Comunitatea Statelor Independente (abreviat CSI; în rusă Содружество Независимых Государств; СНГ → Sodrujestvo Nezavisimîh Gosudarstv) este o organizație regională formată din 8 din cele 15 foste republici federale ale Uniunii Sovietice, excepțiile fiind cele trei țări baltice: Estonia, Letonia și Lituania, precum și 3 țări care au părăsit organizația: Georgia (2009), Ucraina (2018) și Republica Moldova (2026). Turkmenistanul are statut de membru asociat începând cu anul 2005.

Comunitatea Statelor Independente este constituită pe baza mai multor principii ca: recunoașterea reciprocă și respectarea suveranității statelor-membre egalitatea în drepturi neamestecul în treburile interne renunțarea la aplicarea forței.Liberalii propun ieșirea din CSI, Unimedia.md, 25 mar 2014

Formarea CSI CSI a fost înființat de conducerile Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse, Belarusiei și Ucrainei, prin semnarea, pe 8 decembrie 1991, în Viskuli (Pădurea Białowieża), Acordul privind înființarea Comunității Statelor Independente" (cunoscut ca Acordurile de la Belaveja).

Cei 11 membri fondatori ai CSI sunt: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan, Republica Moldova, Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina și Uzbekistan. În decembrie 1993 s-a alăturat și Georgia, în circumstanțe controversate, în urma unui război civil în care trupele rusești au intervenit de partea guvernului lui Șevardnadze. În urma evenimentelor din august 2008, când trupele rusești au intervenit din nou în Georgia, pentru susținerea regimurilor separatiste sud-osetine și abhaze, parlamentul georgian a votat în unanimitate retragerea Georgiei din CSI, pe data de 14 august 2008, care a intrat în efect un an mai târziu, în august 2009. Ca urmare a anexării Crimeii de către Rusia, Ucraina s-a retras din CSI în martie 2014, în timp ce reprezentanții acestora au fost retrași în mai 2018.Ucraina se retrage din Comunitatea Statelor Independente, Realitatea, 19 martie 2014

Georgia, Ucraina, Azerbaidjan și Republica Moldova au fondat GUAM în 1997, ca o organizație care încearcă să împiedice influența rusească în fostele republici sovietice. În 1999, Uzbekistanul a aderat la organizație, însă pe 5 mai 2005, a anunțat președinția în exercițiu (la acel moment moldoveană) că se retrage din organizație.

În 2023, Republica Moldova a părăsit CSI după ce Parlamentul Republicii Moldova a denunțat anumite acorduri CSI și a părăsit Adunarea Interparlamentară a CSI.

Printre acordurile denunțate a fost și Acordul privind interacțiunea în domeniul preîntâmpinării și lichidării consecințelor situațiilor excepționale cu caracter natural și tehnogen ce a fost semnat la Minsk la data de 22 ianuarie 1993

În același timp, Republica Moldova menține relații interparlamentare cu statele membre AIP CSI la nivel bilateral, inclusiv pe linia grupurilor de prietenie.Parlamentul Republicii Moldova a votat retragerea din Adunarea interparlamentară a CSI, Digi 24, 20 iulie 2023

Întâlniri ale șefilor de stat ai CSI decembrie 1991 — Almaty octombrie 1992 — Bișkek aprilie 1993 — Minsk octombrie 1994 — Moscova mai 1995 — Minsk mai 1996 — Moscova ianuarie 1997 — Moscova aprilie 1998 — Moscova aprilie 1999 — Moscova iunie 2000 — Moscova octombrie 2001 — Moscova (A 10-a aniversare) octombrie 2002 — Chișinău septembrie 2003 — Ialta septembrie 2004 — Astana august 2005 — Kazan octombrie 2006 — Minsk octombrie 2007 — Dușanbe octombrie 2008 — Bișkek octombrie 2009 — Chișinău mai 2010 — Moscova septembrie 2011 — Dușanbe (A 20-a aniversare) mai 2012 — Moscova decembrie 2012 — Așgabat octombrie 2013 — Minsk octombrie 2014 — Minsk octombrie 2015 — Borovoie septembrie 2016 — Bișkek octombrie 2017 — Soci septembrie 2018 — Dușanbe octombrie 2019 — Așgabat

Potențialul economic al CSI CSI împreună cu China și SUA dețin 80% din rezervele de cărbuni ale planetei. CSI se înscrie între cele mai mari producătoare de cărbuni din lume, deținând totodată, intre 1/3 și 2/3 din rezervele mondiale certe și probabile, din care 90% sunt localizate în partea asiatică. Producția a crescut de la 66 milioane de tone în 1940 la 260 de milioane tone în 1950, pentru ca în anul 1991 să atingă 700 de milioane de tone (70% cărbune superior), urmând apoi o ușoară scădere (650 de milioane tone în 1992, circa 500 de milioane de tone în 1996 și circa 443 de milioane de tone în 2000), dar menținându-se ca al treilea producător mondial.

Vezi și Uniunea Euroasiatică Uniunea Economică Euroasiatică Parteneriatul Estic

Referințe și note

Categorie:Fondări în 1991