Tatăl îi urmărește pe copii împreună cu șoferul unui utilaj de intervenție. Ajunși la locul de întâlnire al prostituatelor, băieții nu o găsesc pe Marilena. Andrei recunoaște mașina lui Giani parcată în fața blocului P7 și intră în scară.

Într-adevăr, Marilena și Giani se află în apartamentul ei; fata pleacă pentru un minut la toaletă. Andrei se strecoară în apartament și privește dindărătul unei uși cu geam la ce se petrece. Marilena continuă să vorbească din baie cu bărbatul și se prăbușește brusc pe podea, după ce își taie vena jugulară.Extrase din discursul Mădălinei Ghițescu, invitată la un Q&A cu ocazia premierei filmului la Stockholm, pe 24 august 2007.

Giani vede ce s-a întâmplat, se panichează și fuge la mașină. În stradă, proxenetul îl vede plecând în grabă și urcă la Marilena. Între timp, Andrei a pătruns în cameră și o privește pe fată, murdărită de sânge și tremurând în spasme. În împrejurimile blocului P7, povestea sinuciderii Marilenei circulă repede.

Distribuția Roluri principale Rolul Marilena este jucat de actrița Mădălina Ghițescu (n. 29 iulie 1978),Profilul actriței Mădălina Ghițescu pe site-ul cinemagia.ro devenind cunoscută publicului bucureștean pentru rolurile jucate la Studioul de teatru „Casandra” și Teatrul Foarte Mic.Site-ul personal al Mădălinei Ghițescu, cu prezentarea în amănunt a tuturor spectacolelor, filmelor etc. la care a participat Pentru rolul Andrei a fost ales Gabriel Huian (neprofesionist, apărut anterior într-un videoclip care i-a atras atenția regizorului Nemescu). Tânărul a fost preferat de regizor de la bun început; totuși, s-a făcut un casting riguros, unde candidații au fost așezați față în față cu actrița Mădălina Ghițescu. Aparent atras de ea, Huian a trădat o atitudine foarte diferită față de ceilalți concurenți și a „întărit” intuiția regizorului. Gabriel Huian

Alte roluri Mihai, fratele lui Andrei, este interpretat de Cristi Olesher Mama lui Andrei este jucată de către Aura Călărașu Tatăl lui Andrei este interpretat de Gabriel Spahiu Proxenetul este jucat de Andi Vasluianu Giani este interpretat de Cătălin Paraschiv

Realizarea filmului De la proiect la producție right|thumb|300px|Nemescu pe platoul de filmare. Ideea filmului a pornit de la colaborarea dintre Nemescu și operatorul Liviu Marghidan pentru un exercițiu de mici dimensiuni, încă din vremea studenției (2003). Ea a aparținut lui Cătălin Mitulescu și Andreei Vălean; din povestea inițială s-a păstrat încercarea unui grup de băieți, de a fura un troleibuz pentru a ajunge la niște prostituate.

Dacă durata filmului a fost aproximată mai întâi la cea a unui scurtmetraj, proiectul s-a dezvoltat de-a lungul anului 2005. Nemescu mai avea în plan ceea ce va constitui mai târziu în lungmetrajul California Dreamin', la momentul respectiv irealizabil; a hotărât că Marilena de la P7 poate fi foarte util ca exercițiu regizoral și de lucru cu actorii. Astfel, scenariul a fost rescris și s-a pornit de la un buget foarte restrâns (sub 14 mii $, bani strânși de Nemescu prin participarea la festivaluri de film cu scurtmetraje mai vechi). Pe parcurs, însă, proiectul filmului a primit noi fonduri, totuși modeste, astfel încât actorii și o parte din realizatori au acceptat să presteze gratuit.Marilena de la P7, filmul lui Cristi Nemescu la Cannes!, articol publicat în 26 aprilie 2004 pe site-ul cinemagia.ro

Filmările au fost făcute tot în 2005, în apropierea pieței din cartierul bucureștean Rahova. Au fost întâlnite dificultăți din pricina nesiguranței aduse de zona aleasă. Totuși, unele aspecte au avut de câștigat prin pitorescul cartierului: astfel, scenografia și muzica originală pentru film au intervenit destul de puțin. Manelele omniprezente au intrat în multe scene drept muzică de cadru; s-au reușit chiar câteva filmări „pe ascuns” (de pildă, filmarea din spate la momentul când băieții discută despre prostituate). Scenariul a fost extins pe direcția unor astfel de adăugiri, care au părut mult mai verosimile realizatorilor în comparație cu replicile construite de ei.

Proiectul filmului a purtat multă vreme numele de Trolley Blues; Cristian Nemescu a renunțat la el la finalizarea montajului, punct în care a sesizat o discrepanță prea mare între titlul echivoc și conținutul foarte direct al filmului.Interviu oferit de Nemescu jurnalistului Paul S. Odhan, aprilie-mai (?) 2006. Odhan este de profesie medic, însă pasiunea pentru film l-a determinat să înceapă o activitate de jurnalist, prin interviuri și articole, în majoritatea lor publicate pe site-ul punctfilm.net . (Pentru mai multe detalii legate de interviu, vezi secțiunea Legături externe.)

Post-producția Un alt aspect important la realizarea filmului a fost procesul de montaj și post-producție, foarte elaborat în comparație cu marea majoritate a filmelor românești din ultimii ani. Imaginea se remarcă prin folosirea efectului numit split screen (engl. „ecran împărțit”, pe ecran sunt prezentate mai multe filmări concomitent) și a filmărilor „din mână” (handheld).

Meritul lui Andrei Toncu, muzica și sunetul din film au fost foarte minuțios post-procesate, mai întâi pentru a ameliora calitatea înregistrărilor (bugetul nu a permis folosirea unei aparaturi performante) și apoi în interes creativ. De altfel, filmul în întregime este însoțit de o muzică atmosferică la o intensitate sonoră foarte redusă, urmărind evoluția emoțională a personajelor; Toncu a creat un colaj între muzica de cadru (înregistrată cu sau fără intenție la filmări) și o serie de efecte specifice muzicii electronice sau muzicii concrete. Totuși, se evidențiază câteva momente distincte de muzică, fie compuse de Toncu (scena furtului troleibuzului, „varianta” închipuită de Andrei), fie înregistrări deja existente, tratate pentru a se integra în atmosfera filmului (dedicația de Elvis Presley este egalizată dinamicAplicarea unui efect dinamic asupra unei înregistrări presupune modificarea parametrilor efectului pe parcursul redării. Fiecare parametru își schimbă valoarea în timp după o lege proprie (de exemplu, pentru a simula coborârea unei surse sonore față de martor, volumele unei părți din benzile unui egalizator cresc sau scad treptat, progresiv). pentru a sugera audiția trecând de la un aparat de radio la altul). O altă înregistrare suprapusă este emisiunea auzită în mașina lui Giani, privitoare la înmulțirea fluturilor Mamestra brassicae.

Reacții Întâlnirea cu publicul Publicul român a aflat mai întâi de participarea filmului la ediția a 59-a a Festivalului de la Cannes (mai 2006), alături de alte două filme românești (lungmetrajele de Cătălin Mitulescu și Corneliu Porumboiu, Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii și respectiv A fost sau n-a fost?). Marilena de la P7 a fost nominalizat pentru secțiunea Semaine de la critique a festivalului francez.

right|thumb|300px|Zilele filmului românesc la Stockholm, 2007:Mădălina Ghițescu (dreapta), Radu Gabrea (centru). În România, premiera filmului s-a făcut pe 4 iunie 2006, la Festivalul Internațional de Film „Transilvania”, în Cluj. În București, o primă proiecție a fost organizată pe 8 septembrie 2006, într-un scuar amenajat din Calea Rahovei. Publicul și criticii din țară au primit foarte bine filmul, dar dificultatea presupusă de formatul temporal pretențios (mediu-metraj) a permis, mai departe de festival, numai un număr mic de proiecții (în București: la Casa de cultură a studenților, la Institutul Cultural RomânSeară de film la ICR: Cristian Nemescu și Andrei Toncu, articol găzduit de site-ul liternet.ro ș.a.), desfășurate cu sălile pline. Problema a fost aceeași când filmul a fost trimis la festivaluri de film din străinătate, fiind ori respins pentru că nu putea fi încadrat în categoriile standard, ori primit la secțiunea de scurtmetraj (de exemplu, la Brooklyn).

Tot în vara lui 2006, Nemescu a înaintat proiectul California Dreamin''' în stadiul de producție; filmările s-au desfășurat în iulie-august. Spre finele lunii august, un prim montaj al noului film se apropia de finalizare; pe 24 august 2006, Nemescu și Andrei Toncu (inginer de sunet și la noul proiect) au murit într-un accident de mașină în București.