„Elegia a doua, getica” dedicată lui Vasile Pârvan, este a doua poezie-elegie de Nichita Stănescu din volumul 11 elegii, apărut în 1966.
Comentarii
Alex. Ștefănescu afirma în 1986, în Introducere, pagina 104,
În opinia Ștefaniei Mincu (1987), „zeul” este o simplă denumire dată cuvântului și „constituie un avertisment dat sinelui de a se despărți de sine” (p. 63). Cristian Moraru (1988) vorbește în schimb despre „o evidentă sacralizare a operațiunii poetice de «umplere» a «fisurilor ontice»” în volumul Nichita Stănescu – sistemul poetic, postfață la volumul Nichita Stănescu: Poezii, Editura Minerva, București, 1988, pagina 357.
Referitor la aceeași elegie, Ion Pop afirmă că această elegie „construiește imaginea unei despicări a unității originare a existenței”, fiind „o primă elegie a înstrăinării eului” (47, 49).
Legături externe
„Elegia a doua, getica” la WikiSource
Categorie:11 elegii Categorie:Nichita Stănescu