Liberalismul este o filozofie politică și morală bazată pe drepturile individuale, libertate, consimțământul celor guvernați, egalitate politică, dreptul la proprietate privată și egalitate în fața legii. Liberalii susțin diverse viziuni, adesea contradictorii, în funcție de interpretarea acestor principii, dar, în general, promovează proprietatea privată, economiile de piață, drepturile individuale (inclusiv drepturile civile și drepturile omului), Democrație liberală, Secularismul, Statul de drept, Libertatea economică și politică, Libertatea de exprimare, Libertatea presei, Libertatea de întrunire și Libertatea religiei. Liberalismul este adesea citat ca ideologia dominantă a istoriei moderne."liberalism In general, the belief that it is the aim of politics to preserve individual rights and to maximize freedom of choice." Concise Oxford Dictionary of Politics, Iain McLean and Alistair McMillan, Third edition 2009, ISBN 978-0-19-920516-5.
Liberalismul a devenit o mișcare distinctă în Epoca Luminilor, câștigând popularitate în rândul filosofilor și economiștilor occidentali. Acesta și-a propus să înlocuiască privilegiile asociate cu nobilimea, religia de stat, monarhia absolută, dreptul divin al regilor și conservatorismul tradițional cu democrația reprezentativă, statul de drept și egalitatea în fața legii. Liberalii au pus capăt politicilor mercantiliste, monopolurilor regale și altor bariere comerciale, promovând în schimb comerțul liber și liberalizarea piețelor.Wolfe, p. 23 Filosoful John Locke este adesea considerat fondatorul liberalismului ca tradiție distinctă bazată pe contractul social, argumentând că fiecare om are drepturi naturale la viață, libertate și proprietate, iar guvernele nu trebuie să încalce aceste drepturi. În timp ce tradiția liberală britanică a accentuat extinderea Democrației, liberalismul francez a subliniat respingerea autoritarismului și este legat de construcția națională.Gould, p. 3.Kirchner, p. 3
Liderii Revoluției Glorioase din 1688 din Marea Britanie, Revoluției Americane din anul 1776 și Revoluției Franceze din 1789 au folosit filosofia liberală pentru a justifica răsturnarea armată a suveranității regale. Secolul al XIX-lea a văzut guverne liberale stabilite în Europa și America de Sud, iar liberalismul era bine consolidat alături de republicanism în Statele Unite ale Americii. În Marea Britanie victoriană, a fost folosit pentru a critica establishmentul politic, apelând la știință și rațiune în numele poporului. În secolele al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, liberalismul din Imperiul Otoman și Orientul Mijlociu a influențat perioade de reformă, precum Tanzimatul și Al-Nahda, și apariția Constituționalismului, Naționalismului și Secularismului. Aceste schimbări, alături de alți factori, au contribuit la crearea unui sentiment de criză în cadrul islamului, care continuă până în prezent, conducând la revigorarea islamică. Până în anul 1920, principalii oponenți ideologici ai liberalismului erau Comunismul, Conservatorismul și Socialismul; ulterior, liberalismul s-a confruntat cu provocări ideologice majore din partea fascismului și marxism-leninismului. În secolul al XX-lea, ideile liberale s-au răspândit și mai mult, în special în Europa de Vest, deoarece democrațiile liberale au ieșit învingătoare în ambele războaie mondiale și în Războiul Rece.
Liberalii au urmărit și au stabilit o ordine constituțională care prețuiește libertăți individuale importante, precum libertatea de exprimare și libertatea de asociere; o justiție independentă și procese publice cu juriu; și abolirea privilegiilor aristocratice. Valurile ulterioare de gândire liberală modernă și de luptă au fost puternic influențate de nevoia de a extinde drepturile civile. Liberalii au militat pentru egalitatea de gen și rasială în eforturile lor de a promova drepturile civile, iar mișcările globale pentru drepturile civile din secolul al XX-lea au realizat mai multe obiective în acest sens. Alte obiective acceptate adesea de liberali includ votul universal și accesul universal la educație. În Europa și America de Nord, instituirea liberalismului social (adesea numit pur și simplu liberalism în Statele Unite ale Americii) a devenit o componentă cheie în extinderea statului bunăstării. Astăzi, partidele liberale continuă să exercite putere și influență în întreaga lume. Elemente fundamentale ale societății contemporane au rădăcini liberale. Primele valuri ale liberalismului au popularizat individualismul economic, extinzând în același timp Guvernarea constituțională și Autoritatea parlamentară.Worell, Judith. Encyclopedia of women and gender, Volume I. Amsterdam: Elsevier, 2001. ISBN 0-12-227246-3
Definiții
Originile gândirii liberale Cuvintele liberal, liberty, libertarian și libertine își au originea în „liber”, un cuvânt din latină care înseamnă „liber”. Una dintre primele utilizări înregistrate ale termenului „liberal” datează din anul 1375, când a fost folosit pentru a descrie artele liberale în contextul unei educații potrivite pentru un om liber din naștere. Legătura timpurie a cuvântului cu educația clasică dintr-o universitate medievală a lăsat curând loc unei diversități de sensuri și conotații. „Liberal” putea însemna „generos în dăruire” încă din anul 1387, „făcut fără reținere” în anul 1433, „permis fără restricții” în anul 1530 și „liber de constrângeri” – adesea cu o conotație peiorativă – în secolele al XVI-lea și al XVII-lea.Gross, p. 5.
În Regatul Angliei din secolul al XVI-lea, „liberal” putea avea atât atribute pozitive, cât și negative, referindu-se fie la generozitatea, fie la lipsa de discreție a unei persoane. În piesa Much Ado About Nothing, William Shakespeare a scris despre „un ticălos liberal” care „și-a mărturisit întâlnirile josnice”. Odată cu apariția Epocii Luminilor, cuvântul a dobândit tonuri mult mai pozitive, fiind definit ca „liber de prejudecăți înguste” în 1781 și „liber de bigotism” în 1823. În anul 1815, termenul „liberalism” a fost utilizat pentru prima dată în limba engleză.Kirchner, pp. 2–3.Palmer and Colton, p. 479.
În Spania, liberales, primul grup care a folosit eticheta „liberal” în context politic, au luptat timp de decenii pentru implementarea Constituției spaniole din 1812. Între anii 1820 și 1823, în timpul Trieniului Liberal, regele Ferdinand al VII-lea a fost obligat de liberali să jure că va respecta Constituția din anul 1812. Până la mijlocul secolului al XIX-lea, termenul „liberal” a fost utilizat ca un termen politizat pentru partide și mișcări din întreaga lume.Kirchner, Emil J. (1988). Liberal Parties in Western Europe. Cambridge University Press. ISBN 978-0-521-32394-9. "Liberal parties were among the first political parties to form, and their long-serving and influential records, as participants in parliaments and governments, raise important questions ... ."
Galbenul este culoarea politică asociată cel mai frecvent cu liberalismul. Statele Unite diferă de alte țări prin asocierea conservatorismului cu roșu și a liberalismului cu albastru.Kumar, Rohit Vishal; Joshi, Radhika (October–December 2006). "Colour, Colour Everywhere: In Marketing Too". SCMS Journal of Indian Management. 3 (4): 40–46. ISSN 0973-3167. SSRN 969272.Cassel-Picot, Muriel "The Liberal Democrats and the Green Cause: From Yellow to Green" in Leydier, Gilles and Martin, Alexia (2013) Environmental Issues in Political Discourse in Britain and Ireland. Cambridge Scholars Publishing. p.105 Archived 6 December 2022 at the Wayback Machine. ISBN 9781443852838
Utilizarea și definițiile moderne În Europa și America Latină, liberalismul înseamnă o formă moderată de liberalism clasic și include atât liberalismul conservator (liberalism de centru-dreapta), cât și liberalismul social (liberalism de centru-stânga).Puddington, p. 142. "After a dozen years of centre-left Liberal Party rule, the Conservative Party emerged from the 2006 parliamentary elections with a plurality and established a fragile minority government."Grigsby, pp. 106–07. [Talking about the Democratic Party] "Its liberalism is, for the most part, the later version of liberalism – modern liberalism."
În America de Nord, liberalismul se referă aproape exclusiv la liberalismul social. Partidul dominant din Canada este Partidul Liberal, iar Partidul Democrat este de obicei considerat liberal în Statele Unite. În Statele Unite, liberalii conservatori sunt de obicei numiți conservatori într-un sens mai larg.
Liberalismul social De-a lungul timpului, sensul liberalismului a început să diverge în diferite părți ale lumii. Începând cu anii 1930, în Statele Unite, termenul „liberalism” este folosit, de obicei, fără calificative pentru a se referi la liberalismul social, o formă de liberalism care susține o economie de piață reglementată și extinderea drepturilor civile și politice, considerând binele comun compatibil sau superior libertății individuale.De Ruggiero, Guido (1959). The History of European Liberalism. pp. 155–157.
Potrivit Encyclopædia Britannica: „În Statele Unite, liberalismul este asociat cu politicile statului bunăstării din cadrul programului New Deal al administrației democrate a președintelui Franklin D. Roosevelt, în timp ce în Europa este asociat mai frecvent cu angajamentul față de un guvern limitat și politici economice de tip laissez-faire.”"Liberalism". Encyclopædia Britannica.Pease, Donald E.; Wiegman, Robyn (eds.) (2002). The Futures of American Studies. Duke University Press. p. 518. Această formă de liberalism este cunoscută și sub numele de liberalism modern, pentru a o distinge de liberalismul clasic, care a evoluat în conservatorism modern. În Statele Unite, cele două forme de liberalism constituie cei doi poli principali ai politicii americane, sub formele liberalismului american modern și conservatorismului american modern.
Unii liberali, care se identifică drept liberali clasici, conservatori fiscali sau libertarieni, susțin idealurile liberale fundamentale, dar se distanțează de gândirea liberală modernă, considerând că libertatea economică este mai importantă decât egalitatea socială. În consecință, ideile de individualism și economie de tip laissez-faire, anterior asociate cu liberalismul clasic, sunt componente esențiale ale conservatorismului american modern și ale conservatorismului de mișcare și au devenit baza noii școli de gândire libertariană americană modernă. În acest context american, termenul „liberal” este adesea folosit cu o conotație peiorativă.Jeffries, John W. (1990). "The "New" New Deal: FDR and American Liberalism, 1937–1945". Political Science Quarterly. 105 (3): 397–418. doi:10.2307/2150824. JSTOR 2150824.
Această filozofie politică este exemplificată prin adoptarea unor legislații sociale majore și a programelor de bunăstare. Două exemple importante în Statele Unite sunt politicile New Deal ale lui Franklin D. Roosevelt și, ulterior, programul Great Society al lui Lyndon B. Johnson, precum și alte realizări, cum ar fi Administrația pentru Progresul Lucrărilor și Legea privind Securitatea Socială din 1935, Legea Drepturilor Civile din 1964 și Legea Drepturilor de Vot din 1965.
Liberalismul modern, atât în Statele Unite, cât și în alte țări occidentale majore, include acum probleme precum căsătoria între persoane de același sex, drepturile persoanelor transgender, abolirea pedepsei capitale, drepturile reproductive și alte drepturi ale femeilor, drepturile de vot pentru toți cetățenii adulți, drepturile civile, justiția de mediu și protecția guvernamentală a dreptului la un nivel de trai adecvat. Serviciile sociale naționale, cum ar fi egalitatea de oportunități educaționale, accesul la asistență medicală și infrastructura de transport, au scopul de a îndeplini responsabilitatea de a promova bunăstarea generală a tuturor cetățenilor, așa cum este stabilit de Constituția Statelor Unite.
Liberalismul clasic