Prima mențiune despre viața bisericească din Racovița este diploma emisă de principele Gheorghe Rákóczi I în 8 iulie 1647, prin care l-a numit pe preotul Ion din Țichindeal protopop peste 17 sate din jurul Sibiului, printre care se numără și RacovițaSilviu Dragomir, Cikingyeli Jánoș Pap, protopop românesc în veacul XVII, în „Răvașul” , VIII, nr. 12/1910, p. 374.. Din conținutul acestei diplome reiese că, la acea dată, biserica din Racovița era supusă superintendentului calvin, cu toată împotrivirea mitropolitului Simion Ștefan, care îl împiedicase pe acesta să uzeze de drepturile care îi fuseseră acordate. Primul slujitor cunoscut al altarului, menționat în documente bisericești în anul 1698, este controversatulCornel Lupea - „Racovița - Monografia unei străvechi așezări sibiene” , vol. III, p. 230-232, mss. la Biblioteca ASTRA. protopop Toma, care a semnat „Manifestul de unire cu Biserica Romei” sub numele de Pater Thomas de Rakowice.
În perioada 1698–1765, premergătoare înființării graniței militare, populația s-a confruntat cu puternice conflicte interconfesionale cauzate de procesul de unire a mitropoliei ortodoxe de Alba Iulia cu Biserica Catolică. Cu acest prilej, este confirmat istoric procesul de emigrare pe motive religioase a unei importante părți a populației ortodoxe din sudul Transilvaniei în țările române: Moldova și Țara RomâneascăVezi ---> Înființarea Companiei a VII-a. Acest proces a determinat o mișcare, coordonată de conducătorii acelor timpuri, de înlocuire a populației emigrante și/sau expulzate cu o alta de preferință de confesiune catolică. Dacă la începutul secolului al XVIII-lea populația era în majoritate de religie ortodoxă, la sfârșitul aceluiași secol majoritatea racovicenilor erau români uniți, iar după 1948, când Biserica Română Unită a fost scoasă de regimul comunist în afara legii, majoritatea credincioșilor au aderat la Biserica Ortodoxă Română.
Pe teritoriul Racoviței există o mențiune despre existența unui schit (mănăstire), uitat astăzi cu desăvârșire, mențiune care se datorează canonicului și istoricului blăjean Augustin Bunea. În 1919 apare un alt studiu, în care autorul, Zenovie Pâclișanu, precizează că Schitul Racovița a fost ridicat de călugărul unit Oprea Doican, pe moșia proprie. Prima biserică a satului are datare incertă, istoricul blăjean Pâclișanu considerând 1679 ca an al edificării, iar protopopul local Petru Florianu a antedatat-o în anul 1675, biserica fiind la origine de rit ortodox și a fost zugrăvită „în stilul vechi” în anul 1752 și nu într-un an din epoca brâncovenească. Biserica actuală a fost construită între anii 1887-1890 și sfințită în 1887 de mitropolitul greco-catolic Ioan Vancea. La construcția sa au participat toți racovicenii, acțiunea lor începând în 1875, când s-au construit cele două cruci existente și astăzi la capetele satului, spre Avrig și spre Tălmaciu. Iconostasul a fost pictat în perioada 1906-1907 de pictorul transilvănean Octavian Smigelschi, iar în anul 1970 biserica a fost pictată în interior în stil neobizantin de pictorul bucureștean Dumitru Bănică; resfințirea a fost făcută la 22 noiembrie în același an de mitropolitul Nicolae Mladin.
Ca religii minoritare față de cea greco-catolică sau, mai nou, ortodoxă, este de menționat existența cultului creștin baptist, al așa-zișilor „pocăiți”, a căror atestare documentară oficială este de dată recentă: 1942.Adresa nr. 506/1942 a primăriei Racoviței către pretura plasei Avrig. Documentul atestă prezența în sat a unei „Asociații baptiste” încă din 1918, deși protopopul Valeriu Florianu consemnează înființarea acesteia de abia în 1921.
Istorie Biserica până în 1698 Ca și în alte domenii, mărturiile scrise despre viața bisericească a satului până în anul 1700 sunt încă nedescoperite, situație întâlnită și prin satele din jurS. Meteș, Viața bisericească a românilor din Țara Oltului, Sibiu, 1930, p. 6.. Biserici mai vechi decât cele cunoscute din documentele conscripțiilor ce au urmat anului 1700, nu pot fi identificate documentar ci doar arheologic sau din tradiția orală, care menționează o bazilică romanăInformație furnizată de către prof. Liviu Florianu care, la rândul său, o deținea de la înaintașii săi, preoți în sat începând cu anul 1855. Consemnat de C. Lupea în - Racovița..., vol. II, mss. la Biblioteca ASTRA, p. 678, ce este posibil să fi fost ridicată "În deal". Deși până în anul 1765, satul avea două jurisdicții diferite, "partea scăunală" și cea "iobagită", sub aspect confesional, chiar dacă existau și locuitori de alt rit, satul avea un singur lăcaș de închinare.
Începând cu secolul al XVI-lea și culminând cu cel următor, clasele stăpânitoare formate din ungurii și secuii calvini precum și din sașii luterani, încep să desfășoare o activitate febrilă de atragere a românilor ardeleni la credința lor. O dată cu dezastrul de la Mohács în 1526, Transilvania se separă de Ungaria devenind principat autonom sub suzeranitate turcească, pe tronul său ajungând principi indigeni de religie calvină. Este epoca în care ideile Reformei religioase, mișcarea anticatolică și antifeudală începută încă din secolul precedent în apusul Europei, încep să pătrundă și pe teritoriul Transilvaniei. Harta istorică a Racoviței unde se poate vedea amplasarea bisericilor, schitului, cimitirelor, troițelor și caselor parohiale|right|thumb|300px Mai moderați decât ungurii, sașii își încep activitatea lor de prozelitism prin tipărirea la Sibiu în 1544 a Catehismului luteran, prima carte tipărită în limba românăE. Dunăreanu și A. Popa, Cartea românească sibiană, Sibiu, 1979, p. 5 și 17., urmată după aceea de alte tipărituri bisericești, prin care căutau să răspândească învățăturile protestante în rândurile credincioșilor ortodocși.
Ungurii, calvini, mult mai meticuloși și mai interesați în atragerea românilor ardeleni la credința lor, având sprijinul principilor țării, cunoscuți sub denumirea de "principi calvini", își încep propaganda prin răspândirea promisiunii că atât clerului cât și mirenilor care vor îmbrățișa noua credință, li se vor acorda anumite înlesniri și scutiri: scutirea preoților de iobăgie, introducerea limbii române în biserică în locul celei slavone, dreptul românilor de a-și alege episcop, etc.
Observând că promisiunile lor rămân fără ecou, calvinii trec la acțiuni brutale, menite a obliga pe credincioșii români să le îmbrățișeze legea. Astfel Dieta țării, ținută la Sibiu în 30 noiembrie 1566, prin articolul 36 a decretat stârpirea doctrinelor religioase contrare luteranismului îmbrățișat de către sași și calvinismului acceptat de către unguri. Tot în acest an, sub conducerea superintendentului român calvinizat, Gheorghe, fost episcop la Vad, se ține primul sinod al preoților români în care, potrivit dorinței principelui țării, Ioan Sigismund, se hotărăște primirea învățăturilor calvine și introducerea limbii române în bisericăM. Bordeianu și P.Vladcovschi, Învățământul din România în date, Iași, 1979, p. 16.. Ultima măsură a fost mai apoi confirmată și de către sinodul ținut la Aiud în 1569, condus de către episcopul Pavel din TurdașN.Albu, Istoria învățământului românesc din Transilvania până la 1880, Blaj, 1944, p. 39..
Ca urmare directă a acestor silnicii, în jurul anului 1585, toată Țara Oltului și implicit și Racovița, este scoasă de sub păstorirea duhovnicească a Vlădicului de la Alba Iulia și pusă sub cea a preotului reformat maghiar din Făgăraș, căruia fiecare preot român trebuia să-i plătească o dajdie anuală de un florinȘtefan Meteș, Istoria bisericii românești din Transilvania, Sibiu, 1935, vol. I, ed. a II-a, Sibiu, 1935, p. 208.. Situația aceasta se va schimba doar în timpul scurtei stăpâniri a lui Mihai Viteazul (1599 - 1601), când Țara Oltului revine la Mitropolia de Alba Iulia care, împreună cu întreaga biserică românească din Ardeal, este pusă sub ascultarea Mitropoliei din TârgovișteȘtefan Meteș, Istoria bisericii românești din Transilvania, Sibiu, 1935, vol. I, ed. a II-a, Sibiu, 1935, p. 208..
Câteva decenii mai târziu, principii calvini, Gabriel Bethlen, care aveau posesiuni în Racovița, precum și cei doi Rakoczi: Gheorghe I și Gheorghe al II-lea, trec din nou biserica din aceste ținuturi românești sub jurisdicția superintendentului calvin, scutind preoții români care dădeau ascultare acestuia, de dijme și robotăȘtefan Meteș, Istoria bisericii românești din Transilvania, Sibiu, 1935., vol. I, ed. a II-a, Sibiu, 1935, p. 208.. 150px|left Primul document cunoscut privind viața religioasă a racovicenilor este diploma dată de către principele Gheorghe Rákóczi I din 8 iulie 1647, prin care acesta numește pe popa Ion Pop din Țichindeal ca protopop peste 17 sate din jurul Sibiului, printre care se numără și RacovițaSilviu Dragomir, Cikingyeli Jánoș Pap, protopop românesc în veacul XVII, în "Răvașul", VIII, nr. 12/1910, p. 374.:
Din conținutul acestei diplome se desprinde faptul că la acea dată, biserica din Racovița era deja supusă superintendentului calvin, cu toată împotrivirea mitropolitului Simion Ștefan, care-l împiedicase pe acesta să uzeze de drepturile care i-au fost acordate. De altfel, în această perioadă, biserica românească din scaunele săsești rămăsese sub jurisdicția vlădicului SimionȘtefan Meteș, Istoria bisericii..., p. 201., însă Racovița fiind subordonată parțial și organelor administrative comitatense, ale comitatului Alba, este posibil să nu fi beneficiat de acest regim.
Prin această diplomă, protopopul Ion primește încuviințarea de a face vizite canonice la credincioșii trecuți de acum sub jurisdicția sa. În schimb i se cere atât lui cât și preoților săi să predice în biserică românește, să răspândească Catechismul calvinesc din 1640 și să aplice învățăturile lui atât în rândurile credincioșilor cât și a copiilor, zi de ziȘtefan Meteș, Istoria bisericii...., p. 451-452.Zenovie Pâclișanu, Biserica românească și clavinismul de la moartea lui Gabriel Bethlen până la unirea cu Roma, partea a II-a, în "Cultura creștină", II, nr. 9/1911, p. 259.
Începând cu data de 9 iunie 1659, principele Acațiu Barcsay, român la origine, dă o diplomă prin care scoate bisericile din Țara Oltului de sub jurisdicția calvină și le pune din nou sub cea a Vlădicului de la Alba Iulia, Sava BrancoviciZenovie Pâclișanu, Biserica românească..., p. 261., sub păstorirea căruia s-a introdus definitiv limba română în serviciul divinVasile Mangra, Mitropolitul Sava II Brancovici, Arad, 1906, p. 56, 80-82, 89 și 91, passim.Ștefan Meteș, Istoria bisericii..., p. 211, 214-215 și 217.. Măsura este cu atât mai surprinzătoare cu cât, cu doar doi ani mai înainte, la 3 aprilie 1657, Susana Lorantffi, văduva principelui Gheorghe Rákóczi, înființase cunoscuta școală calvină de la FăgărașVasile Mangra, Mitropolitul Sava II Brancovici, Arad, 1906, p. 56, 80-82, 89 și 91, passim.Ștefan Meteș, Istoria bisericii..., p. 211,214-215 și 217..
Racovița și unirea cu Biserica Romei right|200px|Biserica Sfânta Treime Ca urmare a înfrângerii trupelor turcești sub zidurile Vienei în 1683, la Buda în 1686 și la Mohacs în 1687, sub conducerea lui Mihai Apafi I, trupele austriece ocupă Transilvania și potrivit hotărârilor Dietei de la Făgăraș din 13 mai 1688, noua provincie cucerită devine parte componentă a imperiului habsburgicSilviu Dragomir, Istoria dezrobirii religioase a românilor din Ardeal în secolul al XVIII-lea, vol I, Sibiu, 1920, p. 1; Din Istoria Transilvaniei, Vol I, ed.III-a, București, 1963, p. 225..
Începând cu secolul al XVII-lea, Curtea de la Viena a pus în practică o politică menită să ducă la aderarea ortodocșilor din teritoriile controlate de ea la unirea cu Biserica Romei.