J. Robert OppenheimerSensul lui „J” din J. Robert Oppenheimer a fost sursă de confuzie. Istoricii Alice Kimball Smith și Charles Weiner rezumă opinia generală a istoricilor în volumul lor Robert Oppenheimer: Letters and recollections, la pagina 1: „Dacă «J»-ul din numele lui Robert înseamnă Julius sau, după cum Robert însuși a spus la un moment dat, «nimic» s-ar putea să nu se lămurească niciodată pe deplin. Fratele lui, Frank, bănuia că «J»-ul este simbolic, un gest în direcția botezării fiului celui mai mare cu numele tatălui dar în același timp un semnal că părinții nu doresc ca Robert să fie un «junior».” Nu este un obicei al evreilor așkenazi să dea copiilor numele unor rude încă în viață. În J. Robert Oppenheimer: Shatterer of Worlds de , se afirmă că tată lui Robert, Julius, a adăugat inițiala doar pentru a-i conferi numelui lui Robert o distincție suplimentară, dar cartea lui Goodchild nu are note de subsol, deci sursa acestei afirmații nu este cunoscută. Afirmația lui Robert că „J” nu înseamnă „nimic” provine dintr-un interviu efectuat de Thomas S. Kuhn la 18 noiembrie 1963, astăzi aflat la Archive for the History of Quantum Physics. Pe de altă parte, pe certificatul de naștere al lui Oppenheimer scrie „Julius Robert Oppenheimer”. () a fost un fizician american, profesor de fizică la Universitatea din California, Berkeley. Oppenheimer a fost șef al în timpul războiului și se numără printre cei creditați drept „părinte al bombei atomice” pentru rolul avut în cadrul Proiectului Manhattan, acțiunea din al Doilea Război Mondial care a dezvoltat primele arme nucleare utilizate în bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki. Prima bombă atomică a fost detonată pe 16 iulie 1945, în testul Trinity în New Mexico; Oppenheimer a remarcat mai târziu că acesta îi amintește de cuvintele din Bhagavad-Gita: „Acum sunt prefăcut în Moarte, distrugătorul lumilor.”
După război, Oppenheimer a devenit președinte al influentului Comitet General Consultativ al nou-înființatei . El s-a folosit de poziția sa pentru a face lobby în favoarea controlului internațional asupra energiei nucleare în vederea evitării proliferării armelor nucleare și a cu Uniunea Sovietică. Dupa ce a provocat furia multor politicieni cu opiniile sale sincere din timpul celei de a Doua Panici Roșii, i s-au revocat într-o audiere foarte mediatizată în 1954, și a fost deposedat practic de toată influența politică directă; el a continuat să țină conferințe, să scrie și să lucreze în fizică. Nouă ani mai târziu, președintele John F. Kennedy i-a conferit (și Lyndon B. Johnson i-a decernat) , ca gest de .
Printre realizările lui Oppenheimer în fizică s-au numărat pentru funcțiile de undă moleculare, lucrări de teoria electronilor și pozitronilor, din fuziunea nucleară, și prima predicție a unui tunel cuantic. Împreună cu studenții săi, el a adus contribuții importante și la teoria modernă a stelelor neutronice și găurilor negre, precum și la cea a mecanicii cuantice, teoriei cuantice a câmpurilor, și la interacțiunile dintre razele cosmice. Ca profesor și promotor al științei, el este amintit ca părinte fondator al școlii americane de fizică teoretică, care a dobândit renume mondial în anii 1930. După al Doilea Război Mondial, el a devenit director al Institutului pentru Studii Avansate din Princeton, New Jersey.
Viața timpurie
Copilăria și educația Oppenheimer s-a născut în New York, pe 22 aprilie 1904, în familia lui Julius Oppenheimer, un înstărit importator de textile evreu, emigrat în Statele Unite din Germania în 1888, și a Ellei Friedman, pictoriță. Julius venise în America fără bani, fără studii de bacalaureat, și fără a ști limba engleză. El a primit un loc de muncă într-o companie de textile și într-un deceniu a ajuns director în cadrul companiei. Ella era din Baltimore. Familia Oppenheimer era o familie evreiască așkenază, dar nu practica religia. În 1912 familia s-a mutat într-un apartament de la etajul 11, la Riverside Drive nr. 155, în apropiere de West 88th Street, în Manhattan, zonă cunoscuta pentru vilele și clădirile de apartamente de lux. Colecția lor de artă cuprindea lucrări de Pablo Picasso și Édouard Vuillard, și cel puțin trei picturi originale ale lui Vincent van Gogh. Robert a avut un frate mai mic, , care a devenit și el fizician.
Oppenheimer a învățat mai întâi la Școala Preparatorie Alcuin, și în 1911 a intrat la . Aceasta fusese înființată de către pentru a promova o variantă de formare pe bază de etică cu origini în mișcarea , al cărui motto era „faptele înaintea credinței”. Tatăl său a fost mulți ani membru al Societății, și chiar în consiliul de administrație din 1907 până în 1915. Oppenheimer a fost un savant versatil, interesat de literatura engleză și franceză, și în special de mineralogie. A terminat clasele a treia și a patra într-un singur an, și a sărit peste jumătate din clasa a VIII-a. În ultimul său an, a devenit interesat de chimie. A intrat la la un an după absolvire, la vârsta de 18 ani, pentru că a suferit un atac de colită, în timp ce în Joachimstal timpul unei vacanțe de vară cu familia în Europa. Pentru a-l ajuta să se recupereze după boală, tatăl său a apelat la ajutorul profesorului de engleză Herbert Smith, care l-a dus în New Mexico, unde Oppenheimer s-a îndrăgostit de călărie și de sud-vestul Statelor Unite.
Oppenheimer s-a specializat în chimie, dar la Harvard studenții la științe erau obligați să studieze și istorie, literatură, filosofie sau matematică. El a compensat începutul întârziat prin a lua șase cursuri fiecare semestru și a fost admis în pentru studenți la licență. În primul său an, i s-a acordat statut de absolvent în fizică pe baza studiului independent, ceea ce a însemnat că nu mai era obligat să urmeze cursurile de bază, și se putea înscrie în schimb la cele avansate. A fost atras către fizica experimentală de un curs de termodinamică, predat de Percy Bridgman. A absolvit mențiune onorifică în trei ani.
Studiile în Europa alt=Fifteen men in suits, and one woman, pose for a group photograph|miniatura|Laboratorul lui Heike Kamerlingh Onnes din Leiden, Țările de Jos, 1926. Oppenheimer este în al doilea rând, al treilea din stânga. În 1924, Oppenheimer a fost informat că a fost acceptat la Christ's College, Cambridge. El i-a scris lui Ernest Rutherford pentru a solicita permisiunea de a lucra la Laboratorul Cavendish. Bridgman i-a dat lui Oppenheimer o recomandare, în care observa că neîndemânarea lui Oppenheimer în laborator face să pară că punctul său forte nu este fizica experimentală, ci mai degrabă cea teoretică. Rutherford nu a fost impresionat, dar Oppenheimer a mers la Cambridge, în speranța de a primi o altă ofertă. El a fost în cele din urmă acceptat de către J. J. Thomson, cu condiția să finalizeze un curs elementar de laborator. A dezvoltat o relație antagonistă cu tutorele său, Patrick Blackett, care era doar cu câțiva ani mai în vârstă. În vacanță, așa cum își amintea prietenul lui, , Oppenheimer a mărturisit o dată că a lăsat un măr stropit cu substanțe chimice nocive pe biroul lui Blackett. Relatarea lui Ferguson este singura versiune detaliată a acestui eveniment, dar părinții lui Oppenheimer au fost sesizați de către autoritățile universitare care s-au gândit dacă să-l pună sub observație, idee la care s-a renunțat după ce părinții săi au făcut lobby pe lângă autorități.
Bărbat înalt, fumător masiv, care de multe ori neglija să mănânce în timpul perioadelor de gândire și concentrare intensă, Oppenheimer a fost considerat de mulți dintre prietenii săi a avea tendințe auto-distructive. Un eveniment grav a avut loc atunci când și-a luat o vacanță de la studiile la Cambridge pentru a se întâlni cu prietenul lui, Francis Fergusson, în Paris. Fergusson a observat că Oppenheimer nu este bine și, pentru a-l ajuta să-și distragă atenția de la depresie, i-a spus lui Oppenheimer că el (Fergusson) se va căsători cu prietena lui, Frances Keeley. Oppenheimer nu a primit vestea prea bine. El a sărit pe Fergusson și a încercat să-l sugrume. Deși Fergusson a evitat ușor atacul, episodul l-a convins de problemele psihologice profunde ale lui Oppenheimer. Afectat de-a lungul întregii vieți de perioade de depresie, Oppenheimer i-a spus odată fratelui său: „am nevoie de fizică mai mult decât de prieteni”.
În 1926 a plecat de la Cambridge la Universitatea din Göttingen pentru a studia cu Max Born. Göttingen era unul dintre cele mai importante centre de fizica teoretică din lume. Oppenheimer și-a făcut prieteni care aveau să aibă mare succes, între care Werner Heisenberg, Pascual Jordan, Wolfgang Pauli, Paul Dirac, Enrico Fermi și Edward Teller. El a fost cunoscut ca fiind prea entuziast în discuții, uneori până la punctul în care prelua comanda seminariilor. Aceasta i-a iritat atât de mult pe unii dintre ceilalți studenți ai lui Born, încât Maria Goeppert i-a prezentat lui Born o petiție semnată de ea și de alții în care amenințau cu boicotul cursurilor, dacă Oppenheimer nu se liniștește. Born l-a lăsat pe biroul lui unde Oppenheimer îl putea citi, ceea ce a avut efect fără ca Born să spună vreun cuvânt.
A obținut doctoratul în martie 1927, la vârsta de 23 de ani, sub îndrumarea lui Born. După examenul oral, James Franck, profesorul examinator, a spus: „bine că s-a terminat. Era pe punctul să mă ia el pe mine la întrebări”. Oppenheimer a publicat mai mult de o duzină de lucrări la Göttingen, între care multe contribuții importante la noul domeniu al mecanicii cuantice. El și Born au publicat împreună o lucrare celebră despre , care separă mișcarea nucleară de mișcarea electronică în tratarea matematică a moleculelor, ceea ce permite ca mișcarea nucleară să fie neglijată pentru simplificarea calculelor. Ea rămâne cea mai lucrare a sa.
Începutul carierei profesionale
Munca în educație Oppenheimer a primit un fellowship de la Consiliul Național de Cercetare al Statelor Unite pentru a lucra la Institutul de Tehnologie din California (Caltech), în septembrie 1927. Bridgman l-a vrut și el la Harvard, așa că s-a ajuns la un compromis prin care și-a împărțit fellowshipul pe anul universitar 1927-28 între Harvard în 1927 și Caltech în 1928. La Caltech a legat o prietenie strânsă cu Linus Pauling, și cei doi au pus la cale să atace concertat natura legăturii chimice, domeniu în care Pauling era pionier, Oppenheimer furnizând matematica și Pauling interpretarea rezultatelor. Atât colaborarea cât și prietenia lor a fost strivită în fașă, atunci când Pauling a început să suspecteze că Oppenheimer este prea apropiat de soția lui, . Odată, când Pauling era la muncă, Oppenheimer a ajuns la ei acasă și a invitat-o pe Ava Helen să i se alăture într-o ieșire împreună în Mexic. Deși ea a refuzat și i-a spus soțului ei, invitația, și aparenta nonșalanță cu care a fost făcută, l-a alarmat pe Pauling, care a încheiat relația cu Oppenheimer. Oppenheimer l-a invitat mai târziu să devină șef al Diviziei de Chimie a Proiectului Manhattan, dar Pauling a refuzat, spunând că este pacifist.
În toamna anului 1928, Oppenheimer a vizitat institutul lui Paul Ehrenfest de la Universitatea din Leiden, Țările de Jos, unde a impresionat prin prelegeri în limba neerlandeză, deși avea experiență redusă de vorbire a ei. Acolo i s-a pus porecla de Opje, anglicizată mai târziu de studenții săi în „Oppie”. Din Leiden, a mers mai departe la Institutul Federal Elvețian de Tehnologie (ETH) din Zürich pentru a lucra cu Wolfgang Pauli în mecanica cuantică și . Oppenheimer l-a respectat și l-a admirat pe Pauli și se poate să fi imitat stilul său personal, precum și abordarea critică a problemelor. alt=Greek style buildings and a clock tower|miniatura|Universitatea din California, Berkeley, unde Oppenheimer a predat din 1929 până în 1943