Lloyd Chudley Alexander (n. 30 ianuarie 1924 – d. 17 mai 2007) a fost un scriitor american, autor a peste patruzeci de cărți, în majoritatea lor romane fantastice pentru copii și adolescenți, dar și câteva cărți pentru adulți.
De-a lungul carierei sale de șapte decenii, Alexander a scris 48 de cărți, iar opera sa a fost tradusă în 20 de limbi.
Cea mai faimoasă lucrare a sa este The Chronicles of Prydain, o serie de cinci romane fantastice din care ultimul, The High King, a primit în 1969 Medalia Newbery pentru excelență în literatura americană pentru copii. A câștigat Premiul național de carte din SUA în 1971 și 1982.
Alexander a crescut în Pennsylvania în timpul Marii Crize Economice. A dezvoltat o pasiune pentru lectură și pentru scrierea poeziilor. A urmat facultatea un singur trimestru, crezând că studiile nu aveau să-l mai învețe nimic. S-a înrolat în Armata Statelor Unite ale Americii unde a obținut gradul de sergent în serviciile de informații și contra-informații.
Și-a cunoscut soția în timp ce era stabilit în Franța și a studiat literatura franceză la Universitatea din Paris. După ce s-a întors în Statele Unite cu noua familie, s-a străduit să-și câștige existența din scris până când a publicat And Let the Credit Go (1955), primul său roman autobiografic.
Interesul său pentru mitologia galeză a dus la publicarea seriei sale The Chronicles of Prydain.
Alexander a fost nominalizat de două ori la premiul internațional Hans Christian Andersen și, în 1971, a primit Premiul Național de Carte pentru The Marvelous Misadventures of Sebastian, iar în 1982 a primit Premiul Național pentru Carte pentru Westmark.
Alexander a primit trei premii pentru întreaga operă, înainte de moartea sa, în 2007. Biblioteca Harold B. Lee de la Universitatea Brigham Young conține o expoziție permanentă a autorului, care prezintă mai multe articole din spațiul său de acasă, inclusiv biroul său, mașina de scris și manuscrisele și edițiile cărților sale.
Tinerețea și studiile Lloyd Alexander s-a născut în Philadelphia pe 30 ianuarie 1924, fiul Ednei (născută Chudley) și al lui Alan Audley Alexander,și a crescut în Drexel Hill, Pennsylvania, cartie din Upper Darby, chiar la vest de Philadelphia. A avut o soră mai mare, Florence. Părinții lui citeau doar ziare, dar au cumpărat și cărți „de la Armata Salvării pentru a umple rafturile goale.” A învățat singur să citească, în jurul vârstei de patru ani, și a sărit peste clasele I-a și a II-a la o școală privată Quaker. El și prietenii lui se jucau de-a războiul, folosind în jocurile lor uniforme din Primul Război Mondial. După ce tatăl său, Alan, un agent de bursă, a intrat în faliment în urma crahului de la Bursa din Wall Street din 1929, Alexander a urmat școala publică, unde a sărit încă o altă clasă, intrând în clasa a VII-a la vârsta de nouă ani. Alexander a citit Shakespeare, Dickens, Mark Twain și mituri, în special pe legendele despre Regele Arthur. Pe lângă faptul că era interesat de artă, la vârsta de treisprezece ani Alexander a vrut să devină preot în Biserica Eposcopaliană. Cu toate acestea, familia sa nu și-a putut permite să-l trimită la școala teologică. Pasionat de scris, Alexander credea că poate predica și se poate dedica lui Dumnezeu prin scrisul și arta sa. În liceu, a început să scrie poezie romantică după modelul lucrărilor poeților din secolul al XIX-lea și să scrie proze scurte, dar nu a reușit să atragă interesul editurilor. Părinții i-au găsit un loc de muncă pe post de curier bancar, ceea ce a inspirat o satira care avea să devină prima sa carte publicată cincisprezece ani mai târziu, And Let the Credit Go (1955).
A absolvit la vârsta de șaisprezece ani, în 1940, Liceul Upper Darby, unde a fost inclus în Wall of Fame al școlii în 1995. A urmat cursurile West Chester State Teachers College, pe care l-a abandonat după primul semestru, deoarece nu a considerat programa de studii suficient de riguroasă. După ce a abandonat facultatea, Alexander a lucrat timp de șase luni în departamentul de triere a corespondenței din cadrul Atlantic Refining Company. Alexander a decis că aventura era o școală mai bună pentru un scriitor decât o facultate și s-a înrolat în armata SUA în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. S-a dovedit a fi neîndemânatic cu armamentul pentru a fi trimis pe front, iar vederea sângelui l-a făcut să leșine, făcându-l inapt să lucreze ca sanitar. Fără experiență muzicală anterioară, a cântat pentru scurt timp la chimvale într-o fanfară din Texas. La scurt timp după aceea a fost transferat pentru a servi ca asistent de capelan. A avut ocazia să studieze limba franceză, politica, obiceiurile și geografia la Colegiul Lafayette prin intermediul armatei. Mai târziu a fost mutat în Camp Ritchie, Maryland, pentru a primi o instruire specializată în informații în cadrul Corpului de Informații și Contrainformații al Armatei Statelor Unite. Acolo a întâlnit veterani de război, savanți, refugiați și membri ai tribului Cherokee. A ajuns să fie sergent în cadrul serviciului de informații. Alexander a fost staționat în Țara Galilor și Anglia pentru scurt timp și apoi a fost repartizat armatei a 7-a din estul Franței, unde a tradus mesaje radio timp de șase luni. Următoarea lui misiune a fost pentru biroul din Paris al Corpului de Contrainformații (CIC), unde a lucrat ca traducător și interpret până la sfârșitul anului 1945.
După război, Alexander a urmat Universitatea din Paris unde a studiat literatura franceză și unde a descoperit poezia lui Paul Éluard. Alexander l-a sunat pe Éluard la telefon și, ulterior, i-a arătat traducerile în engleză ale operei sale. Éluard l-a numit imediat pe Alexander singurul său traducător de engleză. Alexander a contactat-o și pe Gertrude Stein, care l-a sfătuit că a deveni scriitor este un proces dificil și descurajant. La Paris a cunoscut-o pe Janine Denni, care avea o fiică mică pe nume Madeleine. Alexander și Denni s-au căsătorit pe 8 ianuarie 1946 și s-au mutat curând în Philadelphia. Cei trei s-au mutat în podul casei părinților săi, unde Alexander își petrecea douăsprezece ore pe zi traducând lucrările lui Éluard și scriind propriile sale lucrări.
Cariera scriitoricească Timp de aproximativ cincisprezece ani, în Philadelphia, Alexander a scris în principal ficțiune, non-ficțiune și traduceri pentru adulți. Căutând cu disperare o slujbă, Alexander a lucrat ca ucenic de olar pentru sora lui. La sfârșitul anului 1948, Alexander a început să scrie o mesaje publicitare și a început să primească drepturi de autor pentru traducerile sale, ceea ce l-a determinat să cumpere o casă pentru familia sa în Kellytown. Cu toate acestea, și-a pierdut slujba după trei luni, solicitând soției sale să se angajeze într-o fabrică de textile. Alexander a continuat să scrie cu încăpățânare, deși niciun editor nu i-a cumpărat romanele timp de șapte ani. Una din povestirile sale, The Fantastic Symphony (1949), a fost publicat în New Directions Annual. E vorba despre o povestire suprarealistă inspirată din notele lui Berlioz despre Simfonia fantastică. Consacrarea lui Alexander a venit cu romanul său And Let the Credit Go (1955), prima sa lucrare autobiografică în care s-a concentrat pe experiența de curier bancar din adolescența sa. El a scris cel de-al doilea roman, My Five Tigers (1956), despre pisicile sale, continuând tendința de a scrie despre subiecte familiare. A găsit de lucru ca redactor și caricaturist unde și-a terminat ultimele patru proze pentru adulți. A scris două romane semi-autobiografice: Janine is French (1959) și My Love Affair with Music (1960). Alexander a fost coautor al lui Park Avenue Vet (1960) împreună cu Louis Camuti, un medic veterinar specializat în tratarea pisicilor. Societatea Americană pentru Prevenirea cruzimii față de animale le-a comandat ulterior povestea, pe care Alexander a scris-o sub numele de Fifty Years in the Doghouse (1964). În acea perioadă, a scris două cărți de non-ficțiune pentru copii, biografii pentru August Bondi și Aaron Lopez comandat de Jewish Publication Society, prima dintre care a câștigat Premiul Național pentru Cartea Evreiască în 1959. Romanul următor al lui Alexander a fost primul său din genul fantastic: Time Cat (1963). Mai târziu a numit-o „cea mai creativă și eliberatoare experiență din viața mea”. Romanul își imaginează o pisică în stare să-și viziteze celelalte vieți. Fifty Years in the Doghouse (1964; retipărit ca Send for Ryan) a relatează modul în care William Michael Ryan a salvat animale ca parte a slujbei sale ca agent special pentru ASPCA.
În vârstă de aproape patruzeci de ani, s-a specializat apoi în fantezie pentru copii, genul celor mai cunoscute lucrări ale sale. În timpul serviciului militar din Țara Galilor a descoperit castele și peisaje care au inspirat decoruri pentru multe dintre cărțile sale. Alexander a fost deosebit de fascinat de mitologia galeză, în special de Mabinogion. Intriga pentru Cartea celor trei se bazează pe un fragment din Arheologia Myvyriană. Alexander a semnat un contract de carte cu Henry Holt and Company pentru o trilogie numită Fiii lui Llyr. Alexander s-a opus simplificării numelor galeze, afirmând că acestea redau cărții o anumită dispoziție și o anumită stranietate. După lansarea primului roman, Cartea celor trei (1964), seria a devenit cunoscută sub numele de Cronicile lui Prydain. A doua carte a seriei, The Black Cauldron, a urmat în 1965. După ce a început cea de-a treia carte, The Castle of Llyr (1966), Alexander a decis că povestea trebuie spusă în patru cărți, nu în trei, și și-a planificat al patrulea și ultimul roman The High King of Prydain. În acest timp, a lucrat și la Delaware Valley Anouncer ca editor asociat. După ce a avut o experiență aproape de moarte, Alexander a terminat în grabă The High King, îngrijorat că nu va putea să-și termine saga. Cu toate acestea, editorul său, Ann Durell, i-a sugerat să scrie o a patra carte între Castelul lui Llyr și The High King (1968). Această carte a devenit Taran Wanderer (1967). Cele cinci romane detaliază aventurile unui tânăr pe nume Taran, care visează să fie un erou purtător de sabie, dar are doar titlul de Asistent Păstrator de porci. El progresează de la tinerețe la maturitate și trebuie să aleagă, în sfârșit, dacă să fie Înalt Rege al Prydain. Alexander a scris, de asemenea, două cărți spin-off pentru copii din seria Prydain Coll and His White Pig (1965) și The Truthful Harp (1967). Alexander a câștigat medalia Newbery pentru The High King în 1969.