Județul Caraș-Severin a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Banat. Reședința județului era orașul Lugoj. Județul a fost desființat în anul 1926 prin divizarea sa în județele Caraș și Severin.
Întindere thumb|350px|right|Clădirea Prefecturii județului Caraș-Severin din perioada interbelică. Clădirea a fost construită între anii 1856-1859 și este situată în centrul municipiului Lugoj. Județul se afla în partea sud-vestică a României Mari, în sudul și estul regiunii Banat. Teritoriul său cuprindea în întregime județul Caraș-Severin de astăzi, dar și părți din actualele județe Timiș, Arad și Mehedinți. Se învecina la vest cu județul Timiș-Torontal și cu Iugoslavia, la sud cu Iugoslavia, la est cu județele Mehedinți și Hunedoara, iar la nord cu județul Arad. Județul avea o suprafață totală de peste , fiind cel mai întins județ al României interbelice. Limitele sale corespundeau fostului comitat maghiar Caraș-Severin. Județul a existat timp de șapte ani, fiind divizat în anul 1926 în județele Caraș și Severin.
Organizare Teritoriul județului era împărțit în paisprezece plăși. Pe teritoriul județului existau cinci comune urbane (orașe): Lugoj (reședința județului), Caransebeș, Reșița, Oravița și Orșova.Portretul României Interbelice - Județul CarașPortretul României Interbelice - Județul Severin
Populație Conform datelor recensământului din 1920 populația totală a județului era de 424.254 de locuitori. Densitatea populației era de 38 locuitori/km2.
Referințe
Legături externe
Biblioteca Congresului S.U.A. - Anuarul Socec al României Mari, 1924-1925 - Județul Caraș-Severin